Acad. NICOLAE DABIJA - "Am de gând să mă mut în România, dar mă voi muta cu țară cu tot!"

Ion Longin Popescu
Redactor șef al revistei "Literatura și Arta" din Chișinău

Era în luna mai a anului 1989. Poetul, pro­za­torul, jurnalistul Nicolae Dabija și apro­piații săi din redacția celei mai importante publicații din Basarabia, purtând un nume atât de ino­fensiv precum "Literatura și Arta", au hotărât să dea de pământ cu alfabetul chirilic. Intenția lui Da­bija, a lui Grigore Vieru, Alecu Reniță și a multor alți con­deieri prefața un mare scandal, o comoție cerebrală în masă, în rândul autorităților comuniste și al ser­vi­cii­lor KGB-iste. Sosiți la București, în căutarea unei ma­șini de scris cu litere latine, Dabija și Vieru și-au dat sea­ma că Securitatea ceaușistă, sesizată probabil de KGB, le pune piedici. Consignația de la care tre­buiau să cumpere mașina de scris a fost închisă, for­țat, ast­fel că scriitorii din Chișinău se vedeau ple­când acasă cu mâna goală. Dar soarta a vrut altfel. Părintele Va­sile Țepordei, un cunoscut patriot și refugiat basa­ra­bean, care slujea în București, la Mărcuța, și-a re­te­zat literele de la mașina de scris, dăruidu-le celor doi. Ajuns la Chișinău, cu literele în buzunar, Dabija le-a sudat în locul celor rusești și așa au reușit să scoată prima ediție cu alfabet latin, din "Literatura și Arta". Revista care păruse cenzurii sovietice o "mitralieră de confetti" devenise peste noapte o mitralieră cu gloan­țe adevărate. Cozi imense s-au format în fața chioșcurilor de ziare. Cu ochii în lacrimi și cu foaia latină în mână, mulți basarabeni s-au așezat în fața tancurilor sosite să înăbușe mișcarea națională. Re­dac­torii au fost purtați la miliție, au fost puși să dea decla­rații, să explice, să-și lingă semnăturile. Scan­dalul s-a închis la 31 august 1989, când limba română și grafia latină au fost acceptate în Basarabia oficial. De atunci, "literatorul" de la Chișinău, cum i s-a spus lui Dabija, avea să poarte, ca om politic, ca membru de onoare al Academiei Române, ca membru al Aca­demiei Republicii Moldova și ca jurnalist, o neobosită luptă pentru "deșteptarea" românilor de pe ambele maluri ale Prutului: "Și-un coșmar visez - de-atunci - prin vremi,/ mă trezesc și-mi zic: Doamne ferește/ de-o Moldovă doar din moldoveni/ ce-au uitat, cu toții, românește..."

"Avem exact atâția unioniști câți intelectuali avem"

- Care este "starea națiunii" la Chișinău, ma­es­tre Dabija? Cum vă explicați că entuziasmul unio­niș­tilor scade de la un an la altul?

- "Națiunea" noastră este, totuși, națiunea română. Fără Transnistria, românii/moldovenii reprezintă pes­te 80% din populația din R. Moldova. Suntem desculți fără țară, dar cel puțin avem picioare. Este adevărat, în bibliotecile publice din Chișinău există 17 cărți în limba rusă, la două cărți în limba română. Rușii ne-au impus cultura lor cu arma, dar nu și-au dat seama că noi ne-am unit în 1989, când a căzut alfabetul rusesc și am adoptat alfabetul latin. De atunci, nu mai avem doi Eminescu, doi Alecsandri, doi Caragiale.Vorbind de unioniști, sunt întrebat uneori: câți unioniști sunt azi în Republica Moldova? Avem exact atâția unio­niști câți intelectuali avem. Toți cei care au avut acces la informații, care au descoperit că sunt români sunt și unioniști, chiar dacă avem unele excepții, unele cozi de topor. Locul nostru este în Europa, ne-am năs­cut în Europa, facem parte din civilizația europeană. Sigur, există frica de necunoscut strecurată în sufletul basarabeanului nostru; există criza de identitate.

- Vă rog să ne vorbiți de această criză, prezentă și în rândul românilor din țară.

- Am fost recent la o întâlnire cu cititorii și un bă­trân din primul rând a protestat când eu am spus "noi, românii"... "Noi nu suntem români, noi suntem mol­doveni", m-a corectat omul, "dar fratele meu, care lo­cuiește la București, uite că acela-i român". Și eu am spus: "Ce mamă genială aveți, că a dat naștere la două persoane de etnii diferite: un moldovean și un român". În aceeași ordine de idei, spune un altul: "Mie nu-mi plac românii". De ce nu-ți plac românii? "Pentru că l-au bătut pe tata când au fost stăpâni aici". Și unde-i tatăl tău acum? "L-au împușcat ru­șii"... Vasăzică, mulți au o memorie selectivă : omul ăla ține minte palma pe care i-a tras-o jandarmul ro­mân lui taică-său, dar nu ține minte glontele pe care i l-a tras enkavedistul sovietic în ceafă... În 1938, toți scriitorii și lingviștii români din așa-zisa Republică Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească de la Tiraspol au fost împușcați. De ce? Citez din sentință: "Pentru că au îngunoioșat limba moldovenească cu cuvinte românești". Care sunt acele cuvinte? "Timp" în loc de "vreme"; "popor" în loc de "norod"; "aten­țiune" în loc de "băgare de seamă"; "elev" în loc de "șco­lar" etc. Pentru aceste sinonime au murit oa­meni! Eu, pe când eram student, am fost exmatriculat din universitate, pentru că am spus că Ștefan cel Mare a făcut mai mult pentru Moldova decât Lenin. O a doua vină a fost aceea că am conspectat, pe alocuri, în caietul meu studențesc, anumite pasaje cu grafie latină... Bunicul meu a fost condamnat 25 de ani, pentru că a construit o mânăstire... "antisovietică"! Clase întregi de elevi și profesori au fost duse în Siberia, pentru că au citit românește. Asta a fost și este drama noastră. Asta-i explicația procentului re­lativ mic de unioniști, menținerea "moldovenismului" ca steag fals al țărișoarei din stânga Prutului.

"Eu cred în viitorul neamului nostru. Cred că el ne va găsi împreună"

- A scăzut mult și numărul basarabenilor care doreau integrarea europeană. Ce explicație aveți?

- Clasa politică e de vină. Cu patru ani în urmă, 80% din populație se dorea în UE. Acum, cifra a scă­zut, ni se spune că-s mai puțin de 50% doritori de Eu­ropa. De ce? Pentru că partidele de la guvernare sunt suspectate de corupție. Se vorbește că a dispărut din băncile moldovene un miliard de euro! Păi, ăsta-i bugetul Republicii pe mai mulți ani! Atunci, lumea spune: dom'le, ăștia-s hoți! Ăștia ne duc cu sloganuri europene... par că ne-ar duce în UE, dar ei își fac treburile lor, fură în spatele acestor sloganuri. Lumea e decepționată și speră în oameni și în partide cinstite, care să preia sincer mesajul european. Unul dintre ei ar fi Iurie Leancă, dar mai sunt și alții capabili să primenească sfera politică.

- De când a început războiul în Ucraina, ro­mâ­nii din România se tem, îi văd pe ruși ca inevitabili invadatori. Cum e privită ofensiva rusească la Chi­șinău?

- Am scris un articol intitulat "Sindromul Stockholm"... Am constatat, ca și în celebrul caz al spargerii unei bănci din Stockholm, în 1973 (când func­ționarii au pactizat și au luat apărarea spărgă­to­rilor), că unii dintre moldovenii noștri suferă de o atracție inexplicabilă a victimei față de călău. Atunci când țăranul nostru știe că a avut de suferit, că părinții lui au fost deportați în Siberia, că vecinii lui au fost împușcați fără nicio vină, ei bine, această frică îi dic­tează comportamentul. Deja au început niște specu­lații cum că noi ar trebui să ne împăcăm bine cu rușii, dacă nu vrem să vină cu război asupra noastră. Eu cred însă în viitorul neamului nostru și sunt convins că acest viitor ne va găsi împreună. Un reporter rău­tăcios m-a întrebat la o televiziune: "Când vă mutați în România?". Grigore Vieru (Dumnezeu să-l ierte, pe atunci mai trăia) s-a mutat în România; Leonida Lari s-a mutat; Mircea Druc s-a mutat... Dumnea­voas­tră, când...? Am răspuns: "Da, am de gând să mă mut în România, dar mă voi muta cu tot cu țară!"

- Romano Prodi, fostul prim ministru italian, a de­clarat, cu zece ani în urmă, că șansele de in­tegrare ale R. Moldova în UE sunt egale cu cele ale Tanzaniei. Mai este de actualitate această sumbră predicție?

- Noi nu avem, la ora actuală, decât o șansă: să ve­nim în UE, adică în România. Să fim împreună cu Țara. Federația Rusă a declarat război Ucrainei nu­mai pentru că Ucraina s-a dorit membru al Uniunii Eu­ropene. Dacă nu se întâmpla în Ucraina, acest răz­boi urma să se desfășoare în Republica Moldova. Era pregătit. Am scris câteva articole pe această temă, cu mult înainte de alipirea Crimeei. Șansa noastră a fost că războiul a început dincolo. Dar asta nu înseamnă că el nu ar putea veni și peste noi. Pentru că Putin a declarat că niciodată nu va permite ca armatele NATO să vină aproape de frontierele Rusiei.

- Care este starea de spirit a basarabenilor, în fața acestor amenințări?

- Poate ar fi bine, ca să vă faceți o idee, să vă re­latez despre cazul fostului "unionist" Iurie Roșca, un om în care statul român a băgat milioane de dolari. Astăzi, acest domn este cel mai mare "uresesist"; a scris zeci de articole pro-ruse, în care spune că trebuie să fim cu Federația Rusă, ca să evităm războiul. Bine, i-am răspuns. Am putea să intrăm în această "uniune vamală", cum îi spun rușii uniunii euro-asiatice. Ce înseamnă uniune vamală? Înseamnă vameși comuni. Ce înseamnă vameși comuni? Înseamnă grăniceri co­muni. Ce înseamnă grăniceri comuni? Înseamnă ar­mată comună! Ce înseamnă armată comună? Înseam­nă conducere politică comună. Or, asta ar însemna o nouă URSS, ar însemna gulagul comunist. Iată care este marele pericol, domnule Roșca. Cum îi ferim noi pe nepoții și pe strănepoții noștri de viitoarele gula­guri? Pentru că eu admit: Putin poate să mai co­che­teze puțin cu democrația..., dar atunci când a murit, Iosif Stalin a spus: "? ??? ???????" (eu mă voi în­toarce)... Iată care este pericolul: revenirea stalinis­mu­lui și a unui Stalin la putere.

"Trebuie spus clar la Bruxelles: domnilor, a rămas în afara Europei o așchie de popor european!"

- Propaganda sovietică, apoi cea comunistă au prezentat și prezintă "dușmanul din apus", Ro­mânia, ca fiind sursa tuturor relelor din R. Mol­do­va. Mai crede cineva peste Prut în aceste scorneli?

- Cei care nu au pașaport românesc și nu pot trece Prutul decât cu viză s-ar putea să mai creadă. În 1990, am fost mai apropiați decât acum. Credeam că unirea este o chestiune de câteva luni de zile. Totuși, cei care au vizitat România s-au convins că suntem aceiași... Cum mi-a spus un bun cunoscut, după o excursie la București, care l-a uimit: "Auzi, frate, dar tot Bucu­reștiul ista vorbește moldovenește!"Un altul, șofer, îm­preună cu care am cutreierat țara, a căzut pe gân­duri și m-a întrebat: "Oare are să dorească vreo­dată Ro­mânia să se unească cu noi"? A fost atât de im­pre­sionat de bogăția și frumusețea țării, încât se în­do­ia că, vreodată, această minunată patrie va accep­ta să-și asume sărăcia și prostia fudulă de dincolo de Prut... De aceea, la ora actuală, lumea, la noi, are ne­voie de adevăr. Dar adevărul este politizat. Trebuie în­să depolitizat! Ideea unirii trebuie depolitizată. Tre­buie spus clar la Bruxelles: domnilor, a rămas în afa­ra Europei o așchie de popor european! Să nu creadă că suntem niște profitori, niște neaveniți care doresc să intre în clubul select al Europei pe ușa din dos...

- Sunt încă destui cei care invocă diferența de dezvoltare și de nivel de trai dintre cele două state românești, ca fiind principala barieră în calea unirii și a aderării R. Moldova la UE. Cum răspundeți?

- Printr-un calcul simplu, făcut de specialiștii eu­ropeni. Singură, România va atinge nivelul mediu de trai și de dezvoltare al Occidentului în circa 20 de ani. Singură, Republica Moldova are nevoie de mai bine de 40 de ani! Unite, România și R. Moldova ar atinge acest nivel în 12 ani! Iată, așadar, în ce constau, la fi­rul ierbii, beneficiile reunirii cu țara. Pentru că, dacă parlamentul de la Chișinău ar vota această reunire, Comisia Europeană ar accepta. Sunt sigur de asta.

- Ca publicist de mare clasă, care a oprit tancu­rile cu editorialele sale, vă rog să propuneți o în­cheiere pentru acest interviu...

- Cu permisiunea redacției dvs., aș cita o strofă din­tr-o poezie pe care o scriu... în fiecare zi, din stu­denție până în prezent: "Țara mea de dincolo de Prut/ mi s-a dat poruncă să te uit./... Dar de-o fi să mi te uit, suflet al meu,/ uite-mă pre mine Dumnezeu!"

Lui Nicolae Dabija îi puteți scrie la e-mail: n.dabija@yahoo.com