Îngerii și "Sonata lunii"
Beth Hart are o poveste de viață numai bună pentru un scenariu de film. S-a născut pe 24 ianuarie 1972, la Los Angeles, și la numai patru ani, și-a uimit întreaga familie cu înclinațiile ei muzicale: "Am văzut o reclamă la piane pe un post TV, și personajul respectiv cânta «Sonata lunii» a lui Beethoven. Era cel mai frumos lucru pe care-l auzisem vreodată. O muzică creată parcă de îngeri. Melodia aceea m-a vrăjit atât de tare, încât m-am trezit în miez de noapte, m-am așezat la pianul din sufragerie și am început s-o cânt. Până atunci, doar zdrăngănisem la pian, iar acum cântam de-adevăratelea «Sonata lunii», după ce o auzisem o singură dată la TV. Pe rând, au dat buzna în sufragerie mama, tata și frații mei. Au rămas cu toții muți de uimire. După ce am terminat de cântat, s-au repezit să mă laude și să mă îmbrățișeze. Am știut pe loc că aia vreau să fac în viață, să cânt", mărturisea artista într-un interviu. După această întâmplare, părinții ei au înscris-o atât la cursuri de pian, cât și la ore de de violoncel și de canto. Iar Beth nu i-a dezamăgit. La patru ani și jumătate, când alte fetițe se joacă cu păpușile, ea începuse deja să compună primele melodii. Era un copil-minune extrem de talentat, și toată lumea își pusese mari speranțe în ea. Așa a ajuns să studieze la Liceul de Muzică și de Artă Teatrală din Los Angeles. "Am crezut că o să ajung o pianistă sau o violonistă celebră. Că o să cânt muzică clasică și o să merg la faimoasa școală Juilliard", povestea ea. Dar Juilliard-ul s-a dovedit a fi un simplu vis pentru copila-minune, căci foarte devreme și-a descoperit și demonii. La 13 ani, Beth ajungea la dezalcoolizare. Suferințele ei erau reale și nu se datorau doar stresului sau orelor lungi dedicate muzicii. "Am fost diagnosticată încă din copilărie cu sindrom bipolar (sau psihoză maniaco-depresivă). Dar mama a refuzat din capul locului să accepte diagnosticul și nu m-a tratat. Probabil de aceea am început, de la o vârstă fragedă, să mă înec în alcool și droguri", se confesa ea într-un alt interviu.
Dacă în copilărie viitorul ei părtea a fi unul roz, în adolescență, Beth începe să-și vadă visul spulberat. Dar nu renunță la muzică, care devenise colacul ei de salvare în lupta cu demonii interiori. La 15 ani, își face "debutul" pe străzile din Los Angeles, iar mai apoi, ajunge să cânte prin cluburi. Când avea 19 ani, împinsă de la spate de un prieten, se înscrie la un show TV, "Star Search" (În căutarea unui star), pe care îl și câștigă. "Am ieșit pe primul loc și am primit o groază de bani - peste 100.000 $. În loc să mă bucur că am câștigat, am intrat în depresie. Îmi era atât de teamă de ce o să zică lumea de acum înainte, de câte pretenții or să aibă ai mei. Dar am luat banii. Locuiam pe atunci într-un apartament amărât dintr-un subsol, iar pianul meu era casă pentru gândaci. Așa că m-am mutat într-un apartament mai de Doamne-ajută, iar restul de bani... i-am consumat pe droguri. În șase luni nu mai aveam un sfanț". Dar strada avea să-i fie salvarea. Auzind-o din întâmplare, producătorul David Wolff, impresionat de talentul și de vocea lui Beth, o ajută să obțină o audiție la prestigioasa casă de discuri Atlantic. Succes total! În 1993, Beth își lansează primul disc, "Beth Hart and the Ocean of Souls". Albumul este primit cu entuziasm, dar Beth cade iarăși pradă disperării și drogurilor, căci în 1994, sora ei mai mare moare în urma unor complicații provocate de virusul HIV. Dar Beth își revine și continuă să înregistreze cel mai bine primit album al ei din această perioadă, lansat în 1999 - "Screamin' for My Supper". Este și anul în care primește rolul principal într-un musical inspirat de corespondența dintre Janis Joplin și familia ei. "Jucat e mult spus. Eu am cântat, iar o altă actriță recita scrisorile. În perioada aia, am început să beau și mai mult", spune Beth. Cântecul ei, "Screamin' for My Supper," a fost inclus și pe coloana sonoră a unui episod din serialul "Beverly Hills, 90210". Dar Beth iese iar la lumină, atât pe plan profesional, cât și sentimental. Realizează că iubirea pe care i-o poartă, de ceva vreme, producătorului ei, Scott Guetzkow, nu este trecătoare, și în 2000, fuge cu el în Las Vegas, unde se căsătoresc. Dar în loc să-și savureze succesul profesional și noua dragoste, artista se scufundă și mai tare în depresie. Începe să consume și mai multe droguri și alcool și ajunge să fie internată la psihiatrie. "În acel an, am fost internată în nu mai puțin de cinci spitale, asta neincluzând centrele de dezintoxicare. A fost o perioadă oribilă", își amintește azi. "Mintea mea era vraiște, dar Scott mă iubea cât putea el de mult. Dragostea lui a reușit să mă aducă la lumină. De dragul lui am hotărât să mă lupt mai mult cu mine și să fac un efort. Am decis să intru la dezalcoolizare și la dezintoxicare, dar tot nu am vrut să-mi accept și diagnosticul de sindrom bipolar. M-am gândit că tot ce trebuie să fac este să renunț la droguri și la alcool și totul va fi bine. Și o vreme chiar a fost".
A doua șansă
Binele a durat șase ani. A lansat și un disc nou, bine primit de critică, "Leave the Light On" (2003). Dar într-o seară, pe nepusă masă, vechii ei demoni au ieșit la suprafață: "Nu am vrut să-i ascult pe medicii care îmi tot spuneau că nu sunt vindecată. Aveam un album nou, presa mă iubea iar, începusem și un turneu, biletele se vindeau bine. Eram fericită. Nu mai consumam droguri și alcool, iar soțul meu mă iubea cu ardoare. Ce putea să se întâmple?! Ei bine, lumea mi s-a prăbușit iar de sub picioare în numai câteva clipe, spre finalul unui concert. Nu mai puteam să descifrez notele și depresia mă sugruma... Într-un târziu, a trebuit să-mi accept boala și tratamentul... Acum pot spune că am dansat cu diavolul și am fost salvată de îngeri", povestea cântăreața într-un interviu acordat anul trecut.
La aproape 10 ani de la acea întâmplare, Beth Hart este din nou pe val. Ultimele ei două albume, "Bang Bang Boom Boom" (2012) și "Better Than Home", au fost primite cu mare entuziasm, iar presa și publicul o adoră, pentru că nu cosmetizează niciuna dintre dramele prin care a trecut și nu își neagă excesele. Beth speră că dezvăluirile ei sincere le vor folosi drept învățătură și altora.
(Iar dacă v-am făcut curioși și doriți s-o ascultați în direct pe această artistă extraordinară, puteți cumpăra bilete la concertul ei din Capitală, din rețeaua Vreaubilet. Au prețuri cuprinse între 120 și 270 lei.)