Când mângâierile aduc vindecarea

Diana Vlad
"Cine dintre noi n-a simțit măcar o dată în viață căldura binefăcătoare a unei îmbrățișări? Câteva atingeri tandre și, pentru câteva clipe, ne simțim eliberați de ten­siuni și de gânduri rele. O stranie alchimie face ca o simplă strângere afectuoasă în brațe să re­de­clan­șeze în noi bucuria și pofta de a trăi. E oare îm­brățișarea mai mult decât pare? Iată o întrebare pe care, în ultimul de­ceniu, au început să și-o pună și te­rapeuții occi­dentali. Dacă o mângâiere sau un ma­saj tandru pot face atât de mult bine, n-ar putea fi oare folosită pu­terea benefică a atingerilor și-n vin­decarea anumitor boli?".

În anii '80, în secțiile de reanimare pentru bebe­lu­șii născuți prematur din S.U.A. funcționa o regulă de neatins: nimeni, nici părinții, nici personalul auxiliar medical, nu avea permisiunea de a atinge copiii din incubatoare. Și totuși, în ciuda unui mediu ultra steril și a unui control riguros al tuturor parametrilor de temperatură, lumină și hrană la miligram, se întâmpla adesea ca bebelușii să refuze să se dezvolte. Refuzau să mai crească! Până-ntr-o zi când, impresionată de plânsetele unui micuț, o asistentă a îndrăznit să încalce regula, strecurându-și în fanta incubatorului două de­gete cu care l-a mângâiat, încet, pe spate. În orele care au urmat, parametrii înregistrați de aparate s-au schim­bat total. Nu doar că gestul de tandrețe îl li­niștise pe bebeluș, dar, în mod inexplicabil, redeclan­șase pro­cesul de creștere.
Intrigați, cercetătorii au trecut de urgență în laborator. La Duke University, în Carolina de Nord, profesorul Saul Schanberg și echipa lui au pornit un experiment pe puii de șoarece. Separându-i de mamă după naștere, au demonstrat că, în absența contactului fizic, partea de genă care permite creșterea încetează să se mai facă simțită. În schimb, când asistenții săi răspundeau țipetelor de ajutor ale puilor, imitând, cu ajutorul unui dispozitiv umed, mângâierile cu limba ale mămicii-șoarece, gena se reactiva. Rezultatele de laborator i-au convins pe cercetători de un lucru: făcută cu tandrețe și cu intenții bune, atingerea are în ea puteri vindecătoare, pentru că stimulează chiar forțele vitale din miezul celulei.
Experimentul a fost dus mai departe de profesorul Richard Davidson. Că unele îmbrățișări fac bine devenise o certitudine. Ce anume din ele le conferă doar unora puterea vindecătoare rămânea însă un mister. Observase, tot în urma unor experimente, că comportamentul nostru plin veșnic de proiecții și așteptări ne menține într-o stare de stres permanent. Între emoții, stres, gândurile de îngrijorare și slăbirea sistemului imunitar era o legătură indestructibilă. Angoasa și grija zilei de mâine prăbușeau, efectiv, cortina imunitară. Îmbrățișările formale ale oamenilor încărcați de nemulțumiri și frustrări nu modificau parametrii testării, în timp ce îmbrățișările făcute cu drag de oameni senini și bucuroși reușeau să resta­bi­lească un pH alcalin favorabil stării de bine a între­gului corp. În 1992, pentru a-și îmbunătăți cercetările, Davidson a decis să se apropie de Dalai Lama și de călugării tibetani. Intuia că, alături de ei, practicând și el meditația conștientă, lucrurile se vor limpezi. Și răs­punsurile n-au întârziat să apară. A înțeles că rugă­ciu­nea, meditația, gândul favorabil, intenția bună in­flu­ențează major activitatea noastră cerebrală și, implicit, pe calea neurotransmițătorilor, pe cea a între­gului corp. Prin rugăciune și prin propriile gânduri favo­ra­bile, corpul nostru se încarcă de puteri mira­cu­loase care pot face bine celor din jur. Acționând în di­rec­ție inversă asupra celui de lângă noi, putem de­clanșa și forțele vindecătoare ale trupului său.
Cu alte cuvinte, de fiecare dată când atingem o per­soană cu dragoste, tandrețe, bunăvoință și compa­siu­ne, declanșăm în ea reacții chimice care restabilesc sistemul imunitar și echilibrează întregul corp, gene­rând o stare de bine favorabilă vindecării. Atingerea nu e doar tandră și liniștitoare, ci poate fi un remarcabil medicament. Ne amintește că nu suntem chiar singuri pe lume și că, în marea lui generozitate, Dumnezeu a lăsat leacul în bra­țele noastre și ale celui de lângă noi. Când o îmbrățișare e atât de la îndemână, de ce am refuza tot binele pe care îl aduce?

Forța atingerilor

În 2009, Saul Schanberg și echipa lui de la Universitatea din Carolina de Nord a siste­matizat și publicat studiile făcute, evidențiind binefacerile atingerilor în diferite boli. Am rezumat câteva, pentru cititorii revistei.

Reduc anxietatea
Îmbrățișările și mângâierile oferite persoa­nelor vârstnice instituționalizate în căminele de bătrâni, persoanelor bolnave psihic sau femeilor însărcinate au generat reducerea semnificativă a stării de agitație și anxietate și inducerea unei stări de calm, favorabile ritmului cardiac.

Redau starea de speranță și optimism bolnavilor de cancer
Chimioterapia aplicată bolnavilor de cancer are în 85% din cazuri efec­te nedorite asupra mo­dului în care co­munică celulele cere­bra­le între ele, de­clan­șând la pacienți și starea de depresie. Alimentată și de teama de moarte, de­presia generează ea însăși un cerc vicios. Fără o stare emoțio­nală bună și echili­bra­tă, corpul nu poa­te fi ajutat să se vin­dece, însă echilibrul acesta fragil e distrus chiar de tratamente. Oferite cu genero­zi­tate bolnavilor de can­cer, atingerile tan­dre și îmbră­țișă­rile au reușit să com­bată efectele chimio­te­rapiei asupra stării de spirit.

Atenuează durerile în cazul operațiilor
Măsurătorile de laborator au stabilit că atingerile terapeu­tice oferite pacien­ților care au suferit o operație reduc cu 13 procente durerile cauzate de tăietură. Mai mult chiar, ele au reușit să prelungească intervalul de timp până la care pacientul a cerut o nouă doză de analgezic. Mângâierile și-au dovedit eficiența din plin și în cazul persoanelor care au su­fe­rit arsuri de gradul 3, a căror cicatrizare au grăbit-o.

Încetinesc evoluția bolii Alzheimer
În 2002, un studiu efectuat pe un eșantion de zece persoane bolnave de Alzheimer sau demență senilă cu vârste cuprinse între 71 și 84 de ani, asupra cărora s-au aplicat atingeri și mângâieri terapeutice timp de șapte minute, de câte două ori pe zi, timp de trei zile, a evidențiat diminuarea semnificativă a stării de agi­tație specifică bolii, o mai bună coordonare a mem­bre­lor, o logică mai clară în comunicare și o îmbu­­nă­tățire a memoriei de scurtă durată.

Diminuează migrenele
Cercetări efectuate pe 60 de persoane de toate vârstele suferind regulat de migrene a demonstrat că durerea pacienților din grupul celor care au fost îmbrățișați și mângâiați cu blândețe pe cap a scăzut semnificativ față de a celor din celălalt grup. Mai mult, starea de bine a primilor s-a menținut timp de patru ore!

Combat anemia
Greu de crezut, dar îmbrățișările și-au dovedit efi­ciența și în cazul ane­miei. În corpul pacien­ților care au avut sus­ținători tandri pe pe­rioada de spitalizare, s-a observat o creștere a ni­ve­lului de hemoglobină din globulele roșii.

Știați că:

* un bărbat îndră­gostit are mai mari șan­se la femeia pe care o țin­tește, dacă atunci când dansează o mân­gâie delicat pe spate sau dacă, după prima în­tâl­nire, o îmbrățișează cald și afectuos?
* chelnerii primesc un bacșiș mai generos dacă, atunci când își întâmpină clienții, îi ating prietenește pe braț? Sondajele au do­ve­dit și că aceștia din ur­mă au tendința să con­sume mai mult.
* persoanele care încearcă să ascundă un adevăr sunt mai tentate să se lase pradă since­ri­tă­ții, livrându-l celui in­te­resat, dacă sunt luate de mână sau sunt atinse cu tandrețe pe umăr?
* timpul pe care o femeie îl petrece într-un ma­ga­zin crește dacă, în încercarea de a o ajuta să se îm­brace la cabină, vânzătoarea își atinge clienta?
* o îmbrățișare, o mână întinsă sau o bătaie priete­nească pe umăr din partea unei persoane cu statut social ridicat (un star de cinema sau o personalitate politică) declanșează eliberarea de endorfine, sino­nimă cu starea de bine?
* atingerea generează încredere? Un medic care își atinge cu blândețe pacientul câștigă din partea aces­tuia hotărârea de a urma tratamentul prescris. La fel se întâmplă și în cazul profesorilor care, printr-o atin­gere grijulie pe mână, pot stimula motivația elevilor.