De multe ori sunt întrebat ce se mai întâmplă la Roșia Montană... S-au scurs 15 ani de campanie de presă neîntreruptă, timp în care subsemnatul și revista "Formula AS" am trecut cu succes prin tribunale, ca urmare a intenției companiei RMGC, de a ne pedepsi cu amenzi uriașe pentru articolele publicate în revistă! Nu e de mirare că după sutele de interviuri și reportaje pe această temă, cititorii noștri doresc să fie informați în continuare despre situația de la Roșia... Sorin Jurca, unul dintre stâlpii rezistenței locale, vicepreședinte al Fundației Culturale Roșia Montană, ne-a oferit, la prima mână, câteva informații: "Ne simțim atât de bine, încât am și uitat că RMGC mai există pe lume... Atmosfera ne amintește de vremurile bune «de dinainte», deși răul făcut se vede, se simte lipsa roșienilor plecați... Zilele trecute, trei persoane nostalgice au venit să-și revadă casele bătrânești, vândute Goldului. Tot zilele trecute, bătrâna Rozalia Gruber, mama unui fost director goldist, a fost înmormântată în Roșia. Nu e primul caz, deoarece capii bisericilor ortodoxe, reformate, unitariene și catolice au interzis dezhumările comandate și finanțate de companie. Goldul era un stăpân al locului, care își arăta mereu mușchii în public... Lucrurile astea au început, slavă Domnului, să devină istorie...". Tot de la Sorin Jurca aflăm că satul istoric din Apuseni a început să atragă nu doar vizitatori, ci și... noi localnici. Între ei se află și tânărul întreprinzător și regizor de filme documentare Tică Darie, adoptat ca fiu al satului de localnicii "rezistenți", care l-au protejat de violența goldiștilor și de șicanele primăriei. Povestea lui este neobișnuită.
"Mi-am urmat inima fără niciun regret"
- Înainte de a cere "cetățenie" la Roșia Montană, ai fost student în Danemarca, la Copenhaga. Ce te-a determinat să faci un schimb de locație așa de surprinzător?
- La Copenhaga m-am înscris la un program de multimedia design, care a durat doi ani, după care urma să-mi continui studiile. Obținusem și o bursă de la statul danez, începusem să colaborez cu o televiziune locală și la o platformă online și aveam planuri serioase și sprijin pentru a dezvolta ceva acolo. Dar Roșia Montană m-a lovit din plin... Am simțit o chemare, ceva îmi spunea că trebuie să vin aici și să mă implic în comunitate și mi-am urmat inima fără nici un regret.
- Cum ai ajuns prima oară la Roșia?
- În prima vacanță de vară, am hotărât să traversez Europa pe bicicletă. Pe atunci eram la curent cu ce se întâmplă în Roșia Montană, dar, în afară de a distribui pe internet diverse știri, nu contribuisem cu nimic pentru salvarea ei. Prima dată când am ajuns la Roșia a fost prin 2007 sau 2008. Auzind despre festivalul "FânFest", m-am hotărât să merg și eu acolo, cu niște prieteni. Am fost impresionat de manifestare, dar mai ales de oameni și de frumusețile locului, așa că am decis ca turul cu bicicleta să fie dedicat Roșiei Montane, să povestesc tuturor oamenilor pe care îi întâlnesc despre nedreptățile din localitate, despre proiectul de distrugere a comunei, și să-i încurajez pe români să-și deschidă mintea și inima și să fie alături de Roșia Montană. Pe 15 iulie 2012, eram călare pe bicicletă. N-am avut un plan, dar am avut o motivație: Roșia Montană. Așa că toate momentele grele care au existat uneori, cum ar fi lipsa apei, lipsa mâncării, lipsa banilor, lipsa unui loc cât de cât în regulă unde să pun cortul, am reușit să le trec gândindu-mă la Roșia. La întoarcere, am fost întâmpinat de roșieni, de turiști și de voluntari cu atâta căldură, încât am rămas fără cuvinte...
"Filmul nostru a spart blocada mediatică"
- Pe internet se bucură de mare audiență un film căruia îi ești autor și care este legat de călătoria ta europeană cu bicicleta.
- Împreună cu Louisa Hoppe, o prietenă din Germania, pe care am cunoscut-o la FânFest, am ajuns la o idee comună: să traversăm Europa pe o bicicletă tandem (cu două locuri) și să ținem conferințe despre Roșia Montană în capitalele și orașele importante de pe traseu (Copenhaga, Hamburg, Berlin, Leipzig, Chemnitz, Dresda, Praga, Viena, Bratislava, Budapesta și Cluj-Napoca). În aceleași orașe am proiectat și filmul "Rosia Montana, Town on the brink" (Roșia Montană, o așezare pe marginea prăpastiei) de Fabian Daub, un documentar cutremurător, vizionat de sute de mii de oameni pe You Tube. În paralel cu turul nostru, alți prieteni, Radu Păltineanu - România, Elena Vanica - Republica Moldova, Sophian Guidara - Canada, au pornit pe biciclete într-un tur prin Est (Copenhaga - Stockholm - Helsinki - Moscova - Kiev - Roșia Montană). La întoarcere, am pornit într-un marș pe jos, timp de 5 zile, de la Cluj la Roșia, la festivalul FânFest din august 2013. După FânFest, am mai rămas câteva zile și am filmat ce s-a întâmplat acolo când a venit Comisia parlamentară UNESCO în vizită. Filmul, difuzat două zile mai târziu, a devenit viral pe internet, a fost preluat și de televiziuni; se vorbea de Roșia Montană, se vorbea foarte negativ despre Roșia Montană Gold Corporation, despre reclamele companiei de manipulare de la televizor; a fost filmul care a spart blocada mediatică, așa cum spune Mihai Goțiu, în cartea sa "Afacerea Roșia Montană".
"Am fost amenințat, batjocorit și intimidat"
- Succesul filmului nu te-a scutit de riposta goldiștilor de la Roșia și a colaboratorilor lor locali, care te-au declarat persona non grata ...
- N-a fost ușor. Cel puțin o jumătate de an am fost amenințat și batjocorit, intimidat și înjurat, am avut camera video lovită. Compania a încercat să facă tot posibilul pentru a mă descuraja și a mă determina să plec din comună. Eram din ce în ce mai expus, angajații RMGC erau din ce în ce mai agresivi, familia mea, din ce în ce mai îngrijorată; jandarmeria era prezentă în fiecare zi și noapte în Roșia, intimidările cu jeepurile companiei creșteau. Odată, când coboram cu bicicleta, un jeep a intrat pe contra-sens cu viteză, și doar în ultimul moment a virat dreapta, ca să nu mă calce. În cele din urmă, m-am hotărât să iau atitudine și am început să le fac plângeri la poliție tuturor celor care mă amenințau. Cu timpul, mare parte din ei s-au liniștit, iar eu, în loc să plec, am decis să mă mut în Roșia definitiv, pe 20 septembrie 2013. Am venit cu gândul să înființez un centru local de cercetași, pentru a contribui la dezvoltarea copiilor și tinerilor, spre a deveni cetățeni responsabili în locul în care trăiesc și în societate. Am venit și pentru a documenta video ceea ce cred că-i nedrept în Roșia Montană. Am fost întâmpinat cu bucurie de localnicii cu care mă împrietenisem înainte și, în aceeași zi în care am ajuns, un localnic s-a oferit să mă găzduiască pe termen lung în casa lui. În următoarea zi, am alergat, de Ziua Păcii, singur cu un steag în mână, vreo 21 km prin localitate, pentru a transmite puțină pace în sufletele oamenilor.
- Grupul de copii cercetași funcționează cu toate pânzele sus. Cum i-ai convins pe cei mici să te urmeze?
- Într-o lună de zile de la stabilirea mea în comună, am reușit să punem bazele centrului de cercetași. Pe 27 octombrie a avut loc prima întâlnire, la care au participat 20 de copii, care și-au arătat dorința să facă parte din viitorul centru. Și-au dat acordul și părinții, și am pregătit documentele pentru a deveni "Grup de Inițiativă al Organizației Naționale Cercetașii României". A fost ceva extraordinar ca o mână de tineri să înființăm acest centru și să facem parte din cea mai mare organizație de tineret din România și din lume. M-am dedicat trup și suflet cercetașilor. Toți cei implicați, cinci la număr, suntem voluntari, iar multor localnici le-a venit greu să creadă că implicarea noastră este gratuită, că o facem pentru binele copiilor lor, pentru binele comunității. Nimeni nu se aștepta să avem un grup atât de puternic de cercetași, într-o comună rămasă fără o mare parte a locuitorilor ei. Am reușit să avem activități pentru copii la fiecare sfârșit de săptămână a acestui an. Seri de film, drumeții, excursii la schi, festivaluri, dintre care cel mai important este "Festivalul Luminii" - eveniment național ce se ține în multe orașe. De curând, am organizat Ziua Copilului (cursă cu obstacole pe jos și pe bicicletă) - o sărbătoare uitată la Roșia Montană... Primăria a fost, desigur, total indiferentă, nu s-a deranjat nici măcar să ia lacătul de la porțile stadionului local, deși i-am înștiințat de eveniment și le-am solicitat sprijinul.
"La Roșia Montană e liniște și pace"
- Ce se întâmplă astăzi în Roșia Montană?
- În prezent, în sat e liniște și pace. Te poți plimba în siguranță, turiștii care vin nu mai sunt amenințați de angajații companiei, deoarece mare parte dintre aceștia au fost concediați. În liniștea creată, împreună cu 30 de femei din sat, am pus la punct o afacere locală, sub numele "Made in Rosia Montana". Am cumpărat lână de la Brașov și am început lucrul: împletit de ciorapi, inscripționați cu "Made in Roșia Montana". Comenzile au fost foarte mari, cam o sută la două zile, astfel că am fost nevoit să împachetez nopți întregi sute de perechi. Următorul pas a fost să dau drumul unui magazin online, cu diverse produse din lână prelucrate manual (www. madeinrosiamontana.ro), care funcționează și am avut rezultate foarte bune. În timp, s-au adunat în jurul magazinului mai mulți prieteni cu experiență în diferite domenii, pentru a dezvolta această idee, și mă bucur că suntem o echipă de 13 oameni care ne implicăm voluntar. Credem foarte tare în potențialul acestei inițiative și vrem să aducem un venit suplimentar, pe termen lung, familiilor din Roșia Montană.
- Crezi că există un viitor pentru Roșia?
- Vara asta va fi pentru Roșia o vară a libertății, cea mai frumoasă din ultimii 20 de ani. În curând, vor veni arhitecții de la Asociația ARA și vor continua lucrările la casele care se află în proiectul de restaurare "Adoptă o Casă". Pe 25-26 iulie, va avea loc "Maratonul Recunoștinței", organizat de Asociația Pachamama, dar și o cursă de 2 kilometri pentru copii, în care Cercetașii din Roșia Montană sunt co-organizatori. În fine, între 13-16 august, va avea loc a 10-a ediție a festivalului FânFest. Cam asta se întâmplă în Roșia Montană. Se poate mai bine și va fi mai bine.
Lui Tică Darie îi puteți scrie la email: tica.darie@gmail.com