Auzim și citim mereu pledoarii și sfaturi pentru un stil de viață sănătos. Cu cât bolile omului modern fac mai multe victime, cu atât se înmulțesc în mass-media medicii, biochimiștii, nutriționiștii, terapeuții care ne explică ce e nociv și ce e benefic pentru organismul nostru, ne expun descoperiri de ultimă oră ale cercetătorilor. Numai că teoriile și indicațiile lor practice se bat adesea cap în cap. Nu poți să nu bănuiești că în domeniul alimentației, medicamentelor, cosmeticelor - industrii cu o uriașă piață de desfacere - girul experților ar putea fi cumpărat de afaceriști (nu mai vorbesc de publicitatea, mascată sau nu, căreia mulți naivi îi cad în plasă). Se uită că, în societatea de consum, profitul comercial prevalează asupra sănătății. Dacă oamenii de știință sunt de acord că exercițiul fizic, somnul suficient, igiena, moderația, echilibrul psihic reduc riscurile unor boli și ne mențin în formă, în privința dietelor, teoriile sunt derutante. Mereu ies din laboratoare concluzii științifice despre armele de luptă împotriva îmbătrânirii, a afecțiunilor inerente uzurii organismului. Dintre ele, cea mai înspăimântătoare mi se pare cea legată de disfuncțiile cerebrale. De aceea am și citit cartea neurologului american specializat în legătura dintre nutriție și bolile creierului. Nu sunt deloc în măsură să apreciez câtă dreptate are, dar pare convingător, de aceea o recomand mai ales persoanelor trecute de 50 de ani, cu precauția ca, înainte de a aplica sfaturile lui pentru menținerea creierului sănătos, activ și vigilent, să ceară și părerea medicului lor curant.
E de domeniul evidenței că, odată cu creșterea speranței de viață, s-au înmulțit enorm bolile debilitante ale acuității mentale. Dr. Perlmutter, care se laudă cu bune rezultate în practica medicală, după trei decenii de studii clinice și de laborator, e convins că, pe lângă factorii genetici, există o strânsă legătură între ceea ce măncâm și riscul tulburărilor cerebrale. Principalii vinovați pentru oribila maladie Alzheimer, dar și pentru Parkinson, depresii grave, migrene și o serie de boli autoimune ar fi glutenul și zahărul, proporția prea mare de carbohidrați din hrană, în detrimentul grăsimilor sănătoase. Neurologul susține și explică pe înțelesul profanilor, pornind de la nivelul celulei spre complexul mecanism metabolic, cât de nocive sunt cerealele hiperprocesate, zaharurile rafinate (care dau dependență), cum afectează ele hormonii, neurotransmițătorii și generează ca reacție inflamații ce perturbă metabolismul normal. Iar inflamația cronică (stresul oxidativ) duce și la degradarea creierului. După ce demonstrează legătura dintre declinul cognitiv și carbohidrați, dr. Perlmutter susține că eliminarea din dietă a glutenului, reducerea drastică a consumului de pâine, paste, prăjituri etc. previne și ameliorează bolile degenerative. În schimb, spune el, creierul are nevoie de o dietă bogată în grăsimi. Cercetări statistice au arătat că persoanele cu un colesterol total mai ridicat nu se îmbolnăvesc la bătrânețe de Alzheimer fiindcă "grăsimile - și nu carbohidrații - sunt combustibilul metabolismului înscris în gene", iar performanțele cognitive (memorie, limbaj, raționament) depind de colesterol (moda interesată a medicamentelor prescrise pentru scăderea colesterolului, o afacere foarte profitabilă, face foarte rău creierului). Nu cu medicamente, ci cu un "plan de acțiune pe 4 săptămâni", în care intră meniuri zilnice însoțite de rețete gustoase cu ouă, pește, pui, avocado, ciocolată ș.a. ne sfătuiește autorul să începem, pentru a ne menține agili și lucizi până la adânci bătrâneți. El e convins că ramolirea nu e un proces inevitabil, creierul având o uimitoare capacitate de regenerare dacă îi dăm ceea ce are nevoie. Soarta în timp a minții noastre depinde și de stilul de viață. Pare plauzibil.