La 28 noiembrie 1953, doctorul Frank Olson se arunca pe fereastra unui hotel din New York. Zece etaje mai jos, el punea capăt definitiv depresiilor și halucinațiilor care-l chinuiau de mai multe zile. Frank Olson ocupa un post științific pe lângă un organism ultra-secret al armatei americane: Chemical Corps Special Operations Division. Or, cu nouă zile înainte, acest organism acceptase o colaborare cu CIA... care va grăbi moartea nefericitului Olson. Într-o ședință organizată de Sidheny Gottlieb, șeful serviciilor tehnice de la CIA, acesta hotărăște să facă o mică experiență: să testeze efectele drogului LSD pe un subiect care să nu fi fost avertizat. Subiectul respectiv a fost Olson, pe care Gottlieb îl alesese pentru că-i plăcea să le facă farse colegilor. După ce a băut paharul în care Gottlieb vărsase drogul respectiv, Olson a dat, foarte repede, semne de neplăcute efecte secundare, manifestând un comportament "psihotic". Sinuciderea n-a fost decât o încheiere așteptată.
Ținând cont de sfârșitul tragic al lui Frank Olson, Gottlieb și patronul său, Allen Dulles, director la CIA până în 1961, au făcut astfel încât farsa cu LSD să rămână învăluită în cel mai deplin secret. Căci miza era de proporții: protecția unui proiect ultra-secret al CIA, cu numele MK-ULTRA.
Spălarea creierului
MK-ULTRA se născuse dintr-un program secret anterior, cunoscut sub numele de "Blue bird", al cărui scop oficial era de a contracara progresele sovietice în materie de spălare a creierului. Obiectivele reale ale CIA erau însă cu totul altele. Într-o primă etapă, se vorbea de studierea metodelor "ce permit să fie influențat comportamentul unui individ". Experimentele puneau accentul pe "narco-hipnoză", o tehnică ce combină psihotropia cu programarea hipnotică. Proiectul a fost botezat "anghinare", căci Dulles era mort după această plantă comestibilă. "Anghinare" era programul "ofensiv" de dominare mentală, ce reunea experți ai serviciilor de informații: Armată, Marină și FBI. Dimensiunea dată proiectului a fost schițată într-un memorandum din ianuarie 1952, în care se punea întrebarea: "Este posibil ca un individ să fie astfel influențat, încât să acționeze după cum vrem noi, împotriva propriei dorințe, și chiar contra legilor fundamentale ale naturii?". Mai limpede: poate fi fabricat un asasin programabil?
Pentru a răspunde întrebării, CIA a constituit o echipă de elită, capabilă să se ducă, fără preaviz, oriunde în lume. Misiunea sa: să încerce noile tehnici de interogatoriu ce garantează că subiectul interogat nu va mai păstra în memorie vreo urmă a celor discutate. Au fost utilizate stupefiante în serie, de la marijuana la LSD, trecând prin heroină și sodium de pentathol - faimosul "ser al adevărului".
Chiar dacă primele rezultate erau menite să decepționeze, CIA va persevera în această direcție a programelor de manipulare mentală. Astfel, se va naște proiectul arhiconfidențial MK-ULTRA, în data de 13 aprilie 1953. De o amploare neobișnuită, proiectul nu era cunoscut la acea dată decât de eșaloanele superioare ale direcției CIA și privea încercările de utilizare a drogurilor ilegale în scopuri operaționale. Alte proiecte ce constituie MK-ULTRA sunt orientate spre electronică, unul dintre ele trebuind să exploreze posibilitatea de "activare a organismului uman prin telecomandă". Este vorba să fie creat spionul ideal, cel care nici măcar nu știe că spionează?
Experiențe ilegale
CIA a ieșit de mai multe ori din legalitate prin punerea în fapt a proiectului. De la crearea sa, în 1947, și până în 1981, CIA a operat doar în afara teritoriului american. Or, de la începerea proiectului, echipa de la MK-ULTRA a contravenit acestei dispoziții a Congresului și a întreprins experimente pe cetățeni americani, rezidenți pe solul național.
Nu există, bineînțeles, o idee exactă asupra seriei de experimente ilegale: Richard Helms, unul dintre arhitecții proiectului, devenit director la CIA în 1966, a ordonat distrugerea arhivelor MK-ULTRA cu puțin timp înaintea plecării sale de la Agenție, în 1973. În ciuda acestor precauții, mai multe documente, prost arhivate, au ieșit la suprafață la sfârșitul anilor '70: ele dau o idee asupra orientării proiectului MK-ULTRA.
Cobaii negri
S-a aflat, astfel, despre odioasa manipulare condusă de dr. Harris Isabel, director la Public Service Hospital din Lexington, în Kentucky - o instituție specializată în toxicomanie. Solicitat de CIA pentru a elabora o gamă de droguri "sintetice", dr. Isabel a început experimentarea lor pe pacienți negri din cadrul instituției, administrând zilnic acestor "cobai" doze de LSD, de mescalină, de marijuana, de scopolamină și de alte substanțe. În schimbul participării lor la aceste "cercetări", cobaii aveau dreptul la injecții cu morfină de excelentă calitate, până la de trei ori pe zi, după gradul în care colaboraseră. Chemat să dea socoteală în 1975, în fața Senatului, Dr. Isabel n-a văzut nici o contradicție în faptul că a furnizat droguri de înlocuire toxicomanilor, în loc să-și facă datoria să-i vindece. În fața indignării provocate de aceste dezvăluiri, CIA a afirmat că ar fi pus capăt programelor sale de manipulare mentală. Un oarecare Victor Marchetti, însă, agent CIA timp de 14 ani, se hotărî să alerteze opinia publică: după el, afirmațiile Agenției erau doar minciuni.
Implanturi cerebrale
Supusă focurilor presei, CIA a început să minimalizeze succesele programului MK-ULTRA, pretinzând că proiectul n-ar fi dus la o descoperire concretă. Această declarație a fost infirmată și de un alt agent CIA, Miles Copeland, care i-a mărturisit unei ziariste: "Subcomisia Congresului care a anchetat acest gen de activitate n-a avut decât o vagă idee despre ceea ce se petrecea". În schimb, o altă sursă autorizată din cadrul Informațiilor precizează că, începând din 1963, Agenția și-a intensificat eforturile în privința psihoelectronicii, considerând că nu mai avea nimic de scos din narco-hipnoză.
Așadar, José Delgado, neuro-fiziologist la Yale University School, se interesa în special de stimularea electronică a creierului. El și-a dat seama că putea exercita o putere considerabilă asupra subiectului, implantându-i în cutia craniană o mică sondă. Cu un instrument numit de el "stimoceiver", comandat de unde radio în modulație de frecvență, el putea orchestra electronic o întreagă serie de reacții umane ca: mânia, dorința sau oboseala.
"Oamenii pot fi comandați apăsând pe un buton, așa cum sunt dirijați și roboții", spunea Delgado, care întrevedea un viitor în care societatea ar putea fi "psiho-civilizată".
Hipnoză cu microunde
Un alt om de știință, Allen Frey, a descoperit că ar putea adormi subiecții de la distanță, supunându-i undelor electromagnetice. El a mai descoperit că putea produce zgomote - bubuieli, bâzâit și fluierături - în interiorul craniului unui subiect. Continuând lucrările lui Allen Frey, Joseph Sharp - medic la Institutul Walter Reed, organul cercetării în cadrul Armatei de Uscat - a reușit să transmită cuvinte prin mijlocirea microundelor pulsate. Situat în interiorul unui câmp electromagnetic, Sharp auzi cu claritate și înțelese cuvintele pe care un coleg le transmitea de la distanță. Lumea medicală a considerat această posibilitate ca pe o deschidere științifică majoră, mai ales în cadrul tratamentului surdității. În așteptare, autoritățile militare și cele însărcinate cu Informarea Statelor Unite s-au grăbit să exploateze aceste noi descoperiri!
În 1974, J.F. Scapitz, cercetător subvenționat de Departamentul Apărării, a avut o intuiție genială. A căutat să combine studiile anterioare asupra hipnozei efectuate în cadrul MK-ULTRA cu noile tehnologii, făcând apel la microunde. Într-un rezumat destinat Departamentului Apărării, Scapitz afirma: "Se va demonstra că cuvântul hipnotizatorului poate fi transmis printr-o energie electromagnetică modulară direct în părțile inconștiente ale creierului celui hipnotizat". Aceasta ar putea fi realizată, spunea el, fără a utiliza dispozitivul specific pentru "receptarea sau decodarea mesajelor". Mai limpede, agenții americani ar dispune pentru prima oară de mijloace de interferare la distanță a funcțiilor creierului. Scapitz mergea încă și mai departe, pretinzând că aceasta s-ar putea efectua fără știrea subiectului.
În 1995 s-a anunțat că "NLD" (Non Lethal Defense, sau mijloace de apărare non-mortale), ca și niște dispozitive puternice cu microunde și cu unde hertziene, vor fi folosite de-acum încolo la menținerea ordinii publice. Anunțul a fost primit cu consternare. "NLD"-urile nu sunt, de fapt, decât tehnologii de manipulare mentală și de modificare a comportamentului. Obiectivul recunoscut de autoritățile americane este de a lupta cât mai eficace împotriva traficului de stupefiante, terorismului și altor activități criminale. Dar s-a mai aflat că programul permite și militarilor să acționeze în domeniul civil, ceea ce contravine Constituției americane...
De aceea, numeroși cetățeni americani refuză generalizarea unor asemenea "arme" în numele luptei contra criminalității. Ei se tem ca nu cumva folosirea generalizată a tehnicilor de manipulare mentală să deschidă și poarta abuzurilor și să conducă la amenințarea democrației și libertăților individuale.
"Bio-telemăsura este o tehnică ce include mai ales transmisia de date prin emițătorii implantați chirurgical" - P.M. Persson, Institutul Suedez de Cercetări
ARGUMENTE
Implanturi miniaturizate
Din ce în ce mai mulți oameni pretind că li s-au implantat dispozitive de manipulare mentală. Pe Internet se află imagini care demonstrează prezența acestor implanturi în creierul victimelor. Este greu de verificat autenticitatea acestor imagini.
Unii, ca Robert Naeslund, par a fi fost realmente ținta unor asemenea manevre. "Emițătorii ăștia mi-au dat viața peste cap și activarea lor neîntreruptă mă amețește fără-ncetare", spune el. Fără-ndoială că aceste implanturi miniaturizate există.
Un cercetător britanic, Jane Affleck, a găsit, într-adevăr, grație legislației americane asupra libertății de informare, un document NASA din 1970, intitulat "Sisteme de bio-telemăsură implantabile", ce vorbește despre implanturile de mărimea unei monede mici. Astăzi, există niște implanturi injectabile, de grosimea firului de păr.
PUNCT DE VEDERE
Grup de presiune
International Network Against Mind Control (Rețeaua Internațională Contra Manipulării Mentale) este o grupare suedeză ce face campanie pentru a se pune capăt metodelor - după ea - aplicate de mai multe servicii de securitate guvernamentale. Ea semnalează cazuri în Statele Unite, în Germania, în Suedia, în Danemarca și în Marea Britanie și subliniază că metodele folosite constituie o violare majoră a drepturilor omului.
După informațiile furnizate de această organizație, victimele au primit implanturi ce reprezintă emițătoare, electrozi și cristale emițătoare. Această formă de stimulare electronică in vivo, sau telemăsură biomedicală, servește la transmiterea mesajelor direct la creier, la înregistrarea și la analizarea activității mentale a subiectului.
Reacțiile autorităților politice desemnate: fie o dezmințire formală, fie un anunț ce precizează că serviciile de securitate guvernamentale acționează sub acoperirea secretului de stat.
SUPLIMENT DE ANCHETĂ
Masacrul de la Jonestown
După zvonuri persistente, la originea masacrului de la Jonestown, din jungla Guyanei, în noiembrie 1978, ar sta o experiență de manipulare mentală condusă de CIA.
După declarația oficială, 913 membri din secta Templului Poporului, condusă de reverendul Jim Jones - ce pretindea că este, în egală măsură, reîncarnarea lui Christos și a lui Karl Marx - s-au sinucis în masă, cu cianură (foto). Un medic local a afirmat însă că aproximativ 80% din victime au fost omorâte, și nu otrăvite.
S-a aflat că masacrul a avut loc la puțin timp după ce un membru al Congresului american, trimis acolo pentru o anchetă asupra violării Drepturilor Omului, fusese omorât de niște membri ai sectei. Unii cercetători cred că masacrul a servit în realitate drept acoperire pentru CIA. După aceste surse, Agenția își transferase de fapt experiențele MK-ULTRA, până atunci efectuate în spitalele psihiatrice și închisori, pentru a le continua în mijlocul unor secte similare.
SUPLIMENT DE ANCHETĂ
Manipulare mentală în Anglia
În Europa, afacerea cea mai cunoscută, fără-ndoială, este cea privitoare la Joe Vialls (foto), implicat într-o controversă asupra morții misterioase, din anii '80, a mai multor oameni de știință englezi ce lucraseră în domeniul Apărării. Vialls devenise, după opinia lui, ținta unei manipulări mentale prin semnale acustice. Fundația medicală engleză pentru victimele torturii a dat ascultare afirmațiilor lui Vialls.
Alte cazuri individuale, raportate de cetățeni britanici, s-au aliat fenomenelor descrise de americani. Au colaborat, oare, serviciile secrete ale celor două țări pentru punerea în aplicare a testelor?
LIVIU ȘUTEU