Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Dr. David Perlmutter, Kristin Loberg, "Ali­mente care ucid creierul. Cerealele, za­hă­rul și alți carbohidrați", traducere de Irina Bra­teș, Editura Litera (tel. 0752/54.83.72). 380 p.

Auzim și citim mereu pledoarii și sfaturi pentru un stil de viață sănătos. Cu cât bolile omului modern fac mai multe victime, cu atât se înmulțesc în mass-media medicii, biochimiștii, nutriționiștii, terapeuții care ne explică ce e nociv și ce e benefic pentru organismul nostru, ne expun descoperiri de ultimă oră ale cer­cetătorilor. Numai că teoriile și indicațiile lor practice se bat adesea cap în cap. Nu poți să nu bă­nuiești că în domeniul alimentației, medicamentelor, cosmeticelor - industrii cu o uriașă piață de desfacere - girul ex­per­ților ar putea fi cumpărat de afaceriști (nu mai vorbesc de publicitatea, mascată sau nu, căreia mulți naivi îi cad în plasă). Se uită că, în societatea de consum, profitul comercial prevalează asupra sănătă­ții. Dacă oamenii de știință sunt de acord că exercițiul fizic, somnul suficient, igiena, moderația, echilibrul psihic reduc riscu­rile unor boli și ne mențin în formă, în pri­vința dietelor, teoriile sunt derutante. Mereu ies din laboratoare concluzii știin­ți­fice despre armele de lup­tă îm­potriva îmbătrâ­nirii, a afecțiunilor inerente uzurii organismului. Dintre ele, cea mai înspăimântătoare mi se pare cea legată de disfunc­țiile cerebrale. De aceea am și citit cartea neu­rologului american specia­lizat în le­gătura dintre nu­triție și bolile creierului. Nu sunt deloc în măsură să apreciez câtă dreptate are, dar pare con­vingător, de aceea o recomand mai ales persoa­nelor trecute de 50 de ani, cu precauția ca, înainte de a aplica sfaturile lui pentru menținerea creierului să­nă­tos, activ și vigilent, să ceară și părerea medicului lor curant.
E de domeniul evidenței că, odată cu creșterea speranței de viață, s-au înmulțit enorm bolile debi­litante ale acuității mentale. Dr. Perlmutter, care se laudă cu bune rezultate în practica medicală, după trei decenii de studii clinice și de laborator, e convins că, pe lângă factorii genetici, există o strânsă legătură între ceea ce măncâm și riscul tulburărilor cerebrale. Principalii vinovați pentru oribila maladie Alzheimer, dar și pentru Parkinson, depresii grave, migrene și o serie de boli autoimune ar fi glutenul și zahărul, pro­porția prea mare de carbohidrați din hrană, în detri­mentul grăsimilor sănătoase. Neurologul susține și explică pe înțelesul profanilor, pornind de la nivelul celulei spre complexul mecanism metabolic, cât de nocive sunt cerealele hiperprocesate, zaharurile rafi­nate (care dau dependență), cum afectează ele hor­monii, neurotransmițătorii și generează ca reacție in­fla­mații ce perturbă metabolismul normal. Iar in­flamația cronică (stresul oxidativ) duce și la degra­darea creierului. După ce demonstrează legătura dintre declinul cognitiv și carbohidrați, dr. Perlmutter susține că eliminarea din dietă a glutenului, reducerea drastică a consumului de pâine, paste, prăjituri etc. previne și ameliorează bolile degenerative. În schimb, spune el, creierul are nevoie de o dietă bogată în grăsimi. Cercetări statistice au arătat că persoanele cu un colesterol total mai ridicat nu se îmbolnăvesc la bătrânețe de Alzheimer fiindcă "grăsimile - și nu carbohidrații - sunt combustibilul metabolismului înscris în gene", iar performanțele cognitive (me­morie, limbaj, raționament) depind de colesterol (mo­da interesată a medicamentelor prescrise pentru scăderea colesterolului, o afacere foarte profitabilă, face foarte rău creierului). Nu cu medicamente, ci cu un "plan de acțiune pe 4 săptămâni", în care intră meniuri zilnice însoțite de rețete gustoase cu ouă, pește, pui, avocado, ciocolată ș.a. ne sfătuiește autorul să începem, pentru a ne menține agili și lucizi până la adânci bătrâneți. El e convins că ramolirea nu e un proces inevitabil, creierul având o uimitoare capa­citate de regenerare dacă îi dăm ceea ce are nevoie. Soarta în timp a minții noastre depinde și de stilul de viață. Pare plauzibil.