Buruieni de leac: Vetricea, Turița și Splinuța

Natasa Galche
- Sub soarele lui Cuptor, miezul de foc al verii, pe lângă garduri și pe margini de drum, cresc tot felul de ierburi pe care nu dă nimeni doi bani. Disprețuite drept "buruieni", cotropite de praf și smulse din rădăcini, printre ele se află, la fel ca în basmul Cenușăresei, câteva plante de rang regal. Nelipsite din farmacia satelor românești, ele merită să fie scuturate de uitare și puse la loc de cinste -

Vetricea
(Tanacetum vulgare)


Se spune că în timpuri demult apuse, pe vremea când oamenii mai credeau încă în zei, femeile s-au strâns laolaltă, rugându-i pe stăpânii din cer să le dăruiască tinerețe și frumusețe veșnică. Înduple­cați, zeii au aruncat pe pământ niște flori gal­ben-aurii, cu un miros înțepător. Așa s-a ivit pe lume Vetricea, o plantă despre care și astăzi se spune că alungă semnele bătrâneții și con­feră vitalitate.
Într-o altă poveste se spune că frunzele de Vetrice erau inserate între paginile cărților de rugăciuni, parfumul lor puternic fiind un soi de energizant, care îi ținea treji pe credincioși în timpul slujbelor.
Dincolo de legende, proprietățile tă­mă­duitoare ale Vetricei sunt recu­nos­cute astăzi de medicina alternativă, ea fiind folosită ca remediu în comba­terea durerilor de cap, a viermilor intestinali, a afecțiunilor ficatului și a celor digestive, împotriva reuma­tis­mului și a gutei. Pentru prepararea leacurilor, de la plantă se utilizează numai florile și frunzele, care conțin uleiuri esen­țiale, flavonoide, taninuri, alcaloizi, camfor.

Recoltare și păstrare

Planta se culege în perioada de înflorire, de la începutul lunii iulie, și până în august. Se taie partea superioară a tulpinei, de aproximativ 20 de centimetri. Se pune la uscat, în strat subțire, într-un loc umbros, pe hârtie, sub streașina casei sau într-o cameră bine ventilată. Se păstrează maximum trei ani.

Viermi intestinali - limbrici, tenie, giardia
* Infuzie din Vetrice. Peste 20 grame de plantă uscată și măcinată se toarnă 200 mililitri de apă clocotită. Se acoperă și se lasă la infuzat timp de patru ore. Se strecoară și se administrează câte o lingură, de trei-patru ori pe zi, pe stomacul gol. Durata tratamentului este de zece zile.

* Clismă. Se pune într-un vas câte o lingură din următoarele plante uscate: flori de Vetrice, mușețel, pelin, și un cățel de usturoi. Plantele se dau prin râșnița de cafea. Peste această pulbere, se toarnă 250 mililitri apă clocotită. Se pune vasul pe foc, lăsând să fiarbă câteva minute. Se trage deoparte, și după ce s-a răcorit puțin, se adaugă cățelul de usturoi zdrobit. Se acoperă cu un capac și se lasă la infuzat timp de trei ore. 30-40 de mililitri din această soluție se combină cu 500 de mililitri de apă fiartă și răcită și se fac clisme, o dată pe zi, de preferat seara. După procedură, se recomandă ca pacientul să se întindă în pat, timp de 15-30 de minute. Durata tratamen­tului este de cinci-șapte zile.

Boli digestive
* 20-30 grame de frunze uscate de Vetrice sau 5-6 grame de flori se opăresc cu o cană cu apă clo­cotită. Se acoperă, se lasă la infuzat timp de cinci ore, apoi se strecoară. Se administrează câte două linguri, de trei ori pe zi, înaintea meselor principale.

* Într-un recipient de culoare închisă, peste 30 de grame de flori de Vetrice, se toarnă 100 de mili­litri de alcool de 70 de grade. Se astupă sticla și se lasă la macerat într-un loc ferit de lumina soarelui, timp de o săptămână. Recipientul se agită zilnic. Se strecoară printr-un tifon pus în mai multe straturi.
Se administrează câte 20 de pică­turi, de trei ori pe zi, înaintea mese­lor principale.

Colici, constipație, balonare
Peste două linguri de pulbere de plantă se toarnă o jumătate de litru de apă rece. Se pun pe foc și se fierb timp de zece minute, după care se acoperă vasul și se lasă la infuzat o jumătate de oră.
Se administrează câte un sfert de cană, de trei ori pe zi, cu 20-30 de minute înaintea meselor princi­pale, timp de trei zile.

Artrită reumatoidă
Într-un recipient de sticlă, peste 50 de gra­me de flori de Vetrice, se toarnă o sticlă de vin alb. Se astupă și se lasă la macerat timp de opt zile, într-un loc ferit de lumina soarelui.
Se administrează câte 30-40 de mililitri, de două ori pe zi, după mesele principale. Durata tratamen­tului este de două săptămâni.

Stări febrile, dureri de cap, dureri articulare
* Trei-patru flori proaspete de Vetrice se pisează până ce se formează o pas­tă subțire. Se amestecă cu o lingură de miere.
Se administrează câte o jumătate de linguriță, de trei ori pe zi, după mesele principale. Durata trata­mentului este de trei-cinci zile.

* Florile proaspete se dau prin mașina de tocat. Se introduc într-un tifon pus în mai multe straturi și se storc bine.
Se administrează câte 30 de picături, de trei ori pe zi, înaintea meselor prin­cipale. Se pot ameste­ca în­tr-o jumătate de pahar cu lapte. Durata tratamen­tului este de maximum zece zile.

Atenție! Tratamentele cu Vetrice sunt contrain­dicate copiilor, femeilor gravide și celor care alăp­tează. De asemenea, durata tratamentelor nu tre­buie să depășească două săptămâni!



Turița
(Agrimonia eupatoria)


Proprietățile tămăduitoare ale Turiței au fost descoperite în secolul I î.Hr, de către medicii per­sonali ai regelui Mithridades al VI-lea Eupator. Se spune că în ultimii ani ai domniei, marele conducă­tor al regatului Pontus avea adesea stări de oboseală covârșitoare, dureri abdominale și de cap, grețuri și vărsături, simptome care aproape că îl imobilizaseră la pat. După ce au încercat o sumedenie de tratamen­te fără niciun rezultat, medicii au apelat și la un leac despre care în popor se spunea că face minuni, o buruiană cu flori galbene, ce creștea pe unde se nimerea. Nu mică le-a fost mirarea când, după câteva zile de la începerea tratamentului, re­gele s-a înzdrăvenit vizibil și, după încă câteva săp­tămâni, boala părea să-i fi părăsit complet trupul. În semn de recunoștință, regele a ordonat ca planta să pri­meas­că un nume, și nu oricare, ci chiar numele său. De atunci, denumirea științifică a turiței este Agri­monia eupatoria.
Astăzi, Turița este recunoscută oficial de către medicina modernă și utilizată ca tratament împotriva afecțiunilor ficatului, tulburărilor digestive, bolilor de rinichi, împotriva gutei și reumatismului. Turița are efecte antiinflamatoare, coleretice, diuretice, dia­foretice, antiseptice, hemostatice, expectorante, antialergice.

Recoltare și păstrare

Se folosește atât partea aeriană, cât și rădăcina. Planta se culege în perioada de înflorire, în iunie-iulie, înainte să rodească. Se taie cu cuțitul, la circa zece centimetri de la sol, evitând plantele cu tulpini lemnoase sau cele cu fructe. Rădăcinile se scot toam­na, în septembrie-octombrie. Din partea supe­rioară se fac buchețele și se atârnă sub streșini, la uscat. Partea inferioară (rădăcina) se spală bine sub jet de apă și se pune la uscat, într-o cameră bine aerisită.
Remediile cu Turiță folosite în tratamentele bolilor cronice se fac timp de trei săptămâni, se ține o pauză de două săptămâni, după care se pot relua.

Laringită, faringită, dureri în gât
100 de grame de Turiță mărunțită și un litru de apă se pun la fiert, la foc mic. Se fierbe până ce lichidul se evaporă și ajunge la o treime din volumul inițial.
Se administrează câte o ceșcuță de ceai, o dată pe zi, seara, îndulcit cu miere. Durata tratamentului este de trei-cinci zile.

Colită
Se culege Turiță proaspătă, se toacă mărunt și se umple un borcan de sticlă, de 800 de grame, până la jumătate. Deasupra se toarnă ulei vegetal nerafinat, atât cât să acopere stratul de plantă cu trei centi­metri. Se lasă la macerat timp de trei săptămâni, într-un loc întunecos, agitându-se în fiecare zi.
Se administrează câte o lingură de preparat stre­curat, de trei ori pe zi, cu 30 de minute înaintea me­selor principale. Dacă boala nu s-a cronicizat, du­ra­ta tratamentului este de zece zile, putându-se repe­ta o dată la trei luni.

Litiază biliară (pietre la bilă)
10 grame de pelin și 20 de grame de Turiță, ambele uscate, se macină în râșnița de cafea. Peste o linguriță din acest amestec se toarnă o cană cu apă clocotită. Se acoperă, se lasă la infuzat zece minute și se strecoară. Se bea de îndată, cald, cu înghițituri mici. Deși infuzia va fi amară, cel mai indicat este să o consumați fără a o îndulci cu miere sau zahăr.
Se adminis­trea­ză timp de două săptămâni, după care se face o pauză de alte două săptămâni și se reia.

Hemoragii
Peste 30 de grame de plantă se toarnă 350 de mi­lilitri de apă. Se pune la fiert, la foc mic, până când volumul inițial scade la jumătate.
Se strecoară și se administrează câte o lingură, la fiecare trei ore.

Angină pectorală
Peste 50 de grame de plantă, se toarnă două căni cu apă. Se pune la fiert, la foc mic, până ce lichidul scade la o treime din volumul inițial. Se strecoară și se adaugă miere după gust.
Se administrează câte 100 de mililitri, de șase ori pe zi. Durata tratamentului este de zece zile.

Menstruație dereglată, dureri la ciclu
Într-un recipient de sticlă, la o parte plantă tocată, se adaugă cinci părți de alcool de 70 de grade. Se acoperă cu un capac și se lasă la macerat într-un loc ferit de lumina soarelui, timp de zece zile. Se agită recipientul. Se filtrează.
Se administrează câte zece picături, de trei ori pe zi, cu zece zile înainte de începerea menstruației. Durata tratamentului este de trei-patru luni.

Afecțiuni ale tractului gastro-intestinal
Peste trei linguri de pulbere de Turiță, se toarnă o jumătate de litru de apă clocotită. Se acoperă și se lasă la infuzat timp de două ore, apoi se strecoară.
Se administrează câte o jumătate de cană, de trei ori pe zi, înainte cu o oră de mesele principale ale zilei. Dacă afecțiunea nu este cronică, durata trata­mentului este de zece zile, maximum două săptă­mâni.

Gută, varice
Peste trei linguri de Turiță mărunțită se toarnă două căni cu apă. Se pune pe foc până ce dă într-un clocot, se trage de pe foc, se acoperă, se lasă la infuzat timp de patru ore, apoi se stre­coară. Decoctul rezultat se poate turna în cada de baie sau se aplică sub formă de cataplasmă. Procedurile pot fi ur­mate zilnic, fără restricție de timp.

Atenție! Preparatele din Turiță nu sunt recomandate persoanelor care suferă de constipație, coagularea ra­pidă a sângelui sau hipotensiune arterială.



Splinuța
(Solidago virgaureae)


Este recunoscută încă din anti­chitate pentru efectele sale puternic diuretice, fiind recomandată în special în afecțiunile rinichilor și vezicii uri­nare. Partea aeriană a plantei conține acizi organici, saponine, flavonoide, taninuri, fiind astfel folosită pentru a combate indigestia, reumatismul, guta asociată cu tulburările în metabolismul acidului uric, bolile sistemului genito-urinar.

Recoltare și păstrare

Din plantă se folosesc numai frunzele, florile și tul­pina. Se recoltează în perioada de înflorire, din iunie, până la sfârșitul lunii august. Tulpina se taie la circa 30-40 de centimetri de la sol și se pune la us­cat, în mănunchiuri, sub streașina casei sau răsfirată pe o hârtie într-o cameră bine aerisită. Se poate păstra maximum cinci ani.

Efect de stimulare a metabolismului
O linguriță de Splinuță mărunțită se fierbe în 200 de mililitri de apă, timp de 15-20 de minute, apoi se strecoară.
Se administrează maximum trei pahare pe zi, timp de două săptămâni.

Boli inflamatorii ale rinichilor și vezicii urinare
Durata tratamentelor următoare este de două săptămâni. Se face o pauză de o lună, apoi se pot relua.
* Peste două linguri de Splinuță mărunțită se toarnă o jumătate de litru de apă clocotită. Se pune la fiert, la foc mic, timp de zece mi­nute. Se trage vasul de pe foc, se acoperă și se lasă la infuzat timp de o oră. Se ad­mi­nistrează câte o jumă­tate de cană, de trei ori pe zi, înaintea meselor principale.

* Peste două lingurițe de pulbere de Splinuță uscată (sau trei lingurițe de plan­tă proaspătă, mărunțită) se toarnă o cană de apă rece. Se pune la fiert, până ce dă în clocot. Se trage de pe foc, se acoperă și se lasă la infuzat 30 de minute, apoi se stre­coară.
Se administrează o jumătate de cană de ceai, de trei ori pe zi, îndulcit după gust.

* Peste planta uscată și tocată se toarnă alcool de 70 de grade, în pro­porție de 1:10. Recipientul se închide ermetic și se lasă la mace­rat într-un loc umbros, timp de două săptă­mâni, având grijă ca zilnic să fie agitat. Se filtrează și se adminis­trează câte o linguriță de preparat, dizolvată într-o jumă­tate de pahar cu apă, de trei ori pe zi, cu o jumătate de oră înaintea meselor principale.

* Peste o lingură de plantă mărunțită, se toarnă 200 de mililitri de apă clocotită. Se pune la fiert, pe baie de aburi, timp de 30 de minute. Se trage de pe foc, se acoperă și se lasă la infuzat timp de trei ore. Se strecoară. Se administrează câte 30 de mililitri din decoct, de trei ori pe zi.

Gută
Se face un amestec din următoarele plante: 30 de grame de flori de tei, câte 25 de grame din Splinuță, sunătoare, flori de soc. Peste o linguriță din acest amestec se toarnă 250 de mililitri de apă clocotită. Se acoperă și se infuzează timp de două ore. Se strecoară. Se bea un pahar de ceai, de două ori pe zi. Durata tratamentului este de zece zile, se face o pauză de două săptămâni și se reia.

Adenom de prostată
Peste o lingură de Splinuță mărunțită se toarnă o cană cu apă rece. Se acoperă și se lasă peste noapte. Dimineața se strecoară. Se bea pe durata întregii zile. Tratamentul se ține trei săptămâni.

Hemoroizi
Peste o lingură de pulbere din plantă se toarnă o cană cu apă clocotită. Se acoperă și se lasă la infuzat timp de o jumătate de oră. Se strecoară. Se beau câte două căni pe toată durata zilei, cu înghițituri mici. Se administrează trei zile.

Furuncule, răni purulente
Frunzele proaspete de Splinuță se spală sub jet de apă, se zdrobesc și se aplică pe zona afectată. Se bandajează cu un tifon și se lasă să acționeze timp de două ore. Procedura se face de două ori pe zi, timp de trei-patru zile.

Tratamente cu miere din Splinuță

Mierea din Splinuță este considerată unul din­tre cele mai eficiente produse naturale, folo­site cu succes în tratamentul diferitelor boli inflamatorii ale rinichilor, ficatului, vezicii urinare.
* Împotriva afecțiunilor fica­tului, se amestecă în proporții egale miere din Splinuță și coacăze ne­gre pasate. Se administrează câte o linguriță din această pastă cu două ore înainte de masă. Tratamentul se ține timp de patru-șase săptămâni.
* Combaterea bolilor de rinichi - se amestecă 80 de grame de miere din Splinuță, zea­ma de la o lămâie și o cană de in­fuzie din măceșe (peste cinci măceșe se toarnă o ca­nă cu apă clocotită, se acoperă și se infuzează timp de patru ore). Se administrează câte o ju­mătate din preparat, o dată pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul se ține timp de trei săptămâni. Se face o pauză de o săptămână, apoi se poate relua.
* Bolile vezicii urinare - se administrează câte un sfert de ceșcuță, de două ori pe zi, din următorul preparat: o linguriță de miere din Splinuță se dizolvă în 200 de mililitri de apă călduță.

Atenție! Dozele trebuie respectate, planta fiind relativ toxică. Este contraindicată copiilor, femei-lor gravide și celor care alăptează.