Cum ne apărăm țara? Modelul lituanian și cel polonez

Ciprian Rus
Consiliul pentru Apărarea Statului din Lituania a decis, la finele lunii februarie, să reintroducă, temporar, ser­vi­ciul militar obli­ga­toriu, pen­tru a spori ca­pa­citatea de­fen­sivă a țării, după ce a evaluat situația geo­po­li­tică și ame­nințările la adresa securității statului, în con­textul anexării Crimeei de către Rusia și al conflictului deschis din estul Ucrainei.

"Forțele armate trebuie să fie pregătite pentru apărarea țării, chiar și în vremuri de pace. Actualul mediu geopolitic cere con­solidarea și accelerarea dotării armatei, iar acest lucru trebuie făcut în următorii ani", a declarat președintele Dalia Grybauskaite. 3.500 de recruți, cu vârste între 19 și 26 de ani, ar urma să fie convocați din toamnă, pentru o perioadă de 9 luni. În 5 ani, celor 13.000 de militari profesioniști ai armatei lituaniene ar urma să li se alăture, astfel, o rezervă de circa 16.000 de tineri, ce vor fi selectați la întâmplare, iar neprezentarea va atrage sancțiuni penale. Prin recenta decizie, Lituania se alătură Estoniei, Finlandei, Nor­ve­giei și Danemarcei, alte țări din nordul Europei care impun stagiul militar pentru tineri.

*

În tot acest timp, în Polonia, cel mai pu­ter­nic stat din vecinătatea Rusiei, un feno­men de mare amploare atrage atenția presei internaționale: creșterea numărului de gru­pări paramilitare și, implicit, a aderenților acestora. Mii de studenți, adolescenți, fete și băieți, au decis să adere, de bunăvoie, la aces­te grupări care fac exerciții de pregătire mi­litară. Semnalul a fost lansat chiar de către Ministerul Apărării Naționale, care a anunțat, la începutul anului, că fiecare civil care dorește să se instruiască în pregătirea mi­litară poate să se înscrie la cursuri orga­nizate în acest scop. Zeci de mii de persoane au răspuns, cu entuziasm, chemării, iar pur­tă­torul de cuvânt al Statului Major al Ar­matei Poloneze consideră asta un fapt îmbucurător. Entuziasmul tinerilor polonezi, că­rora li s-au alăturat și adulți, a uimit lumea în­treagă! Bazându-se pe patriotismul lor, oficialii polonezi lasă să se înțeleagă că și-ar dori organizarea unei forțe de apărare com­puse din voluntari, în afara armatei pro­fesioniste, pe modelul Gărzii Naționale din Statele Unite.

*

Nimic din aceste preocupări ale țărilor vecine nouă și vecine Rusiei nu răzbate în România. Nimic din precauția Lituaniei și nimic din entuziasmul patriotic al Poloniei nu ajunge dincoace de Carpații Ucrainei. Li­tuania e un stat mic, are armată mică, nu are nici o legătură cu România, vor zice unii, în vreme ce alții se vor grăbi să amendeze, pe linia corectitudinii politice occidentale, mo­delul școlilor paramilitare poloneze. Rea­li­tatea e, însă, că noi, în România, nici măcar nu ne-am pus problemele acestea, nici măcar nu le-am discutat, nici măcar nu ni le imaginăm. În România continuă să persiste ideea că, dacă vom fi atacați de cineva, ne vor apăra americanii, ne va apăra NATO. Sigur că statele NATO au obligația de a lup­ta alături de noi, și o vor face, fără îndoială, dar să nu ne imaginăm - și au zis asta și ma­rii comandanți occidentali! - că își vor tri­mite alții soldații în prima linie, înainte să o fa­cem noi... Am mai așteptat 50 de ani să vină americanii și n-au venit! Sunt lucruri care țin de noi, înainte de toate, și a cam venit vremea să le gândim, să le discutăm și să le facem la timp.