Apariția acestui volum de peste o mie de pagini reprezintă un moment remarcabil pentru istoria muzicii românești contemporane. Avem zilnic concerte, festivaluri, vedete internaționale, posturi de radio și de televiziune dedicate muzicii, însă lipsa cuvântului scris, a presei specializate, a istoriei, a criticii muzicii românești actuale produce o confuzie a scării valorice cu o foarte superficială înțelegere a fenomenului. Lansată de curând la Editura RAO, "Culorile Sunetelor - Muzica și artele vizuale", cartea coordonată de Ioan Big și Radu Lupașcu reușește să devină o bornă, să aducă la lumină multe aspecte esențiale ale muzicii românești. Calea aleasă de autori pentru a găsi legăturile dintre muzică și celelalte arte este dialogul. Volumul cuprinde, în mare parte, interviuri cu prestigioși muzicieni, muzicologi, actori, regizori, cameramani, oameni de teatru și de film, artiști plastici. Aflăm, de pildă, că regizorul Nae Caranfil a început să studieze pianul la opt ani, deși și-ar fi dorit foarte mult vioara, iar acum își scrie singur muzica și aranjamentele pentru filmele sale, că Oana Pellea consideră că fiecare rol al său a avut propria muzicalitate sau că Hanno Höfer se simte puțin intimidat de ideea de a face muzică de film. Dan Andrei Aldea, Nicu Alifantis, Alexandru Darie, Cristian Mungiu, Mircea Daneliuc sunt doar câteva dintre personalitățile ce apar intervievate în această carte. "Nașterea ideii antologiei a plecat dintr-o dublă frustrare comună", spune Ioan Big, ale cărui precedente cărți au avut ca subiecte viața lui Eric Clapton, evoluția muzicii punk sau istoria trupei The Rolling Stones. "Prima este aceea că s-au creat și se creează compoziții muzicale excepționale pentru piese de teatru care, odată ieșite din stagiune, nu mai sunt disponibile pentru audiție. Totodată, în spațiile comerciale sunt oferite spre vânzare sute de coloane sonore ale filmelor străine, dar nu ai posibilitatea să achiziționezi pe CD muzică din filme românești fundamentale. A doua: de multe ori, influențați de cenușiul cotidian, cădem pradă unui fals mizerabilism, care ne face să deplângem lipsa valorilor în cultura românească și/sau a șanselor pe care talentele le au pentru afirmare... Asta, în condițiile în care uităm, ignorăm sau trecem mult prea ușor cu vederea faptul că avem o sumă întreagă de modele, care datorită harului remarcabil, trec cu ușurință în ambele sensuri frontiera între arta cultă și cultura pop(ulară), cea de masă... De la Maria Cebotari, voce de talia lui Darclée, a cărei prezență în filme face parte acum din patrimoniul european cinematografic, sau Vladimir Cosma, ce a compus sute și sute de coloane sonore pentru filme celebre, la Oana Pellea, care joacă pe scenele bucureștene, pe texte de Eugen Ionescu și Gellu Naum, dar a avut roluri importante în producții internaționale, semnate de Alfonso Cuaron sau Alexandre Aja."
"Ideea principală, de a scrie despre îngemănarea artei sunetelor cu alte arte, mi-a venit în timp ce urmăream cu nepoțica mea, Amadeea Iulia, această minunăție de film, pentru mine, cel mai bun film al tuturor timpurilor, «Sunetul muzicii»", spune, la rândul său, celălalt autor al cărții, Radu Lupașcu.
Unul din punctele forte ale volumului este interviul cu marele muzicolog Viorel Cosma, care face o fascinantă istorie a muzicii românești de teatru și de film, începând cu vodevilurile scrise de Vasile Alecsandri, trecând prin aportul românilor la muzica ce însoțea filmele mute și ajungând la muzica actuală. "Este o carte-eveniment, care respiră prin spontaneitatea dialogului și prin detaliile lumii caleidoscopice a filmului", a spus Viorel Cosma la lansarea volumului "Culorile Sunetelor", la care au participat mulți alți protagoniști ai acestuia.