Tu cu tine
- Când vorbim, în general, despre stil, fie el în artă, în modă sau în comportament, ne referim la gust și la un fel de a fi personal. Dar când vorbim despre stil de viață, așa cum se întâmplă în emisiunea ta de pe TVR 2, la ce anume ar trebui să ne gândim?
- În opinia mea, stilul de viață este un concept complex, holistic, care cuprinde tot ce ține de sănătate - sănătatea fizică, mentală, spirituală și emoțională. Ca exemplu, să rămânem în zona modei. Așa cum ne alegem, în funcție de împrejurări și anotimpuri, hainele din dulap, tot așa trebuie să ne alegem și gândurile și emoțiile. Căci gândurile și emoțiile ne influențează vorbele, gesturile, atitudinile, faptele, relația cu noi înșine și cu cei din jurul nostru. Nu putem relaționa bine cu cei din jur, dacă noi suntem într-un război permanent cu propria persoană, dacă ne certăm singuri în mod constant, dacă suntem nemulțumiți, frustrați... Ce să mai vorbesc despre oboseala cronică de care am suferit și eu, de care sunt afectați colegii noștri din presă și foarte mulți alți oameni! M-am întrebat de unde vine această oboseală și cred că explicația o reprezintă dezordinea de la nivel mental, generată, pe de o parte, de ceea ce se întâmplă în exteriorul nostru, de haosul social, iar pe de altă parte, de ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Singura salvare e, după părerea mea, să încercăm să ne punem, fiecare, ordine în viață și să ne oferim acele momente de "tu cu tine": pauze de relaxare, de meditație, de rugăciune... Pauze! Și să nu mai lăsăm viața să ne dea peste cap, ci să ne stabilim noi niște direcții, niște planuri care să pornească de la niște întrebări cât se poate de simple și de firești: "Ce fac eu cu mine? Ce vreau să fac cu cei din jur?". Or, finalmente, asta înseamnă adoptarea unui stil de viață.
- Așadar, stilul de viață ne influențează sănătatea? Dormim după cum ne așternem (ca să folosesc, pe dos, un proverb)?
- Tot mai mulți oameni adoptă, de la o vreme, un anume stil de viață, fiindcă li se pare că asta dă bine în societate. Stilul de viață a ajuns, pentru unii, o modă! Or, asta e ceva complet greșit. Stilul de viață trebuie să vină din convingere și să fie adaptat necesităților tale. Ăsta e unul dintre aspectele pe care noi vrem să-l lămurim în emisiune: că felul în care îți duci viața nu trebuie să fie privit și ales în funcție de mode. Azi, de pildă, e "cool" să fii raw-vegan. Cu ce te ajută asta, dacă trupul tău n-are nevoie de acest regim? Cu nimic. Te minți, te chinui, ba poți să-ți faci chiar rău, dacă organismul tău nu simte nevoia unui astfel de regim. Sincer, eu îi admir pe cei care au ales să se alimenteze raw-vegan. Am încercat și eu, dar nu am rezistat. Bătaia de cap era prea mare, liniștea mea se ducea pe apa sâmbetei. Mereu eram stresată să-mi găsesc ingredientele de care aveam nevoie, ca să-mi asigur necesarul nutrițional. Da, scapi de corvoada gătitului, căci nu mai folosești focul, dar ingredientele nu sunt ușor de găsit, iar potrivirea lor corectă în farfurie este uneori mai consumatoare de timp decât în bucătăria tradițională.
"Nu cred în poveștile cu 100% bio"
- Care este atunci rețeta ta?
- Stilul de viață nu înseamnă o soluție general valabilă. Fiecare trebuie să meargă pe calea care i se potrivește, inclusiv la nivel de alimentație. Cred că trebuie să ne ascultăm trupul, ca să înțelegem ce ne priește și ce nu, fără a transforma grija pentru exercițiile fizice și pentru alimentație într-o obsesie. E suficient să facem sport de două-trei ori pe săptămână și să fim atenți ce fel de alimente alegem, în sensul de a încerca să găsim legume și fructe cât mai puțin tratate, să nu mai cumpărăm pui din aceia uriași, care sunt injectați cu hormoni de creștere și cu antibiotice, să citim etichetele și să dăm deoparte acele produse, extrem de dăunătoare, care conțin nitrați, E-uri, coloranți sintetici etc. Repet: e suficient să avem grijă! Să nu alunecăm pe panta obsesiei, căci obsesiile sunt povara minții și a sufletului. Cu atât mai mult cu cât - să fim realiști! - să mănânci cu-adevărat sănătos e, în zilele noastre, imposibil. Eu, una, nu cred în poveștile cu "100% bio". Din păcate, solul e cum e, atmosfera e cum e...
- În emisiunile tale, stilul de viață are și o componentă mai specială: psihicul, sănătatea minții și a sufletului...
- De acolo pornește totul! Nu există „convertire" alimentară și fizică fără o susținere din interior. Acolo începe schimbarea. De când fac emisiunea asta, crede-mă că am văzut niște exemple extraordinare în acest sens: oameni care erau apăsați de povara unor frustrări, a unor traume, a unor depresii și care, rezolvându-și aceste probleme care țineau de suflet sau de minte, trecând printr-o transformare interioară, și-au schimbat întreaga viață radical, inclusiv la nivel fizic - fie au slăbit, fie s-au îngrășat (cei care aveau nevoie de asta), fie, pur și simplu, au căpătat o seninătate a chipului și s-au "îndreptat de spate". Specialiștii care au venit la mine în emisiune au dezbătut intens acest subiect. Îți dau un singur exemplu, care mi-a fost relatat de doamna doctor Gabriela Cirică, de la Institutul Ana Aslan: avusese o pacientă cu mai multe suferințe fizice și, după cum a aflat doamna doctor, și niște tentative de suicid. Așa și-a dat seama că sursa problemelor medicale era, de fapt, de natură psihologică. Spre lauda dumneaei, în loc să-i recomande femeii o listă cu pastile, cu antidepresive, doamna doctor a început să discute cu ea, descoperind astfel că traiul acasă devenise un coșmar, că existau conflicte cu soțul, inclusiv de infidelitate, și că problemele acelea născuseră în pacientă o stare de nesiguranță, de lipsă de încredere în sine, de disperare... Și ce să vezi! În doar șase luni de zile, după discuțiile cu doamna doctor, femeia aceea și-a schimbat existența radical: a divorțat, și-a găsit un serviciu, a căpătat o altă ținută și un alt tonus psihic, a început să se îngrijească, a întâlnit un om cumsecade cu care a început o relație și, de unde fusese la un pas de moarte, acum făcuse un pas uriaș spre viață! Acesta este motivul pentru care noi chemăm în emisiune și astfel de specialiști: ca să le arătăm oamenilor, pe de o parte, că nu au de ce să le fie rușine sau teamă să apeleze la un psiholog, la un psihiatru, la un îndrumător spiritual, iar pe de altă parte, ca să le demonstrăm cât de benefic este un astfel de consult.
De vorbă cu Dumnezeu
- Mirela, oare nu există și în viața ta o poveste? Nu neapărat una sentimentală, dar, totuși, o întâmplare importantă, care să explice transformarea ta profesională, faptul că, după unsprezece ani în care ai fost realizator și prezentator de Știri, ai dispărut doi ani ca să revii, acum, într-un format dedicat echilibrului dintre minte, suflet și trup... Cum ai ajuns la această emisiune?
- Într-un fel, căutările mele în această direcție existau de multă vreme. De ani mulți citeam tot felul de cărți de dezvoltare personală, studii care țineau de spiritualitate, de mental, de emoțional, dar și de alimentație. Însă nu izbuteam să le coagulez cumva nici măcar în mintea mea, darămite într-un proiect de televiziune. Pe de altă parte, din pricina felului în care a evoluat jurnalismul de știri în anii din urmă, simțeam că nu mă mai regăseam în această zonă, simțeam, din ce în ce mai acut, că nu-i mai ajutam pe oameni cu nimic, că mesajul pe care li-l transmiteam nu le era de folos. Căci ce le relatam eu? Doar știri despre dezastre, despre mizeriile din politică... Zi după zi, în mine creștea revolta și frustrarea, mă luptam cu un stres acumulat în ani de zile și cu această boală a gândurilor, a întrebărilor fără răspuns, care împovărează spiritul. Apoi, când au început problemele la Realitatea TV, unde lucram pe atunci (sunt cunoscute, nu le mai detaliez) am zis: "Gata! Asta e! Nu mai pot!". Mi-am dat demisia și am plecat din televiziune. Am considerat că merit un an sabatic - care s-a prelungit la doi - în care să mă regăsesc pe mine și să mă lămuresc ce vreau să fac în continuare. Am început prin a-mi pune ordine în programul de viață (ce minunat e, mai ales vara, să te trezești la cinci dimineața, când soarele e deja pe cer, și afară e încă răcoare, să poți să îți bei cafeaua sau ceaiul în curte, pe balcon, pe terasă și... să respiri! Pur și simplu! Să stai tu cu tine!) Am început să citesc organizat, să discut cu prietenii și cunoscuții pe alte subiecte decât cele care țineau de "Știri", dar, mai presus de orice, am început "să discut" mult și aplicat cu Dumnezeu. Mi se pare că relația cu El e primordială, că de acolo vin toate. Părinții mei sunt ortodocși, eu am fost ortodoxă, dar, la un moment dat, am început să caut, la nivel de ritual, o relaționare mai clară cu Dumnezeu și am descoperit că liturghia romano-catolică mi se potrivește cel mai bine, iar "conversia" oficială am făcut-o prin căsătorie, soțul meu fiind romano-catolic. Inițial, în "discuțiile" mele cu Dumnezeu, aproape că-L luam la rost, aproape că-L dojeneam, așa cum facem mai toți, în momentele de cumpănă, de panică. Apoi, pe măsură ce-am început să mă liniștesc, mi s-au înseninat și mintea, și sufletul și-am început să-L rog să-mi lumineze calea, să știu pe ce drum s-o apuc, ca să pot să fac ceva bine nu doar pentru mine, dar și pentru cei din jurul meu. Îmi doream să fac ceva prin care să-mi ajut semenii. Și-așa, picătură cu picătură, mi s-a cristalizat ideea acestei emisiuni. După ce m-am revoltat și după ce m-am reașezat, m-am gândit să le ofer și celorlalți posibile soluții, o altă perspectivă asupra vieții, să le arăt că nu trebuie să rămânem ancorați doar în partea de nemulțumire, de agitație permanentă, de stres, că e posibil să ne schimbăm. Am schițat proiectul, din nou mi-am consultat prietenii și cunoscuții, întrebându-i dacă și-ar dori să vadă așa ceva, după care am mers cu propunerea la două televiziuni comerciale. Care însă m-au refuzat, pe motiv că "să aibă și ceva can-can, că ăla face audiență". Prin urmare, mi-am pus toată speranța în TVR 2, un post elitist care - uite! - într-adevăr, a marșat la propunerea mea.
- Interlocutorii cum ți-i alegi?
- Avem mare grijă să invităm oameni care sunt certificați, nu oameni care au făcut un curs de trei luni de zile și se declară ca fiind... ceva. De obicei, îi selectăm în baza recomandărilor și le verificăm CV-ul. Asta, pentru partea de specialiști. Iar pentru partea de vedete, am apelat la oameni care au avut niște experiențe deosebite în viață, oameni în inimile și-n sufletele și-n mințile cărora s-a întâmplat ceva, la un moment dat, și au pornit pe un drum nou. Uite, de exemplu, domnul Dorel Vișan, a cărui poveste am citit-o chiar în "Formula As". Când a ajuns în studio, nu am discutat despre activitatea sa artistică, ci despre viața dumnealui, despre omul dinăuntru, cel care a reușit să se vindece singur, care aplică tehnici de masaj, care e credincios, dar e interesat și de celelalte religii, care știe ce înseamnă ayurveda sau yoga... Adică, despre acel spirit liber, neînchistat din niciun punct de vedere.
- Cum a reacționat publicul? Ce-ți spun audiențele?
- Emisiunea e încă la început, mai are nevoie de timp ca să se așeze. În plus, a fost programată la ora 16, când e greu să aduci oamenii în fața televizoarelor, căci majoritatea nu s-au întors acasă de la serviciu. Unde mai pui că persoanele cu asemenea căutări nu prea au timp să stea la televizor sau chiar îl evită, deci, a fost nevoie și încă mai este de promovare pentru ca emisiunea să fie descoperită. Dar, deocamdată, ținând cont de toți acești factori, eu sunt mulțumită de ceea ce văd pe audiențe. În plus, știu că sunt mulți cei care, din pricina orei de difuzare, o urmăresc pe Internet, online. Din toamnă, sper să obținem o poziționare mai bună în grilă, o oră mai către seară, și atunci cred că situația se va îmbunătăți simțitor.
Arta fericirii și chinul de a ierta
- "Atelierul vieții" intră în vacanță peste vară?
- Da, însă nu și echipa. Din 7 iulie, demarăm o variantă esențializată (de 25 de minute) a "Atelierului vieții", care se va numi "Arta fericirii" și va fi difuzată de luni până vineri, tot pe TVR 2, de la ora 18:30. Structura rămâne, practic, aceeași: vom avea invitați specialiști, în fiecare ediție va exista câte o poveste de viață reală, probabil vedete vor fi ceva mai puține. Aștept să primesc confirmarea, dar, dacă totul va merge bine, primul invitat al emisiunii va fi profesorul Constantin Dulcan. Ceea ce mă bucură enorm!
- Mirela, emisiunea pe care o faci te-a influențat în vreun fel? Ți-a modificat și ție stilul de viață?
- La modul punctual, lucrurile sunt așezate: nu sunt vegetariană sută la sută, dar consum foarte puțină carne - doar atunci când mi-o solicită organismul. Și mă axez pe pește. Rareori apelez și la carne de vită, iar de pui nu mă ating. Sport nu fac acasă, pentru că nu sunt suficient de organizată, dar merg la o sală unde fac exerciții de yoga, de pilates, de stretching și puțin cardio. Sau ies în natură și mă plimb. Zona în care survin mereu modificări e aceea a lucrului cu mine însămi. Exercițiul acesta de îmbunătățire interioară îl fac constant, și asta pentru că anumite "reacții" omului nu-i vin de la sine. De pildă, iertarea nu e ceva ușor de practicat. În teorie e simplu, dar practica ne "omoară". Gândește-te! Dacă o persoană ți-a făcut un rău foarte mare și-ai suferit enorm din cauza asta, îți e ușor s-o ierți? Din suflet, cu dragoste? S-o ierți deplin, astfel încât, dacă vine să-ți ceară ajutorul, tu să i-l dai? Și să i-l dai nu ca să-ți demonstrezi superioritatea, ci pentru că așa simți cu adevărat? Iertarea nu e o chestiune instinctivă pentru ființa umană. Ei, la asta lucrez încă. Din fericire, văd o evoluție, acum reacționez mai aproape de ceea ce ar fi ideal. Am înțeles că, dacă porți ranchiună, dacă ești scandalagiu, dacă ai tot timpul frustrări și nemulțumiri și violență - verbală, psihică, fizică - îți faci rău ție însuți. Toate sunt niște energii negative, care se întorc spre tine ca un bumerang. Peste toate astea, însă, știi ce cred eu că e cel mai important în viață? Să ne acordăm o șansă unii altora. De pildă, nu-l ataca și nu-l acuza pe cel care îți spune că el e ateu, în timp ce tu ești credincios. Nu-l acuza, pentru că nu știi ce istorie poartă omul ăla în spate, ce trăiri are, ce căutări... Poate că el caută încă, dar în actele vieții lui se găsește mai multă bunătate decât în actele vieții tale, ale celui care declari sus și tare că ești credincios. Și poate că, la un moment dat, sufletul lui se va converti. Nu știi unde îl va duce viața, cum va lucra Dumnezeu în mintea și-n sufletul lui. Să ne amintim de exemplul apostolului Pavel, care a fost primul mare persecutor al creștinilor, după care a ajuns unul dintre cei mai mari apostoli și îndrumători din viața lor!