"Parlamentul se amestecă de multă vreme în treburile Justiției, pentru a-și proteja membrii"
- Așa după cum remarca președintele Klaus Iohannis, războiul pentru Justiție se află într-o fază fierbinte. De altfel, imediat după această declarație, s-a declanșat o anchetă penală, pentru prima oară, asupra unui premier în funcție, Victor Ponta. Acesta este acuzat de DNA de fals, uz de fals, complicitate la evaziune fiscală și spălare de bani, precum și de conflict de interese. Contrar tuturor așteptărilor, Victor Ponta nu a demisionat din funcție, ba a cerut și a obținut protecția Parlamentului, afirmând, în apărarea sa, că se încearcă o "lovitură de stat!". Asistăm la un conflict nemaiîntâlnit până acum între cele trei puteri în stat, legislativă, executivă și judecătorească...
- Faza fierbinte a războiului pe Justiție a început, de fapt, mai de mult, dar acum avem de-a face cu un "trofeu" la cel mai înalt nivel. De aici, un plus de dramatism. Dar cred că vor urma și alte cazuri la fel de răsunătoare, așa încât nu știm dacă ăsta e apogeul. Victor Ponta este pus sub urmărire penală pentru fapte pe care le-a comis pe când era avocat, împreună cu un alt anchetat celebru, colegul și prietenul său Dan Șova (apărat, de asemenea, de Parlament, până în pânzele albe). În treacăt fie spus, faptul că Parlamentul a respins cererea DNA privind ridicarea imunității de deputat a premierului Ponta se înscrie într-un tipar, deja. Parlamentul se amestecă de multă vreme în treburile Justiției, pentru a-și proteja membrii. Victor Ponta se simțea cu musca pe căciulă, de aceea ne-a și avertizat, cu ceva timp înainte de a fi pus sub acuzare, că va rămâne prim-ministru până în 2016, dacă nu-l va da jos DNA. Spunea asta ca pe o fatalitate, așa cum se plâng toți politicienii anchetați, în genul: "Dacă sunt politician, inevitabil voi intra pe mâna Justiției". Vorbe grele! Lucrurile astea se întâmplă - nu pentru că procurorii și judecătorii au ceva cu politicienii, ci pentru că foarte mulți dintre cei care dețin demnități publice în această țară se dovedesc a fi infractori. E suficient să te uiți pe declarațiile lor de avere, ca să te crucești de ce vezi acolo și să îți dai seama că atâta bănet nu putea fi făcut în mod cinstit. Așa că autovictimizarea la care se dedau este nejustificată. Premierul Ponta declara, de pildă, tot înainte de a ști că va fi anchetat, că, dacă DNA va deschide un dosar pe numele său, va demisiona. Și-a schimbat însă opinia, ca de atâtea alte ori, când a fost vorba să o facă. În schimb, și-a intensificat atacurile asupra Justiției. Semnificativă, în sensul acesta, este și explicația pe care a fost "nevoit" să i-o dea fiului său de 12 ani: "Sunt cercetat pentru că sunt prim-ministru și am anumite opinii politice". O minciună sfruntată, prin care vrea să spună că Justiția este la comandă politică. La comanda cui? Căci sunt cercetați, arestați și condamnați și din stânga, și din dreapta politică, și de la putere, și din opoziție. Cu astfel de încercări de manipulare, Victor Ponta s-a străduit să motiveze de ce nu demisionează, căzând în ridicol absolut când a pretins că asistăm la o lovitură de stat. De parcă Justiția ar fi fost gruparea Statul Islamic, care l-ar fi răpit și, eventual, ar fi cerut răscumpărare. Dar indiferent de ce-ar face de-acum înainte, credibilitatea lui Ponta s-a făcut scrum în această fază fierbinte a războiului pe Justiție, cum s-au făcut și altele, ca aceea a lui Călin Popescu Tăriceanu. Se vor mai face scrum și câteva cariere.
"Nu e Ponta omul care să se retragă"
- După cum se știe, în aceste zile, premierul se află în Turcia, unde a fost operat de urgență la un picior și va mai rămâne în spital aproape o lună. Între timp, atribuțiile i-au fost preluate de vicepremierul Gabriel Oprea (UNPR), care a fost numit premier interimar. Credeți că Victor Ponta a găsit în acest fel calea de a renunța la funcția de premier, fără a demisiona și fără a fi demis?
- Nu e Ponta omul care să se retragă! Nu are atâta inteligență politică, încât să facă un pas în spate pentru un an, apoi să revină, renăscând din... scrum. În mod sigur, Victor Ponta încearcă să câștige timp. Deocamdată a apelat la un soi de autosuspendare din funcție, invocând articolul 107 din Constituție, care prevede înlocuirea premierului cu un interimar, pe o perioadă de maximum 45 de zile, în cazul în care prim-ministrul în funcție nu-și poate exercita atribuțiile. Ponta și-a făcut socoteala că, într-o lună de zile, se mai temporizează și ancheta la DNA, se mai sting și ecourile scandalului în presă, mai pleacă lumea în vacanță și mai uită, iar apoi va găsi o soluție. Fie revine pe funcție, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, căci are tupeul necesar, fie va renunța la funcție, sub vreun pretext, în favoarea unui om al său, Gabriel Oprea sau altul, până la alegeri. Acum nu mai este nici sub presiunea DNA, care îl chema la audieri, nici a solicitărilor de demisie venite din partea președintelui Iohannis, nici a protestelor din stradă. Omul e bolnav, ce vreți? Modul în care a executat și această manevră trădează, însă, o mentalitate de infractor. Victor Ponta a plecat mai întâi la deschiderea Jocurilor Olimpice Europene de la Baku, fără să-l informeze sau să se consulte cu președintele, în condițiile în care toți liderii UE au boicotat manifestările de la Baku, din pricina nerespectării drepturilor omului în Azerbaidjan. Acolo a fost într-o companie foarte ciudată: Putin, Erdogan și Lukașenko. Apoi, Ponta a plecat în Turcia, tot fără să anunțe pe nimeni, nici măcar pe președinte. Am rămas, deodată, fără premier. Ponta a șters-o ca în vremea adolescenței sale, când a plecat în străinătate și toată lumea i-a pierdut urma pentru vreun an. Se pare că nu a depășit momentul. Infantilismul său e confirmat și de "guvernarea" pe care, ulterior, a demarat-o pe Facebook. Acolo a comunicat unde se află, ce face, că a cerut autosuspendarea și că pune la cale reduceri de TVA. Această ultimă măsură anunțată este dovada că Ponta nu are de gând să se retragă din funcție. Atâta vreme cât se grăbește să comunice, "de pe patul de spital", diminuarea TVA la 19%, încă de la sfârșitul acestui an, înseamnă că vrea să-și crească, sau măcar să-și mențină cota electorală. Să observăm, cu această ocazie, că, încet, încet, PSD a preluat cam toate punctele din programul de guvernare propus de PNL, dinamitând campania liberalilor pentru schimbarea guvernului. De ce să-l schimbi pe unul care face deja ce altul promite că va face?
- În primele luni de la instalarea lui Klaus Iohannis la Cotroceni, părea să existe o colaborare instituțională bună cu guvernul. Premierul și președintele se întâlneau săptămânal. Am ajuns oare ca în timpul președinției lui Traian Băsescu, când nu știa stânga ce face dreapta?
- Prin felul în care se comportă în relația cu președintele, făcând "politică externă" de capul lui și neinformându-l cu nimic din ce face, arată că el este sămânța de scandal în relația cu președinția (deși pe vremea președintelui Traian Băsescu, Ponta se dădea mereu victima capriciilor și a personalității conflictuale a acestuia). E adevărat că Băsescu era mai aprig și răspundea atacurilor, dar Iohannis chiar nu e genul. Președintele Iohannis s-a comportat civilizat și a avut multă răbdare până acum, dar l-a răzbit. Dacă și pe Iohannis a reușit să-l scoată din sărite, înseamnă că el este principalul furnizor de conflicte între palate.
"Oprea a pus PSD pe jar"
- De ce l-a preferat Victor Ponta ca înlocuitor pe Gabriel Oprea, liderul UNPR, și nu pe vreunul dintre miniștrii PSD?
- Are motive bine întemeiate, desigur. Nu doar apartenența de odinioară la PSD a generalului Gabriel Oprea sau relațiile de rudenie dintre cei doi - căci sunt cumetri -, ci și, probabil, trecutul, și aș spune vocația de "numărul doi" a lui Oprea. La mineriada din 1999, Oprea era mâna dreaptă a lui Miron Cozma. În anii 2000, era șeful mafiei personale a lui Adrian Năstase, după cum ne spunea Traian Băsescu - care, după aceea, l-a reevaluat și recuperat pe Oprea, pentru regimul său. În virtutea "interesului național" cu care defilează, Oprea s-a mișcat dintr-o tabără în alta, având ca singură regulă să nu voteze împotriva guvernului din care face parte. Dar acum, a pus PSD pe jar, cu o declarație suprinzătoare: a spus că partidul său, UNPR, se va retrage de la guvernare, dacă majoritatea guvernamentală va aduce modificări la Codul Penal. Cu un UNPR fidel, PSD are o majoritate parlamentară de nezdruncinat. Și vrea să o păstreze. Or, afirmațiile lui Gabriel Oprea au stârnit bănuiala că acesta are de gând să-și ia "interesul național" și să migreze în tabăra PNL, pentru a face altă majoritate parlamentară. O bănuială întărită și de hotărârea UNPR de a-l susține pe Ungureanu, alături de PNL, pentru funcția de șef al SIE.
- În acest context, să privim fuziunea minusculului partid al lui Călin Popescu Tăriceanu, PLR, cu cel al lui Dan Voiculescu, PC, drept o încercare de a echilibra balanța, de a oferi PSD un aliat-alternativă mai puternic, astfel încât acesta să nu mai depindă de UNPR?
- Fuziunea PC - PLR chiar nu are nici o importanță. Cele două partide erau anexe ale PSD, acum au devenit o singură anexă. Nu cred că rezultatul, așa numita Alianță a Liberalilor și Democraților (ALDE), va intra singură în alegeri, așa cum a anunțat, căci n-ar avea nici o șansă. Nu cred nici că va crește ca Făt-Frumos în Parlament, prin racolarea de parlamentari - i-a racolat deja UNPR pe toți cei care au avut motive să nu intre direct în PSD. Nu e vorba nici să echilibreze acumularea de putere a UNPR, care e tot un partid-balama al PSD. Deși nu exclud ca asta să fie rațiunea. Mai degrabă cred că e o încercare a lui Tăriceanu de a-și legitima poziția de lider de partid, pentru că PLR nu-i era de ajuns pentru asta.