Spre sfârșitul anului 1970 și începutul anului 1980, doi frați englezi, Lawrence și Lorne Blair, reporteri la celebra revistă "National Geographic", au călătorit prin toată Indonezia în căutarea unor mistici budiști, pentru a culege materialul necesar unui serial comandat de canalul de televiziune american "Discovery". Deși majoritatea persoanelor întâlnite erau, după cum afirmă Lawrence, "fie înghițitori de foc, hipnotizatori, fachiri, fie șarlatani", existau și câțiva inși demni de încredere. Dar niciunul nu a fost mai credibil decât un indonezian enigmatic, pe care cei doi frați l-au botezat Dynamo Jack. Individul era vindecător popular și învățase medicina chinezească tradițională, cu ajutorul căreia făcea vindecări miraculoase. Maestru al tehnicilor de acupunctură, el avea însușirea cu totul deosebită de a transmite prin acele înfipte în piele și un puternic curent "electric", produs de către o energie care venea din interiorul corpului său. Intervievat de cei doi englezi, el a declarat că a învățat această artă de la un maestru taoist, un călugăr care trăia în pădure și care l-a inițiat vreme de șapte ani în știința activării centrilor energetici ai corpului.
Fluidul invizibil
Într-unul din interviurile realizate cu el, Lawrence redă cuvintele lui Dynamo Jack: "Folosesc și ace pentru acupunctură uneori, dar, în mod obișnuit, mă servesc doar de mâini, cu care fac pase magnetice de la o anumită distanță. Uită-te, o să-ți arăt". În clipa aceea, Jack s-a ridicat, și-a desfăcut cureaua și a așezat palma lui Lawrence pe abdomenul său, la câțiva centimetri deasupra ombilicului, cerându-i să încerce să țină mâna în acel loc. La început, englezul a rămas perplex în fața acestei rugăminți, cel puțin caraghioase, dar, în foarte scurt timp, zâmbetul ironic i-a dispărut de pe buze, pentru că a trebuit să-și apese mâna cu toată puterea, pentru a o menține pe trupul lui Jack. Palma sa era împinsă cu mare forță de lângă corpul vindecătorului, de ceva ce părea a fi "o forță incredibilă", un jet de energie care izvora asemenea unui curent puternic de apă. După câteva clipe, Jack a răsuflat și Lawrence era să-și piardă echilibrul, când mâna sa a alunecat peste stomacul acestuia. "Este una dintre cele două chakre pe care le folosesc pentru a genera energie", spune Jack, strângându-și centura. Apoi, își întinde mâna, zicând: "Aici este o altă chakră". Lawrence atinge palma deschisă a lui Jack. Indonezianul trage aer în piept și englezul simte o descărcare electrică atât de puternică, încât țipă de durere și-și retrage brusc mâna.
Apoi, Dynamo Jack i-a cerut asistentului său, un tânăr pe nume Mohan, să aducă un taburet de lemn și un pachet de bețișoare chinezești noi. El l-a îndemnat apoi pe Lawrence să străpungă lemnul taburetului, gros de 2-3 cm, cu un bețișor. Lawrence a încercat de mai multe ori, dar nu a reușit să lase nici cea mai mică urmă pe taburet. "Nu așa", i-a spus Jack și, apucând bețișorul cu vârful degetelor, l-a băgat printr-o mișcare rapidă, în plan vertical, prin lemnul taburetului, străpungându-l. "E foarte simplu, îți trebuie doar puțin exercițiu." Lawrence s-a uitat la gaura făcută de bețișor pentru a găsi indicii care să-i permită să înțeleagă ce făcuse Jack. Gaura perforată era rectangulară, la fel ca și bățul, și perfect curată, fără nicio zgârietură în jurul ei.
Jack a explicat sursa energiei sale. "Toți oamenii stăpânesc această polaritate Yin-Yang, pe care, din păcate, nu știu s-o folosească. Eu am învățat să o activez. Lucrez cu aceste două chakre. Una e pozitivă și alta negativă. Una vine din pământ și alta coboară din cer. Trebuie doar să înveți să le armonizezi, pentru a le putea proiecta în afara corpului. Lucrul acesta se dobândește prin disciplină și meditație. Concentrarea minții are o putere nebănuită. Eu practic acest lucru de 17 ani, meditând în fiecare zi. Trebuie totuși să fii foarte atent la emoții, cum ar fi furia, de exemplu, care poate fi foarte periculoasă. Puterea de concentrare trebuie folosită numai pentru a face bine. Ea poate să vindece, dar și să ucidă. Mohan, ucenicul meu, care practică de patru ani taoismul, mi-a spus că, dacă va simți într-o zi că poate să omoare prin chakre, va renunța. În orice caz, ceea ce se trezește în tine prin armonizarea energiei Yin-Yang este uluitor, cu mult mai interesant decât impresionarea celor din jur."
Cel care aprinde focul
În lunile care au urmat, frații Blair l-au întâlnit de mai multe ori pe Dynamo Jack. Ei l-au însoțit în călătoriile sale, văzându-l cum vindecă oameni și cum își exercită straniile puteri. Într-o astfel de călătorie, englezii și-au invitat și mama să-i însoțească, pentru a mai exista un al treilea punct de vedere, obiectiv. Întâlnirea d-nei Blair cu Jack s-a produs într-o cameră de la etajul 9 al unui hotel de lux din Jakarta. "Este foarte greu să-mi activez energia, fiind așa departe de pământ", a spus Jack. "Trebuie să fii în contact cu el." Cu toate acestea, a realizat un experiment uluitor: a luat un ziar, l-a mototolit, l-a ținut în mâna stângă, a îndreptat mâna dreaptă spre el și i-a dat foc. Lawrence își amintește: "Dintr-odată, în cameră a început să miroasă a ars și m-am trezit alergând după bucățile de ziar aprinse care zburau prin aer, încercând să le sting, pentru a nu strica mocheta".
Din nefericire, Dynamo Jack nu se lăsa filmat. "Eu sunt un vindecător. Dacă occidentalii mă vor vedea pe peliculă, or să mă considere un iluzionist sau un șarlatan." Cei doi frați știau că are dreptate, dar trebuiau totuși să ducă acasă niște dovezi filmate despre ceea ce văzuseră. Chiar când să se urce în avionul de Londra, au fost imobilizați la Jakarta, din cauza unei afecțiuni oculare pe care a avut-o unul dintre ei. S-au hotărât să meargă la Dynamo Jack, să-i ajute. Nu numai că indonezianul a vindecat imediat ochiul bolnav, dar, brusc, a acceptat să fie filmat "ca amintire pentru zilele petrecute împreună", după cum a spus. Și, deși afirmase că este epuizat în urma vindecărilor pe care le făcuse în ziua aceea, el a început totuși să aprindă ziare, să străpungă taburete cu bețișoare chinezești și să trimită descărcări electrice, sub privirile uluite ale echipei de filmare.
Când a fost întrebat de ce a acceptat totuși să fie filmat după atâția ani de împotrivire, Jack a spus că un grup de studenți îl rugaseră să le destăinuie câteva dintre tainele lui și că a venit vremea să arate lumii puterile sale, care pot fi dezvoltate de oricine. "Dacă oamenii cred că este vorba despre o simplă scamatorie, înseamnă că nu vor să recunoască faptul că dispunem cu toții de niște puteri fenomenale, ascunse în noi."
În transă
În timpul filmărilor, când frații Blair au ajuns pe o insulă din Marea Banda, au fost primiți, conform tradiției locale, de un grup de tineri îmbrăcați în costume populare. Unul dintre ei, care ținea în mână un pahar cu apă, a aruncat apa în aer și a zdrobit paharul în palmă fără să se rănească. Alții și-au străpuns obrajii cu bucăți de bambus ascuțite. În sfârșit, un alt tânăr și-a scos cămașa și s-a lăsat lovit peste spate cu un bolovan. Niciunul dintre ei nu simțea durerea, pentru că toți erau în transă spirituală. A fost unul dintre cele mai impresionante experimente filmate de cei doi englezi.
Copiii stelelor
Lanțul muntos de pe insulele Sulawesi, între Borneo și Noua Guinee, a rămas neexplorat până la începutul secolului XX, eveniment care a dus totodată și la descoperirea tribului Toraja ("oamenii de deasupra"). Atunci când sunt întrebați despre originea lor, ei povestesc că "înainte de nașterea memoriei omenești, strămoșii noștri au coborât din constelația Pleiadelor, cu vase care zburau". Toraja își construiesc casele după forma arcuită a navelor care i-au adus pe Pământ, iar ritualurile lor funerare trimit sufletele morților înapoi, la stele.
Vagabonzii viselor
Tribul nomad Punan Dyak, care trăiește în pădurile din Borneo, crede că oamenii au două suflete: unul fizic, ascuns în spiritul conștient, și "vagabondul viselor" sau sufletul din subconștient. Adormit sau în transă, "vagabondul viselor" călătorește în afara corpului, "vede" cu ochi "diferiți" persoanele pierdute sau ghicește prezența animalelor sălbatice. Frații Blair s-au convins de puterea "vagabondului viselor" când un grup de Punan Dyak, pe care îi însoțea prin junglă, a reușit să localizeze cu ușurință niște șamani nomazi care străbăteau pădurile indoneziene, la o distanță de 60 de kilometri.
Cercul de foc
Serialul "Cercul de foc" al lui Lawrence Blair a fost difuzat pentru prima dată de televiziunea americană în 1988, fiind apoi comercializat sub forma a patru casete video de 60 de minute. Este un document excepțional, pentru că reunește zece ani de călătorii ale fraților Blair în arhipelagul atât de puțin cunoscut, format din cele 14.000 de insule ale Indoneziei. Filmul înfățișează aventurile extraordinare ale celor doi frați, plecați în căutarea unui pământ magic, acoperit de mituri străvechi. În afara valorii sale documentare, filmul include și experiențele paranormale cărora li s-au supus de bunăvoie cei doi englezi. "Izolați și trăind mult timp printre populații primitive, am fost atrași de experiențe spirituale deosebite, dincolo de care se ascunde o aventură extrem de subtilă și de periculoasă, pe care englezii care își beau zilnic ceaiul la "five o' clock" nu o pot bănui. Subconștientul omenesc, care pentru occidentali este o lume necunoscută, reprezintă, în Indonezia cea ascunsă civilizației, un câmp zilnic de antrenament.