Dr. EDUARD ȚOGOREANU - Cu blândețe și optimism, despre CANCER

- medic chirurg cu competențe în psiho-oncologie -

"Tratamentele cu extract de vâsc se folosesc de peste 80 de ani în Europa"

O plantă inclusă pe lista medicamentelor compensate

- D-le doctor Țogoreanu, aveți o experiență de 20 de ani în tratamentul natural al cancerelor. Pen­tru un medic chirurg, pare puțin bizar. Ce v-a îm­pins pe acest drum?

- În primul rând, insuficiența tratamentului chirur­gical. Până acum câțiva ani, se încerca rezolvarea can­cerului pe cale chirurgicală doar prin extirparea tumorii, după care a apărut așa-numita extirpare cu tendință de radicalitate oncologică, ceea ce înseamnă că avansezi și mai adânc în organism, încercând să scoți toți ganglionii limfatici și țesuturile adiacente, prin operații foarte extinse, care nu întotdeauna dau rezultate bune. Ulterior, s-au impus tratamentele citostatice și radioterapia. S-a văzut că nici acestea nu sunt chiar atât de eficiente și s-a trecut la hormono­te­rapie, mai ales pentru cancerul de sân și cancerul de prostată. În prezent, se combină toate aceste trei tra­tamente cu efecte secundare deosebit de periculoase, iar pacientul intră într-un cerc vicios, din care nu mai poate ieși. Din păcate, are totodată și slabe șanse să supraviețuiască! Cunoscând tendințele naturiste din medicina antropozofică, mi-am zis că ar fi bine să le explorez, să văd ce alte soluții oferă. Iar oferta era deo­sebit de generoasă, fiindcă această ramură medi­cală pune accent pe recuperarea psihologică și psiho­afectivă a pacientului, pe kinetoterapie, pe balneo­fizioterapie (masaje, băi etc.) și, mai ales, pe intro­ducerea în terapie a extractului de vâsc, al cărui efect a fost reconsiderat de întreaga lume medicală.

- Unde v-ați perfecționat în această metodă?

- Am avut posibilitatea să urmez un curs în El­veția, la Clinica Arlesheim de lângă Basel, unde am studiat medicina antropozofică a lui Rudolf Steiner. Mi-am aprofundat apoi experiența în Austria, la cli­nica în care s-a administrat bolnavilor de cancer medicamentul Isorel, realizat din vâsc, pentru studiile clinice.

- Ce rezultate are extractul de vâsc în trata­mentul cancerului?

- Tratamentele cu extract de vâsc se folosesc de peste 80 de ani în Europa, fiind inițiate pe baza stu­diilor făcute în Elveția, la Arlesheim și Lukas Klinik, unde sunt laboratoarele de cercetare. Au fost realizate câteva produse consacrate: inițial Iscador, la care s-a adăugat Isoren, apoi Viscum-Abnoba, iar la urmă, Helixor. S-au făcut studii aprofundate de imunologie și numeroase studii clinice, în marile centre medicale din Germania, Austria și Elveția. Extractul de vâsc a fost atât de bine primit, încât a fost inclus pe lista me­dicamentelor compensate din Germania, Austria și Danemarca. Studiile de laborator și cercetarea clinică au dovedit că extractul de vâsc are acțiune antican­cerigenă la nivelul membranei celulei canceroase, pe care o împiedică să se dividă; are acțiune de revigo­rare a metabolismului; stimulează regenerarea celula­ră normală și are efecte asupra celulei nervoase (este singurul care poate să pătrundă prin bariera hemato-encefalică și să ajungă la nivelul tumorilor cerebrale)! Se pare că nu toate citostaticele - vorbim de chimio­terapicele clasice - pot să facă acest lucru, dar, totuși, se administrează. Totodată, vâscul are efect antiin­flamator și antialgic în peste 50% din cazuri.
Este mare lucru să introduci un produs medica­mentos de origine vegetală în sistemul de sănătate publică, prin rețeaua de sanatorii particulare sau de stat! Cert este că toate studiile medicale au confirmat acțiunea antitumorală a extractului, fiind observate efecte benefice în majoritatea tipurilor de cancer. Extractul de vâsc este folosit ca bază terapeutică și se administrează injectabil.

În trei luni nu se moare de cancer

- Cât durează un tratament cu extract de vâsc? Bol­navul de cancer e speriat, poate că nu are cura­jul să aștepte rezultatele și începe chimioterapia.

- Oricare tratament naturist, dacă e să-l faci în standarde reale, ar trebui să dureze trei luni. După trei luni, putem interveni cu tratamente alopate. Dar noi am încercat și timp de o lună să declanșăm procesele normale de vindecare, iar rezultatele au fost accep­tabile.

- Speriați de confruntarea cu cancerul, bolnavii nu știu în ce direcție să o ia. Oare ar fi mai bine să amâne tratamentul oncologic pentru a apela mai întâi la un tratament naturist? Ce înseamnă trei luni în evoluția unui cancer? E o perioadă fatală?

- Bună întrebare, mai ales pentru bolnavii care se confruntă cu această afec­țiune! Ar fi momentul să ne ocu­păm și de "legendele" cancerului. Am colegi cu o foarte bună pregătire pro­fesională, care se uită scurt la bolnav și îi spun: "Domnule, mai ai un an și ju­mătate de trăit!". Sau preoți care des­chid cartea și-i spun omului: "Du-te și pregătește-ți coșciugul!". Este normal ca aceste cuvinte să creeze o pre­destinare. Am discutat cu pacienți puși în astfel de situații: "Chiar ați crezut în aceste... preziceri?", i-am întrebat. "Am crezut", mi-au răspuns, "sunt oameni cu ex­pe­ri­ență". Dar nicio expe­riență din lume nu poate să-ți spună cât mai ai de trăit. Mă mai întreabă și pe mine câte-un pacient: "Domnule doc­tor, mai apuc și eu nunta fiicei mele, în august?". Mă și pufnește râsul... "Măi fra­te, eu nu știu dacă mai ajung îna­poi acasă, la Câmpina, și tu mă întrebi de tine? De unde să știu eu cât mai ai de trăit?" Practic, din această cauză, noi putem să ratăm terapia. Când vine omul la tine și-i spui că mai are de trăit un an și jumătate, i-ai înfipt un cuțit în spate, de care precis moare. Ei, cam asta fac medicii... La Facultatea de Medicină, din fericire, nu s-a introdus "divinația"! Și atunci, ce înseamnă trei luni în evo­luția cancerului? Nu știu ce înseamnă exact, dar știu precis că nu mori de cancer în timpul acesta!
Noi, medicii, abordăm greșit cancerul. Când pu­nem diagnosticul, există un fel de precipitare; trans­formăm deodată o boală cronică într-o boală acută. Însă cancerul este o boală cronică, iar o lună sau două nu înseamnă mare lucru în evoluția ei! "Dacă nu intervenim rapid, pierdem momentul terapeutic!", spun unii medici. Cu alte cuvinte, dacă nu te operăm și nu faci chimioterapie, mori! Dar nu este chiar așa... De multe ori, noi descoperim o tumoră întâmplător, în urma unor simptome sau a unor circumstanțe, după ce boala a avansat 4-5 ani, fără să deranjeze pacientul (se cunosc cazuri de tumori foarte mari, care au avan­sat treptat, în timp). La confirmarea diagnosticului, toată lumea intră în panică: aoleu, cancer! Atunci se produc erorile, fiindcă vin din lipsa unor protocoale medicale precise. La noi nu există comisii oncologice compuse din mai mulți specialiști, care să analizeze fiecare caz în parte și să stabilească dacă se impune intervenția chirurgicală de urgență sau este nevoie doar de terapie. Lipsa unei astfel de comisii creează o anarhie terapeutică și o precipitare în abordare. Mi se pare normal ca bolnavii să urmeze și alternativa naturistă, în care poate cred mai mult decât în cea chimică, fiindcă folosește tratamente mai blânde și fără efecte secundare. În plus, include și psiho-on­cologia, cu specialiști care se ocupă de medierea psihoafectivă a pacientului de cancer și a familiei lui, care încear­că să-l calmeze și să-i redea optimis­mul, pentru a atenua precipitarea crea­tă de lumea medicală.

Glucoza în exces stimulează cancerul

- Să revenim la tratamentul cu extract de vâsc. Trebuie însoțit de o dietă alimentară adecvată?

- Practic, în tratamentul pe care-l aplicăm nu există restricții alimentare, decât sub o singură formă: reducerea cantității de glucoză. Tot ceea ce în­seamnă dulce trebuie să fie procurat din alte tipuri de alimente, mai puțin glucoza administrată ca atare. Cer­cetătorii sunt unanim de acord: glucoza stimulează dezvoltarea celulelor cance­roa­se - nu carnea, nu pro­teinele animale, nu alte idei haotice, care s-au vehiculat până acum. Un mare nutri­ționist a spus că nu calitatea alimentelor are importanță, ci cantitatea lor. Sigur, dacă am poftă de salam, pot să mă­nânc o feliuță. Dar dacă mă apuc să mănânc tot salamul, e clar că substanțele nocive din compoziție mă vor afecta. Este permis absolut orice, dar în can­tități pe care organismul le poate accepta.

- În ce tipuri de cancer ați avut cele mai bune rezultate?

- Dacă tratamentul cu extract de vâsc precede tratamentul citostatic, atunci majoritatea tipurilor de cancer (mai puțin cancerul de cap de pancreas) răspund favorabil, fapt ce coincide cu rezultatele studiilor făcute de medici în cadrul universităților din Viena, Basel, Zürich și München.

- Aceste rezultate se pot evidenția prin analize medicale?

- Nu neapărat prin analize de sânge, ci prin starea clinică a pacientului și prin analize imagistice (eco­grafii, radiografii, CT, RMN), care atestă că tumora sau metastazele se reduc. În terapiile naturiste, ana­lizele de laborator nu sunt edificatoare, deci nu ne pot ghida tratamentul. Știm că ficatul, de exemplu, deși funcționează doar la 20% din capacitate, poate să dea rezultate normale din analiză. Nu mai vorbim de alte organe, unde analizele pot fi bune, dar pacientul e într-o stare precară, sau de aberațiile pe care le dau markerii tumorali - un pacient cu marker tumoral 3000 se poate simți mult mai bine decât unul cu marker tumoral normal, chiar dacă este într-o fază avansată a cancerului.

- Se spune că s-au descoperit multe leacuri îm­potriva cancerului, care sunt ținute sub cheie de ma­rii producători de medicamente. Credeți că este posi­bil acest lucru?

- Fiind vorba de aspectul economic al medicinei, care știm că poate fi foarte bine exploatat, poate că există și această posibilitate. În plus, studiul substan­țelor citostatice de origine chimică deschide o cale de cercetare în domeniul genetic, unde se pot folosi sub­stanțe pentru stimulări genetice sau, din contră, pentru represii genetice, ceea ce permite abordarea subiec­tului "tinerețe fără bătrânețe" (regenerări de organe, de exemplu ) - o zonă extraordinar de bănoasă și ușor de exploatat. Dar fără probe concrete nu putem să arătăm pe nimeni cu degetul.
La terapiile naturiste, căile nu sunt atât de des­chise; substanțele naturale nu se pot separa în produși inițiali, ca să îi poți exploata. Substanța naturală trebuie să o iei ca atare. De exemplu, extractul de vâsc a fost și el separat în diverse componente; unele s-au dovedit a fi toxice, altele s-au dovedit a fi cancerigene și altele s-au dovedit a fi inerte. În schimb, combinate, toate acționează sinergic împotriva cancerului și pen­tru stimularea imunității. Extractul de vâsc cu­mulează posibilitățile de regenerare ale organismului. Fiindcă terapia naturistă nu vindecă, ci trezește în noi vechi reflexe pe care le pierdem sau sunt atenuate din cauza vieții haotice la care singuri ne supunem. Văd din ce în ce mai prost, pentru că stau foarte mult la calcu­lator sau la televizor; aud din ce în ce mai prost fiind­că ascult muzică la căști.

- Peste tot în lume, medicii se întorc la remediile naturale împotriva cancerului, de unde deduc că tratamentul oncologic clasic nu prea mai dă rezul­tate. În România, pacienții sunt îndrumați să încea­pă tratamentul oncologic imediat după diagnos­ticare...

- Bolnavii trebuie să intre în rețeaua medicală clasică, fiindcă aceasta asigură suportul social: acce­sul la medicație și terapii gratuite, accesul la concedii medicale plătite, accesul la spitalizări gratuite. Așa­dar, primul pas este spitalul. Cunosc multe cazuri în care, încercând să meargă pe calea naturistă, pacienții au fost refuzați ulterior de spitale sau de medicii care acordau concedii medicale pentru simplul motiv că nu urmaseră calea clasică și nu existau dovezi că pacientul ar fi acceptat tratamentul, în felul acesta urmând să beneficieze de valențele sociale ale unui asemenea tratament. Altfel spus, "Nu-ți dau concediu medical, dacă nu faci tratament cu citostatice, pentru că nu-l pot justifica".
Apoi, fără asistență medicală de specialitate nu poți să știi dacă ești bolnav sau nu. Iar diagnosticarea cancerului e destul de laborioasă: există un protocol de explorări - biopsie, confirmare bioptică, confir­ma­re imunohistochimică și analize imagistice care arată gradul de dezvoltare al tumorii, complicațiile ei, posi­bilitatea abordării chirurgicale, radioterapeutice etc.

Stresul cronic poate duce la cancer

- Până în ce fază a cancerului se mai pot aplica tratamente naturale?

- Trebuie să se știe că terapiile naturale luptă efec­tiv cu cancerul, ajutând organismul bolnav să funcțio­neze normal și să-și refacă mecanismele imunitare. Prin prisma experienței medicale pe care o am, con­sider că bolnavul de cancer trebuie ajutat permanent, atât timp cât este în viață, fiindcă niciodată nu se știe ce va urma. Nu de puține ori s-au întâmplat și "mi­nuni" - cazuri de vindecări inexplicabile din punct de vedere medical. Nu trebuie să uităm că este foarte importantă și calitatea vieții pacientului: somn adec­vat, poftă de mâncare, capacitatea de a se îngriji singur, capacitatea de efort, capacitatea de co­municare cu persoanele din jur - aspecte foarte importante, chiar dacă teoretic el nu are mari șanse de supraviețuire. Dacă i se poate prelungi viața cu câteva luni sau chiar ani, dacă poate fi scăpat de dureri sau de operații mu­ti­lante, este mare lucru! Pentru a atinge această țintă, noi folosim și alte ramuri ale medicinei com­ple­mentare. Am reușit să punem la punct o combi­nație de plante (vâsc, ardei iute și o specie de trandafir de dulceață din medicina arabă) pentru creșterea imunității. Alături de ele, pu­tem in­clude o serie de suplimente alimentare: pen­tru ușurarea digestiei administrăm oligoele­mente, vitamina E, vitamina A+D, iar pentru susținerea hepatică - suplimente cu rol antiin­flamator, ca Licorice root, pentru că ne intere­sează să ușurăm cât mai mult efortul organis­mului, ca să poată lupta eficient cu boala.
Nu trebuie să ignorăm nici celelalte terapii complementare care ar putea să ajute: acupunc­tura, presopunctura, kinetoterapia, fizioterapia, masajul, mișcarea. Există statistici care arată că la cei care practică sporturi de sală sau în aer liber (jogging, ciclism, fotbal, chiar și pescuit sportiv), cazurile de cancer sunt mult mai re­duse. Sportul, în general, și mișcarea în aer liber fac mult bine, mai ales prin decomprimarea mentală. Se știe că stresul cronic poate cauza boli grave, inclusiv cancerul! De exemplu, ideea că sunt șomer și nu reușesc să-mi găsesc un nou serviciu, apăsarea unui împrumut bancar, do­rința de a avea mai mult etc. Vorbim aici de stresul cronic, nu de stres în sine, care de fapt e po­zitiv și necesar orga­nis­mului.

- Care este costul unui tratament cu ex­tract de vâsc?

- Prețul variază în funcție de fabrica pro­ducătoare. În general, costurile sunt generate în euro, deci pot exista mici fluctuații cauzate de cursul valutar. Pre­țurile de farmacie pot să varieze între 280 și 350 de lei pentru o cu­tie cu opt fiole de ex­tract pu­rificat de vâsc. În func­ție de concentrație, a­ces­­tea pot ajunge între cinci săptămâni și două luni de tratament. Fiind un medicament injectabil, trebuie să mai punem la soco­teală și costurile auxiliare: seringa, asistenta care face injecția etc. Chiar dacă extractul de vâsc e vândut mai ieftin la noi, totuși este destul de scump pentru pa­cienți.

"Optimismul și starea psihică pozitivă sunt fantastice în tratamentul cancerului"

- Cât de mult contează optimismul și încrederea în sine pentru un bolnav de cancer?

- Extraordinar de mult! Contează mai ales cum îți aperi singur pielea, când ai o asemenea boală. Con­tează cum abordezi boala, modul în care familia și cei din jurul tău te privesc - ca pe un luptător sau ca pe un mort. Optimismul și starea psihică pozitivă sunt fantastice în tratamentul cancerului. Fac mai mult bine decât cel mai eficient tratament citostatic, aș putea spune. Atunci când îți pierzi speranța, capitulezi în fața bolii. Iar resemnarea duce la moarte - asta știu sigur!

- Sunteți psiho-oncolog. Vă consiliați psihologic pacienții?

- Eu am făcut studiile de psiho-oncologie prin­tr-un efort al Ambasadei Franței, care a creat aceste cursuri pentru România, în ideea că și francezii vor beneficia de experiența medicilor români care vor merge să lucreze acolo. Terapiile naturale trebuie să aibă o foarte bună bază în abordarea psihică a pa­cientului. Eu îmi consiliez pacienții, iar rezultatele sunt extraordinar de bune. Trebuie să descoperi resur­sele fiecărui bolnav și să știi pe ce buton să apeși. Contează foarte mult cum își privește pacientul boala: dacă se lasă copleșit de diagnostic și nu se gândește decât la sfârșitul iminent, nu va trăi prea mult. Însă dacă îi intră în cap că se poate salva luptând, efectiv, cu boala, are șanse să supraviețuiască mult și bine - asta, deoarece creierul dirijează toate funcțiile or­ganismului, inclusiv mecanismele de autovindecare!
În ultima carte a d-nei prof. Irina Holdevici sunt explicate beneficiile re­întoarcerii la vechile principii terapeutice din psihologie. Mulți dau din colț în colț când vorbim despre rugă­ciune, ca metodă de tra­tament, când, de fapt, tot un fel de meditație este, dar pe alte coordonate. Aceste principii încep să-și facă loc din ce în ce mai mult în sfera psiho­tera­piei, datorită valențelor pe care le poate trezi în or­ga­nismul uman.

"Nu se moare de cancer!"

- Ce mesaj aveți pen­tru bolnavii de cancer?

- Am să le spun cu mare sinceritate: de cancer mori doar stupid. Mori mai degrabă călcat de o ma­șină pe trecerea de pietoni, decât de boala asta. Fiindcă este o boală cronică (asta trebuie să ne intre foarte bine în cap!), ce devine acută din cauza tera­piilor greșit folosite, a terapiilor folosite în exces, a medicilor sau terapeuților din sistemul naturist care prescriu de dragul de a prescrie, a familiei, care de multe ori tabără pe pacient ca să-l facă bine, dar nu știe cu ce, și în ultimul rând, a pacientului care, săra­cul, e încolțit din toate părțile și, având acest diag­nostic fatidic, se consideră deja mort, își trage cear­șaful pe cap și o ia ușor către cimitir... Nu se moare de cancer! Dacă facem o statistică reală, circa 80% din­tre pacienți mor de altceva, nu de cancer. Mor de inimă, de accidente vasculare cerebrale, mor în urma complicațiilor operațiilor extinse la care au fost su­puși. În plus, 8% din cancere se vindecă de la sine, fără niciun tratament, deci nu se poate prezice limita de supraviețuire a unui bolnav. Am auzit de cazul unei femei cu cancer de ovar cu metastaze peritoneale (prac­tic, reprezintă ultima fază!) care a trăit fără pro­bleme încă un an și jumătate, dar a murit de ocluzie intestinală, din cauza primelor operații - s-a produs o bridă și n-a ajuns în vreme la spital. O doamnă cu melanom ocular, la un moment dat, a venit la control. Era preocupată de faptul că voia să se recăsătorească și n-o lăsa fiica sa - melanomul nici nu mai conta! Avea și ea vreo trei-patru ani de la diagnostic... Sunt multe cazuri ciudate, în care există un predeterminism statistic ce nu se confirmă. Am văzut cazuri în care supraviețuirea a depășit așteptările medicale.

D-l dr. EDUARD ȚOGOREANU poate fi contactat la tel. 0722.707.306