ALEXANDER BĂLĂNESCU - "Îmi simt tot mai puternice rădăcinile românești"

Iulian Ignat
Timp de douăzeci de ani, albumele celui mai apre­ciat muzician român din Marea Bri­ta­nie, și poate din lume, au fost greu accesi­bi­le publicului din țară.

Un eveniment remarcabil al în­­ceputului verii este re­lansarea pentru piața din Ro­mânia a patru albume de re­fe­rință, semnate Bălă­nescu Quartet: "Possessed", "Lumi­nitza", "Angel and Insects" și "Maria T."
Alexander Bălănescu a început să studieze vioara cla­sică în Bucureștiul natal, a emigrat cu familia în Israel, în 1969, și-a continuat studiile muzicale la Lon­dra și la ce­lebra școală Julliard din New York. Întors în Anglia, a fost foarte activ pe scena muzicii contemporane londoneze, iar în 1987, după expe­riențe în diferite grupuri și ansambluri, a înființat Bălănescu Quartet, un nume care s-a impus și continuă să fie un garant al muzicii noi, des­chi­se spre viitor, însă foarte atentă la rădăcini.

- V-ați simțit frustrat de fap­tul că albumele dumnea­voas­tră erau mult mai cu­noscute în Marea Britanie decât în Româ­nia?

- Foarte frustrat! Cu atât mai emo­ționat sunt acum și cu atât mai tare mă bucur de această co­laborare cu casa de discuri "Uni­ver­sal Româ­nia", ca­re mi-a pro­pus nu doar re­editarea celor patru al­bume, ci și noi pro­iec­te. Asta îmi dă curaj, în­cre­­de­re să merg înainte, îmi sti­mulează creati­vi­tatea. Con­tea­ză foarte mult faptul că lucrurile se leagă tot mai bine în Ro­mânia, cu discuri, con­certe, pro­iecte în teatru, dans. Deși trăiesc de atâta timp în afara țării, îmi simt tot mai puternice rădă­cinile, sunt tot mai ins­pirat de ceea ce se în­tâm­plă aici și sunt încântat că am oca­zia să lu­­crez în Ro­mâ­nia. Urmă­torul meu pro­iect este ins­pi­rat din mu­zica lui Geor­ge Enescu, unul dintre eroii mei mu­zicali, ală­turi de Bela Bartok și de Igor Stra­vinski. Sunt compo­zi­­tori ce au stu­­diat mu­zica tra­di­­țio­nală și și-au creat un limbaj muzical ce a înglobat aceste influ­en­țe. Într-un fel, asta încerc și eu să fac. Ador Oc­tetul lui E­nes­cu și am des­co­perit o în­registrare din 1920, de la Paris, cu Enescu ca di­rijor, în­registrare foarte diferită, prin spiritul său ro­mantic, tine­resc. Asta am în minte în timp ce lucrez la o com­poziție ins­­pirată din rap­so­diile lui Enescu. Ar fi con­tinuarea dru­mului început cu "Luminitza" și con­tinuat cu "Maria T".

"Mi-aș dori să fac o călătorie prin țară și să descopăr artiști anonimi"

- Vă seduc temele folclorice românești?

- Sunt din ce în ce mai interesat de folclor. Mi-aș dori să fac o călătorie prin țară și să descopăr artiști ano­nimi. N-am fost niciodată în Maramureș, iar din Mol­dova cunosc prea puțin. Mă interesează și mu­zica țiganilor, dar nu par­tea de virtuozitate, ci ritmul. M-a fascinat mereu influența Estului, a muzicii ara­be, a ritmurilor orientale. Le-am re­gă­sit uneori și în cântecele Mariei Tănase.

- Discul "Maria T" este, la zece ani de la lan­sare, un proiect încheiat?

- Într-un fel neașteptat pentru mine, "Maria T" a avut un mare răsunet, a devenit cunoscut în cercuri artistice cu oameni de teatru, coregrafi, cineaști. Mulți mi-au spus că au găsit foarte ins­pi­ratoare această muzică și au con­tinuat să caute cântecele Mariei Tănase și folclor românesc. A­proa­pe în fiecare zi primesc un telefon, un e-mail, prin care mi se cere acordul pentru utili­za­rea unor părți din disc. Re­gi­zorul britanic Peter Greenaway lucrează la un film despre drumul lui Brâncuși din Gorj la Paris, și s-a de­cla­rat ins­pirat, în mod direct, de acest disc. "Maria T" nu este un pro­iect încheiat, pentru că la fiecare concert apar noi in­ter­pretări, noi idei. Pornesc noi proiecte de aici, iar cel mai recent este un concert în toamnă, la Filar­monica din Cra­­iova, pentru care reorchestrez o parte din materialul acestui disc.

- V-ați acomodat cu stilul de viață românesc? Bă­nu­iesc că v-ați simțit destul de stingher când v-ați întors aici, după mai bine de douăzeci de ani.

- Tocmai, că nu m-am simțit deloc așa. M-am întors după 22 de ani, în 1992, la invitația Uniunii Com­po­zi­to­rilor, pentru un festival de muzică con­temporană, și am avut senzația că pauza asta de atâția ani nici nu a existat. Asta a fost o treabă cu adevărat ciudată! Desigur, sunt in­fluențat de stilul britanic, locuind acolo de atâta timp, îmi plac crichetul și ceaiul englezesc, dar simt cum sufletul mi-a rămas cumva românesc. Mai nou, încep să mă simt mai stingher acolo. În­să mă bucur de starea asta, de faptul că sunt stră­in peste tot unde m-aș duce, pentru că asta îmi dă o anumită libertate, o perspectivă asu­pra lucrurilor, pe care le pot folosi în munca, în muzica mea.

* POSSESSED (1992)
Primul album apărut sub semnătura Bălănescu Quar­­tet este dedicat în mare parte reinterpretării unor compoziții ale gru­pului german Kraftwerk, ce a revoluționat, în anii '70, muzica electronică.

* LUMINITZA (1994)
Un album scris sub in­fluența primei călătorii în România, după 22 de ani, o primă încercare de stabilire a unei punți de legătură cu filonul folcloric românesc.

* ANGELS AND INSECTS (1995)
Cea mai cunoscută dintre muzicile de film scrise de Alexander Bălănescu, poate și datorită premiilor im­por­tante (Oscar, Palme d'Or) obținute de peliculă.

* MARIA T (2005)
O plasă de păianjen migălos construită în jurul per­so­nalității și vocii Mariei Tănase. Unele com­po­ziții sunt foarte subtile și ating cu mare delicatețe teme folclorice, altele răsună de vocea Mariei Tănase, acompaniată de instrumentele cvartetului britanic. "Cântecele ei re­pre­zintă esența însăși a poeziei și fi­lo­sofiei românești, iar eu sunt foarte sensibil la ex­pre­sivitatea și emoția lor", spu­nea Alexander Bălă­nescu într-un interviu acordat revistei noastre în urmă cu 12 ani, când proiectul a început să prindă cheag. "Piesele sunt reconstruite și filtrate printr-o sen­si­bi­litate... urbană, i-aș putea spune. Urăsc comer­cia­lizarea fol­clorului, ceea ce mă interesează este să păstrez, prin mij­loa­ce moderne ce pot atrage și tinerii îndepărtați de go­li­ciunea și de lipsa de însemnătate a muzicii populare «ofi­ciale», ritmul și spiritul cân­te­celor Mariei Tănase, ale fol­clo­rului românesc. Al­bumul nu are un caracter do­cu­mentar, nu vreau să in­formez cine a fost Maria Tănase, ci să urmă­resc fio­rul emoțional. Nu este vorba de realitatea ac­tuală, ci de un vis. Am vrut să creez senzația că această vo­ce vine din alt timp, așa cum o simt și eu, ca într-un vis ve­nind din copilăria mea, atunci când ascultam la pick-up discurile mamei mele, între care și cel cu Maria Tănase, ce apărea pe copertă, cu o imagine strălucitoare, senzuală, care se simte atât de bine și în vocea ei. «Maria T» nu este nici muzica Mariei Tă­nase, nici muzica lui Bălănescu, este o întâlnire intermediată de calculator, peste granițele timpului. Este felul în care simt eu muzica ei."
Alexander Bălănescu și-a dorit să facă cunoscută și în afara României una din marile voci ale secolului XX, iar lungul șir de concerte susținut pentru pro­mo­varea acestui album a însemnat foarte mult în acest sens.