Duminică, 5 iulie, circa 30.000 de basarabeni au luat parte, la Chișinău, la o Mare Adunare Națională, al cărei scop a fost lansarea unui Apel adresat tuturor "factorilor de decizie din România și Republica Moldova", ca să promoveze solidaritatea națională și să contribuie la reunirea celor două părți ale pământului și istoriei românești. O declarație patetică a însoțit apelul: "Să ne conjugăm eforturile pentru a întâmpina, în 2018, centenarul Marii Uniri, printr-o revenire, de data aceasta definitivă, a Basarabiei la sânul Patriei-Mame, România". Apelul vizează, desigur, și Uniunea Europeană: "Parlamentul European, Consiliul European și Comisia Europeană, parlamentele și guvernele țărilor membre ale Uniunii Europene să sprijine acțiunile de apropiere a celor două state românești". Câteva sute dintre participanții la adunare au pornit apoi pe jos, în "Marșul lui Ștefan cel Mare", spre București, unde vor ajunge duminică, 12 iulie, la ora 14, în Piața Universității. Atmosfera a fost înălțătoare. Mulțimea era formată în majoritate din tineri, ceea ce i-a dus pe unii analiști la concluzia că, dacă reunirea românilor se va înfăptui vreodată, ea va fi opera tinerilor, și nu a înțelepților neamului, ca în martie 1918... Anatol Ursu, președintele Mișcării Civice "Tinerii Moldovei", a fost ovaționat îndelung la rostirea cuvintelor: "Să cerem fraților de peste Prut să ne accepte Unirea. Domnule președinte Iohannis, primiți-ne acasă!" Un important românist european, cunoscător de la sursă al românilor de pe ambele maluri ale Prutului, Excelența Sa Jaromir Kvapil, ambasadorul Republicii Cehe la Chișinău, fost și primul ambasador ceh la București (după separarea pașnică a Cehiei de Slovacia), a acceptat cu amabilitate să ne acorde un interviu. Analizele sale vin din partea unui european din centrul Europei, căruia îi sunt familiare problemele... "limesului" UE.
"De obicei, se emigrează din est spre vest, în timp ce eu am fost singurul ceh care a luat-o invers..."
- Vă rog să faceți o prezentare a experienței dvs. românești... Cum ați ajuns să studiați în România?
- Am cunoscut România cel mai bine la sfârșitul anilor '60 și începutul anilor '70, când am continuat la București studiile mele la ASE (Comerț Exterior), după ce primii doi ani i-am făcut, începând cu anul 1967, la Praga. În timpul scurt al Primăverii de la Praga, am făcut prima grevă cu ocupație la toate universitățile din Cehoslovacia, iar, ca urmare, mi s-a spus că ar fi mai bine să plec din țară. S-a întâmplat că părinții mei plecau la București, ca reprezentanți ai unei firme de comerț exterior, așa că m-am trezit în România. Am stat un an la universitate, să învăț româna, și, după ce am dat o serie de examene, am intrat direct în anul trei. Prietenii mei spun și acum că, de obicei, se emigrează din est spre vest, în timp ce eu am fost singurul ceh care a luat-o invers... Mi-a plăcut România, pentru că este singura țară latină din est, înconjurată de popoare slave, așa cum Cehia este singura țară slavă din vest, înfiptă în teritoriile popoarelor germanice. Nici una, nici cealaltă, nu ne-am lăsat bătute în istorie și, dacă am fost câteodată oprimați de alte popoare mai puternice, am reușit să supraviețuim.
- După câțiva ani petrecuți ca ambasador al Republicii Cehe la București, ați trecut Prutul la frații noștri basarabeni. Cum vă simțiți la Chișinău? Ați învățat limba... moldovenească?
- Într-un fel, e straniu că trăiesc încă o dată la Chișinău tot ce am parcurs cu familia mea în anii '90 la București. Mai ținem și acum minte cât de neobișnuit a fost pentru noi să ne ducem atunci, de exemplu, la Obor și să vedem acolo un colț unde veneau moldovenii de peste Prut, care vindeau tot felul de inutilități și erau mulțumiți cu sume derizorii. Atunci, pentru prima oară, ne-am dat seama, eu și soția mea, ce înseamnă să fii sărac. E adevărat că ceea ce nu prea se vedea atunci pe teritoriul Cehiei (și Slovaciei) a fost și este foarte vizibil azi în Moldova. Adică diferența uriașă dintre oamenii săraci și chiar foarte săraci și cei bogați și foarte bogați este foarte vizibilă în Moldova. Toți cehii care vin în Moldova constată că numărul mașinilor luxoase este incomparabil mai mare decât în Cehia și chiar decât în Germania. Dar trebuie spus că ceva foarte asemănător se întâmplă și în cazul Ucrainei. Acolo, pe vremuri, se și spunea un banc: "Veniți să vizitați Ucraina, mașina dvs. este deja aici..." În fine, plecând de la București la Chișinău, am constatat că există un lucru esențial comun ambelor state, și anume - un număr mare de oameni care trăiesc peste hotare și nu prea au de gând să se mai întoarcă. E adevărat că, în cazul R. Moldova, sunt mulți cei care lucrează în Rusia. Dacă ar trebui să se întoarcă acasă, ar putea deveni tare greu pentru statul moldovean. Este greu și cu Transnistria, cu partea nordică a Moldovei, și cu Găgăuzia și Taraclia, în sud, unde este preferată colaborarea cu Moscova... În privința "limbii moldovenești", toată lumea știe că a fost o creație stalinistă din 1924, cu scopul separării unei părți din poporul român și creării unei alte identități...
- Cât de pro-Europa este astăzi Republica Moldova?
- Cu permisiunea dvs., ca să vă răspund, aș lua ca model alegerile locale care au avut loc cu câteva zile în urmă, mai ales turul doi la primari, când capitala Chișinău a fost câștigată de un pro-european convins și militant, d-l Chirtoacă. Cred că și simbolismul zilei de 28 iunie (ultimatumul sovietic, prin care se ocupau Basarabia și Bucovina de nord, la 28 iunie 1940) a avut ceva de spus, însă cel mai important lucru a fost că lumea de aici, din Chișinău, și din alte orașe importante, tinde mai mult spre viitorul său în Europa, chiar dacă știe că va fi încă un drum foarte lung. Nu mai este vorba numai de vorbe și promisiuni, așa cum a fost până nu de mult. Acum, după semnarea Acordului de asociere la UE, trebuie să urmeze și faptele concrete, reformele de care s-a discutat deja destul. Moldovenii știu ce trebuie să urmeze, de aceea au votat un număr important de primari orientați spre Vest...
"Dacă nu se fac toate reformele în domeniul justiției, sănătății și cel social, nu se va putea vorbi de viitoarea intrare
a R. Moldova în UE"
- Mai este dorită R. Moldova în UE, după dezamăgirile recente, când, din statutul de "premiant al estului", Chișinăul a fost trecut pe linia de așteptare?
- Așa cum sunt convins că știți, Moldova se află în mijlocul mai multor crize. În primul rând, e vorba de criza guvernamentală și, deocamdată, există un guvern provizoriu, condus pentru prima oară de o doamnă, Natalia Gherman, cu experiență largă în domeniul politicii externe, care este, împreună cu fostul premier Iurie Leancă, cel mai mare promotor al intrării Moldovei în UE. Pe de altă parte, este adevărat că Moldova face parte din Parteneriatul estic, unde nimeni, niciodată, nu a spus cu voce tare că aceste state au drumul spre UE deschis. Dimpotrivă, domnul președinte al Comisiei Europene, Juncker, a spus de mai multe ori că, în următorii 5 ani, nu va intra niciun stat nou în componența UE. Există și profunda criză economică și financiară, când mai multe bănci din R. Moldova sunt în vizorul Băncii Naționale, mai ales după dispariția miliardului de euro. Pe de altă parte, dacă nu se vor face toate reformele în domeniul justiției, sănătății și cel social, nu se va putea vorbi de viitoarea intrare în UE. Și invers. Atunci când un stat va face toate reformele, ca să fie compatibil cu toate celelalte state din acest spațiu, totul va deveni dintr-o dată foarte simplu. Deci, dacă reformele necesare, costisitoare și dureroase vor fi făcute, drumul spre UE se va deschide foarte repede. Numai așa, de ochii lumii, nu cred că va mai intra vreun stat în UE. Dimpotrivă: unele ar putea, eventual, să și iasă de acolo, chiar dacă nimeni nu dorește acest lucru.
- Ce trăsături comune, pro-europene, ați identificat între românii de dincolo și de dincoace de Prut?
- În privința aceasta, cred că nu există vreo diferență între România și R. Moldova. Cei mai europeni români din ambele state sunt aceia care trăiesc deja în Vest. În același timp, la fel de europeni sunt românii din ambele state care trăiesc acolo unde s-au născut, dar primesc bani (subvenții) din fondurile europene. Singura diferență este că dvs., ca stat membru al UE, trebuie să și trimiteți la Bruxelles o cotă parte, pe când moldovenii doar primesc. Până nu de mult, se vorbea de istoria de succes a Moldovei în cadrul Parteneriatului estic. Acum nu se mai vorbește de succes așa de pronunțat și se insistă mai mult asupra efectuării reformelor (mai ales cele din justiție). Sunt unii care spun că acest proces doar se mima până acum. De aceea, deocamdată, s-au stopat anumite finanțări directe în bugetul statului, de la Banca Mondială și UE, și se spune că finanțarea de la FMI va veni numai după ce se va semna un nou acord care se tot amână.
"Mai multe partide democratice din Chișinău și București ar trebui să fie pentru unirea cu țara-mamă"
- Circa 30.000 de tineri au demonstrat duminică, 5 iulie, în orașele basarabene, pentru unirea cu Țara. Ce vă spune, ca observator imparțial, această mișcare națională?
- E frumos că s-au întrunit destul de mulți oameni și s-a aprobat și o declarație frumoasă. Nu prea am înțeles de ce acești oameni nu au participat, în număr la fel de mare, la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, când ar fi putut alege partidele pro-unioniste și pro-europene, cu scoruri mult mai solide, capabile să ducă politica pe care și-o doresc unioniștii. Tot așa, nu am înțeles de ce, după marile adunări naționale din anii 1989,1990 și 1991, a trebuit să se aștepte încă 24 de ani, pentru cea de-a IV-a ediție, s-o spun așa? Dacă e vorba de un eveniment de o semnificație așa de mare, cum este reunificarea cu țara-mamă, aș crede că mai multe partide democratice ar trebui să fie pentru acest curs. Oare așa a fost acum? Care sunt partidele democratice pro-unire de la Chișinău și care sunt partidele din România, care vor imediata unire cu Moldova de peste Prut? Personal, îi cinstesc mult pe oamenii care se vor duce pe jos până la Iași sau București. Dar de ce tocmai acolo? N-ar fi mai bine, din punctul de vedere al simbolismului pur, să ajungă până la Alba-Iulia, unde a avut loc unirea mare din anul 1918? Bineînțeles că Marea Adunare de la Chișinău este o inițiativă foarte bine venită, care va arăta mai clar dacă e mai bine pentru ambele state românești să rămână independente sau să se unească, cu acordul marilor puteri sau cu un referendum organizat atât în România, cât și în Moldova. Dacă aș putea să mă folosesc de pilda Cehiei și Slovaciei, aceste două state s-au despărțit ca să se unească din nou în cadrul Uniunii Europene. Vă urez ca un lucru asemănător să vi se întâmple, în viitorul mai scurt sau mai îndelungat și dvs., românilor.