Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Candid Stoica, "Ridi pagliaccio", jurnal, vol. III, Editura Tipo Moldova (tel. 0724/76.78.22), 542 p.

Actorul Candid Stoica (de la toamnă octogenar și cu 60 de ani de scenă în spate) are propria metodă de a se opune scurgerii vremii, care duce cu ea în neant oameni, evenimente, realizări perisabile, impresii, idei. El și-a notat aproape zilnic, la cald, tot ce a trăit, conservând astfel clipele de viață într-un vast jurnal. Ținut decenii la rând, acesta nu reține doar biografia proprie ci dezvăluie și culisele lumii artistice cu anec­dote, farse, bârfe, petreceri, scene din viața parti­culară a unor cunoscuți oameni de teatru. Un deliciu pentru amatorii de can-can-uri, dar și un document pentru istoricii teatrului românesc. "Am vrut să fie niște însemnări simple, nici vesele nici triste, în care să nu existe altceva decât ce am văzut, am trăit și mai apoi am consemnat fără artificii sau zorzoane. N-a fost în intenția mea nici de a comenta, de a în­jura sau de a scandaliza (deși uneori, mărturisesc, am fă­cut-o), dar m-am ferit ca dracul de tă­mâie ca relatarea să nu fie plic­­ti­si­toare (...) căci plictiseala o­moa­­­ră orice interes". Jurnalele lui Can­­did Stoi­ca nu sunt deloc plic­ti­sitoare, fiind­că sunt pline de umor și auten­ti­citate. Unul din motto-urile vo­lu­mului pe care vi-l re­co­mand azi e o replică din "Hamlet": "Ac­torii nu pot ține nicio taină. Ei spun totul". În acest "totul" in­tră și indiscreții, și situații jenante pe care diaristul impenitent nu ezită să le noteze. Mai mult, obsedat de autenticitate, el folosește și un reportofon de pe care transcrie con­versații, redând până și parti­cularitățile de dicție ("am făcut asta din plăcerea ego­istă de a-i mai auzi pe toți cei evo­cați, în mijlocul cărora am trăit și (...) deși despre unii am scris lucruri destul de dure, pe toți i-am iubit și îi iubesc nemăr­ginit". Ironic, malițios uneori, Candid Stoica e de fapt un om bun și sentimental, pasionat de me­serie, cu apetențe culturale eclectice și mare des­chi­dere spre lume. După "Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei (1971-1989)" și "Culise (1999-2000)", "Ridi pagliaccio" cuprinde anii 2001-2004, după pensio­na­rea de la Teatrul de Comedie unde a jucat 38 de ani. Cum morbul actoriei nu poate fi pensionat, Can­did Stoica a înființat îm­pre­ună cu Iurie Darie, Anca Pandrea și Radu Ifti­mo­vici un teatru particular, In­comod. Fondatorii, că­rora li se adaugă Iuliana Mar­ciuc și actorul de culoare Vic­tor Yila pun în scenă co­me­dia "Patru pe o ca­na­pea plus valetul" ce are suc­ces în multe săli din ța­ră dar și într-un turneu plin de peripeții prin co­mu­nitățile româ­nești din SUA și Ca­nada. În paralel, ne­obositul Candid împreună cu multiubita lui soție Sara Dan și cu soții Tănase în­ființează și un teatru pentru copii, Junior, cu care sunt solicitați de instituții la săr­bă­tori. Fiind un jurnal extim (cuvânt inventat de Mi­chel Tournier ca opus lui intim), în notațiile ac­torului își fac loc și eveni­men­tele politice interne și externe, noutățile cultu­rale, știrile din presă, bancuri ad-hoc, dar sarea și pi­perul sunt scenele dialogate de la agape între colegi, care surprind deopotrivă fru­mu­sețile și mizeriile din lumea actorilor. Candid Stoica te așează la o masă alături de Gigi Dinică, de Mișu Fotino, Cor­­nel Vulpe, Dumitru Rucăreanu, Mar­gareta Po­go­nat și câți alții, te face să asiști la dis­cuții animate, cu vorbe de duh și secrete dezvăluite din viața starurilor de ieri și de azi, te încântă cu far­me­cul unor oameni ră­mași vii în aceste pagini, salvați din vremea prea iu­te trecătoare. Trebuie să vă aver­tizez totuși că în cele peste 500 de pagini abundă su­pă­rătoare greșeli de ortografie, nu­me și cuvinte străi­ne scrise aproxi­ma­­tiv, fraze cu sin­taxă chinuită. Vo­lumul ar fi avut ne­apărat nevoie de pro­fesionalismul unui redactor (deși pe carte figu­rează unul, con­tri­buția lui nu se vede în text). E păcat fiindcă jurnalul lui Candid Stoi­ca nu filtrează prin amintire oamenii și faptele, nu face literatură, ci surprinde pulsul viu al celor con­sem­nate. Cum el însuși spune "acolo e via­ță, e sân­ge, sunt nervi, sun­teți voi cu vorbele voas­tre de spi­rit, cu tâmpeniile voastre și ale mele, cu arta voas­­tră și a mea". Sunt momente de emoție și bucurie adevărată ce se transmit și cititorului.