UDMR și balauru

Ion Longin Popescu
Consiliul Director al Forumului Ci­vic al Românilor din Covasna, Har­ghita și Mureș (FCRCHM), aflând de preve­derile proiec­tului de reame­na­jare a zonei centrale a mu­ni­cipiului Sfân­tu Gheor­ghe (proiect care inclu­de înălțarea unei coline de 5 metri înălțime, 13 lă­țime și 33 lungime), a trimis politicienilor de la Bucu­rești un semnal de alarmă.

Consiliul infor­mează institu­țiile statului și opinia publică despre intenția liderilor UDMR de a am­plasa, în vecinătatea Pre­fec­turii și a Con­siliului Județean Covasna, un obiectiv ab­surd de arhitectură urbană: "Trupul pie­tri­ficat al balaurului răpus de Sfântu Gheor­ghe, ocrotitorul orașului". Co­li­na, care va avea înălțimea unei cons­truc­ții cu două etaje, nu poate avea alt scop decât acela de a obtura vederea grupului statuar Mihai Viteazul. De câte ori au ocazia să lo­vească în memo­ria marelui voievod român, prietenul adevăraților secui și creatorul dra­pelului se­cuiesc, extremiștii maghiari sunt neo­biș­nuit de inventivi și, cred ei, subtili. FCRCHM consideră că acest de­mers, pornit din dispreț față de un mare simbol național românesc și folosind în mod diabolic mo­tive religioase, este o nouă și gravă ofensă adusă românilor. Încă o dată este confir­mată, dacă mai era cazul, dorința liderilor maghiari de a închide într-un ghetou insti­tuțiile și simbolurile românești de pe pro­iectatul "pământ se­cuiesc", pe care-l doresc purificat etnic. Acest demers face parte din­tr-o strategie de ocupare simbolică a spațiu­lui public din ju­dețele Covasna și Harghita exclusiv cu mo­nu­mente și sim­boluri ma­ghiare. Exemplele în aceas­tă privință sunt ne­numărate. Men­ționăm doar câteva: îngră­direa, din toa­te părțile, cu blocuri de locu­ințe, a Catedralei Ortodoxe din Sf. Gheor­ghe (acțiune reali­zată în timpul regimului co­munist și fina­lizată după decembrie 1989); refuzul de a aproba trecerea clă­dirii în care a funcționat Prima Școală Româ­neas­că din Sf. Gheor­ghe, din fon­dul locativ de stat, în admi­nistrarea Mi­nis­terului Cultu­rii; menținerea în para­gină, ani de zile, a pieței Mihai Vi­teazul din Sfântu Gheorghe; tărăgănarea apro­bării ridicării monumen­tului ASTRA, pe locul unde a funcționat, în perioada inter­belică, sediul Despărțămân­tului Treiscaune al Asociațiunii ASTRA; schim­barea de­nu­mi­rii a 25 de străzi din mu­nicipiu, sub pre­textul eliminării de­numirilor co­muniste, și înlocuirea lor cu nume ma­ghiare; atribuirea de nume ex­clusiv maghia­re unităților șco­lare mixte și multe altele. După cum se ve­de, ex­tremismul maghiar înaintează pas cu pas spre "fericirea" finală - izolarea com­­pletă, în inima României, a zonei lo­cuite de români și secui. În toate ma­rile orașe ale lumii, arhitecții urmăresc proiectarea unor spații cu largi pers­pec­tive urbanistice, și nu ridicarea unor re­lie­furi artificiale monstru­oase. Reali­zarea, pe bani publici, a unui edi­ficiu na­­ționalist maghiar ar reprezenta o măr­­turie stânjenitoare pentru generațiile viitoare și i-ar acoperi de rușine pe toți urma­șii se­cui­lor.