Cunoscută oficial sub denumirea de maladia Lyme, borelioza este o infecție produsă de o bacterie de tipul Borrelia, transmisă prin anumite specii de căpușe. Pericolul legat de saliva căpușei depinde de durata de timp în care aceasta rămâne "fixată": sub 24 de ore, riscul este relativ mic.
Maladia Lyme nu e contagioasă, nici de la persoană la persoană, nici prin contactul direct cu animalele infectate. Și, până acum, niciun caz de borelioză n-a fost atribuit vreunei transfuzii de sânge.
Semne
Primul stadiu al maladiei constă în apariția, în jurul locului mușcăturii, a unei pete roșii rotunde, care se extinde progresiv în câteva zile sau chiar săptămâni. Această roșeață este manifestarea clinică cea mai frecventă a maladiei: între 70-75% din persoanele infectate au prezentat această leziune caracteristică, care dispare în câteva săptămâni. Din păcate, nu și pericolul de îmbolnăvire.
Mai multe faze posibile
În cursul următoarelor faze ale bolii, bacteria se răspândește progresiv în tot organismul, pe cale sanguină, atingând sistemul nervos, articulațiile, inima, ochii. Rezultatul: dureri articulare și nevralgii. Pot fi atinși, de asemenea, encefalul și meningele, consecința fiind dureri puternice de cap și tulburări de concentrare. Dar și nervii faciali, ceea ce cauzează paralizii ale feței. În sfârșit, pot apărea - chiar dacă mai puțin frecvente - afecțiuni dermatologice, cardiace și oftalmologice.
Mușcăturile de căpușe sunt mai susceptibile să se producă în pădure. Cele mai frecvente victime ale bolii sunt, de altfel, pădurarii, vânătorii și amatorii de drumeții.
Diagnosticare
Una din problemele de diagnosticare o reprezintă testele serologice, care se fac în prima fază a maladiei. În acest stadiu, examenul serologic este cel mai adesea negativ, astfel că li se spune pacienților că nu sunt bolnavi, iar peste câțiva ani, aceștia prezintă simptome grave.
Există, astfel, un mare număr de pacienți seronegativi, dar bolnavi de borelioză. Care suferă, merg de la un medic la altul și li se prescriu toate investigațiile posibile și imaginabile. Și cum nu li se găsește nimic, sunt sfătuiți să consulte un psiholog!
Recomandări practice
Pot fi prevenite mușcăturile de căpușe?
Pentru a le evita, este bine ca atunci când vă plimbați prin pădure să purtați haine lungi și bine închise, pentru a nu permite pătrunderea căpușelor. Și produsele anti-țânțari pot limita mușcăturile. Dar eficiența acestor măsuri preventive este departe de-a fi optimă. La întoarcere este, deci, foarte important să vă verificați cu meticulozitate corpul (inclusiv zonele care au fost acoperite și mai ales cele cu pliuri), pentru a detecta eventuala prezență a unei căpușe.
Cum trebuie să reacționăm după mușcătură?
Cea mai bună metodă de prevenire a maladiei Lyme după o mușcătură este extragerea căpușei cât mai repede posibil. Cu cât este eliminată mai repede, cu-atât este mai mic riscul ca ea să ne transmită bacteriile. Pentru aceasta, la farmacii există un dispozitiv special pentru extragerea căpușelor. Eficiente sunt, de asemenea, metodele tradiționale, precum ștergerea zonei respective cu eter, alcool sau uleiuri esențiale, cu condiția ca insecta să fie extrasă complet. Dezinfectarea trebuie făcută după extragere, nu înainte. Iar ulterior, zona trebuie ținută sub observație vreme de aproximativ 4 săptămâni.
Ce putem face dacă simțim simptomele maladiei, fără să ne amintim de mușcătură?
Oboseală extremă, dureri articulare, dureri de cap, tulburări de vedere, incontinență urinară, paralizie facială, dificultăți de exprimare... Simptomele maladiei Lyme sunt foarte numeroase și pot să fie și ale altor patologii. Este, așadar, important să excludeți mai întâi toate celelalte afecțiuni posibile, supunându-vă unor diferite examene (rezonanță magnetică, scanner, analize de sânge etc.). Există și teste speciale de sânge, de depistare a maladiei Lyme. Dacă testul este pozitiv, bolnavului i se va prescrie un tratament cu antibiotice. E bine, de asemenea, să se contacteze o asociație de bolnavi de Lyme, pentru a obține coordonatele unui specialist.
Când sunt necesare antibioticele?
Administrarea de antibiotice în mod preventiv și sistematic, după o mușcătură de căpușă, nu este recomandată decât în cazul femeilor gravide și al sugarilor, cărora li se aplică, astfel, un principiu de precauție. În schimb, dacă apare o roșeață în luna ulterioară mușcăturii, trebuie consultat neapărat medicul, care va prescrie un tratament cu antibiotice pentru cel puțin 14 zile.
Și dacă roșeața nu dispare, în ciuda antibioticelor?
Autoritățile sanitare recomandă un tratament antibiotic de 21 de zile, sau de 28 de zile, pentru formele mai grave, repetat, eventual, încă o dată.
În paralel, specialiștii apelează, în ultima vreme, la plante, unele dintre ele având un efect pozitiv asupra pacienților. Dintre acestea amintim: extractul de frunze de măslin, uleiul de oregano sau extractul de coacăze.
Sfaturi de la cititori
Ulei de floarea-soarelui
Sunt o cititoare fidelă a revistei dvs. și având în vedere că este un subiect foarte actual și cu posibile urmări dintre cele mai neplăcute, cel legat de consecințele mușcăturilor de căpușe, îmi permit să vă dau un sfat pe care mama mea îl știe și îl aplică din copilărie. Când s-a constatat prezența căpușei pe piele, se unge zona ușor cu ulei de floarea-soarelui alimentar și se lasă câteva minute până iese singură. În cazul în care nu a ieșit după aproximativ 10-15 minute, se trage cu mare atenție, având grijă să fie extras capul, care este cel mai dăunător. Pentru a fi siguri de acest lucru, se poate pune căpușa pe o hârtie albă și cu o lupă se va vedea dacă este întreagă. Se procedează la fel și pentru cazul în care persoana a rupt căpușa și capul a rămas în piele. Din acel moment, nu mai este nici un pericol pentru persoana mușcată. Să dea Dumnezeu să fie de folos tuturor persoanelor care au această problemă. Mulțumesc.
MARIA ENE - Râmnicu Vâlcea
Chibritul miraculos
Căpușa înfiptă în piele poate fi îndepărtată cu ușurință cu ajutorul unui singur băț de chibrit. Umeziți capul acoperit de fosfor și descrieți cercuri pe piele, cu el, în jurul locului unde este înfiptă căpușa. După câteva secunde, căpușa își va extrage singură capul și se va urca pe bățul de chibrit, pentru a savura mirosul de fosfor! Această metodă de îndepărtare a căpușelor s-a dovedi a fi cea mai sigură și cea mai eficientă. Se știe că prin apucarea corpului căpușei cu o pensetă, capul se rupe și insecta rămâne înfiptă în piele.
FLORIN AVRAM