BETH HART - "Simt că am dansat cu diavolul și am fost salvată de îngeri"

Dana Ene
- Dacă vă numărați printre fanii lui Janis Joplin, Etta James, Billie Holiday sau Amy Winehouse, cu siguranță o veți aprecia pe măsură și pe solista americană Beth Hart, care vine să cânte în premieră, pe 21 iulie, la Sala Palatului din București. S-a spus despre ea că poate opri timpul în loc, cu vocea ei ieșită din comun, și că va rămâne, cu siguranță, în istoria muzicii. Cântă la fel de bine blues, rock, gospel, jazz-fusion și soul, și a câștigat până azi numeroase discuri de platină și de aur -

Îngerii și "Sonata lunii"

Beth Hart are o poveste de viață numai bună pen­tru un scenariu de film. S-a născut pe 24 ia­nuarie 1972, la Los Angeles, și la nu­mai patru ani, și-a uimit întreaga familie cu în­clinațiile ei muzicale: "Am văzut o reclamă la piane pe un post TV, și personajul respec­tiv cânta «Sonata lunii» a lui Beethoven. Era cel mai frumos lucru pe care-l auzisem vreodată. O muzică creată parcă de îngeri. Melodia aceea m-a vrăjit atât de tare, încât m-am trezit în miez de noapte, m-am așezat la pianul din sufragerie și am început s-o cânt. Până atunci, doar zdrăngănisem la pian, iar acum cântam de-adevăratelea «So­nata lunii», după ce o auzisem o singură dată la TV. Pe rând, au dat buzna în sufra­gerie mama, tata și frații mei. Au rămas cu toții muți de uimire. După ce am terminat de cân­tat, s-au repezit să mă laude și să mă îmbră­țișeze. Am știut pe loc că aia vreau să fac în viață, să cânt", mărturisea artista într-un interviu. După această întâmplare, părinții ei au înscris-o atât la cursuri de pian, cât și la ore de de violoncel și de canto. Iar Beth nu i-a deza­măgit. La patru ani și jumătate, când alte fetițe se joacă cu păpușile, ea începuse deja să com­pună primele me­lodii. Era un copil-minune extrem de talentat, și toată lumea își pusese mari speranțe în ea. Așa a ajuns să studieze la Liceul de Muzică și de Artă Teatrală din Los Angeles. "Am crezut că o să ajung o pianistă sau o violo­nistă celebră. Că o să cânt muzică clasică și o să merg la faimoasa școală Juilliard", po­ves­tea ea. Dar Juil­liard-ul s-a dovedit a fi un simplu vis pen­tru copila-minune, căci foarte devreme și-a des­coperit și demonii. La 13 ani, Beth ajun­gea la dezalcoolizare. Sufe­rințele ei erau rea­­le și nu se datorau doar stresului sau ore­lor lungi dedicate mu­zi­cii. "Am fost diag­nos­ticată încă din co­pi­lărie cu sin­drom bi­polar (sau psi­hoză ma­­niaco-depre­sivă). Dar mama a re­fuzat din capul locului să accepte diagnos­ti­cul și nu m-a tratat. Pro­babil de aceea am în­ceput, de la o vârstă fragedă, să mă înec în alcool și droguri", se confesa ea într-un alt interviu.
Dacă în copilărie viitorul ei părtea a fi unul roz, în adoles­cență, Beth începe să-și vadă visul spulberat. Dar nu re­nunță la muzică, care deve­nise cola­cul ei de salvare în lupta cu demonii interiori. La 15 ani, își face "debutul" pe străzile din Los Angeles, iar mai apoi, ajun­ge să cânte prin cluburi. Când avea 19 ani, îm­pinsă de la spate de un prieten, se înscrie la un show TV, "Star Search" (În căutarea unui star), pe care îl și câștigă. "Am ieșit pe primul loc și am pri­mit o groază de bani - peste 100.000 $. În loc să mă bucur că am câștigat, am intrat în depresie. Îmi era atât de teamă de ce o să zică lumea de acum înainte, de câte pretenții or să aibă ai mei. Dar am luat banii. Locuiam pe atunci într-un aparta­ment amărât dintr-un subsol, iar pianul meu era casă pentru gân­daci. Așa că m-am mutat într-un apartament mai de Doamne-ajută, iar restul de bani... i-am consumat pe dro­guri. În șase luni nu mai aveam un sfanț". Dar strada avea să-i fie salvarea. Auzind-o din în­tâm­plare, producă­torul David Wolff, impre­sionat de talentul și de vocea lui Beth, o ajută să obțină o au­diție la prestigioasa casă de dis­curi At­lan­tic. Succes total! În 1993, Beth își lansează primul disc, "Beth Hart and the Ocean of Souls". Al­bumul este pri­mit cu en­tuziasm, dar Beth cade iarăși pradă dispe­rării și drogurilor, căci în 1994, sora ei mai mare moare în urma unor complicații pro­vocate de vi­rusul HIV. Dar Beth își revine și continuă să înre­gis­treze cel mai bine primit album al ei din această perioadă, lansat în 1999 - "Screamin' for My Supper". Este și anul în care primește rolul principal într-un musical inspirat de corespondența dintre Janis Joplin și familia ei. "Ju­cat e mult spus. Eu am cântat, iar o altă actriță recita scrisorile. În perioada aia, am în­ceput să beau și mai mult", spune Beth. Cântecul ei, "Screamin' for My Supper," a fost inclus și pe coloana sonoră a unui episod din serialul "Beverly Hills, 90210". Dar Beth iese iar la lumină, atât pe plan pro­fe­sional, cât și sentimental. Realizează că iubirea pe care i-o poartă, de ceva vreme, producă­to­rului ei, Scott Guetzkow, nu este trecătoare, și în 2000, fuge cu el în Las Vegas, unde se căsătoresc. Dar în loc să-și savureze suc­ce­sul profesional și noua dragoste, artista se scu­fun­dă și mai tare în depresie. Începe să consume și mai multe droguri și alcool și ajunge să fie internată la psihiatrie. "În acel an, am fost inter­nată în nu mai puțin de cinci spitale, asta nein­cluzând centrele de dezintoxi­care. A fost o pe­ri­oadă oribilă", își amintește azi. "Mintea mea era vraiște, dar Scott mă iubea cât putea el de mult. Dragostea lui a reușit să mă aducă la lumină. De dragul lui am hotărât să mă lupt mai mult cu mine și să fac un efort. Am decis să intru la dezal­coolizare și la dezintoxicare, dar tot nu am vrut să-mi accept și diagnosticul de sindrom bipolar. M-am gândit că tot ce trebuie să fac este să renunț la droguri și la alcool și totul va fi bine. Și o vreme chiar a fost".

A doua șansă


Binele a durat șase ani. A lansat și un disc nou, bine primit de critică, "Leave the Light On" (2003). Dar în­tr-o seară, pe nepusă masă, vechii ei demoni au ieșit la suprafață: "Nu am vrut să-i ascult pe me­dicii care îmi tot spuneau că nu sunt vindecată. Aveam un album nou, presa mă iubea iar, începusem și un turneu, bile­tele se vindeau bine. Eram fericită. Nu mai consumam droguri și alcool, iar soțul meu mă iubea cu ardoare. Ce putea să se întâmple?! Ei bine, lumea mi s-a pră­bu­șit iar de sub picioare în nu­mai câteva clipe, spre finalul unui concert. Nu mai puteam să descifrez no­tele și depresia mă sugruma... Într-un târ­ziu, a trebuit să-mi accept boala și trata­mentul... A­cum pot spune că am dansat cu diavolul și am fost salvată de îngeri", povestea cântăreața într-un inter­viu acordat anul tre­cut.
La aproape 10 ani de la acea întâmplare, Beth Hart este din nou pe val. Ultimele ei două albume, "Bang Bang Boom Boom" (2012) și "Better Than Home", au fost primite cu mare entuziasm, iar presa și pu­blicul o adoră, pentru că nu cosmetizează niciuna dintre dra­mele prin care a trecut și nu își neagă excesele. Beth speră că dezvăluirile ei sincere le vor folosi drept în­vățătură și altora.
(Iar dacă v-am făcut curioși și doriți s-o ascultați în direct pe această artistă extraordinară, puteți cum­păra bilete la concertul ei din Capitală, din re­țea­ua Vreaubilet. Au prețuri cuprinse între 120 și 270 lei.)