Să luăm aminte: "Rugăciunile și jertfa Sfinților Brâncoveni m-au trimis pe mine pentru țara aceasta a noastră", a spus, oarecând, un tânăr ieromonah pe nume Arsenie, abia trecut de 30 de ani, și care, pentru talanții vădiți ai lucrării sale păstorești, era deja înscăunat, de Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, stareț-duhovnic la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, de lângă Făgăraș, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu. Așa cum acel vrednic stareț și duhovnic ardelean, cunoscut ca Părintele Arsenie Boca, le vorbea credincioșilor, la Sâmbăta de Sus, despre Martirii Brâncoveni, numindu-i Sfinți cu mult înainte ca Biserica strămoșească să-i fi trecut în calendar, suntem datori și noi, cei de azi, urmași ai Brâncovenilor, să ne luăm creștineasca îndrăzneală - acum, nu mai târziu! - de a-l pomeni pe Părintele Arsenie, pe drept, ca Martir și Sfânt întru Hristos, chiar dacă vremea canonizării sale oficiale, la voia Celui de Sus, încă nu s-a-mplinit.
Anul trecut, pe 28 noiembrie, s-au făcut 25 de ani de la trecerea la cele veșnice a marelui duhovnic Arsenie Boca. Credincioși din toată țara, care văd în Părintele Arsenie un sfânt al românilor și-i așteaptă cu dor canonizarea, au mers cu miile în pelerinaj la mormântul Sfinției sale de la Prislop. Lucrarea minunată a Părintelui sporește ca intensitate și amploare de la an la an - după cum arată mărturiile, statisticile și explozia de material documentar din spațiul public. Crește, tot mai mult, o întrebare: oare e potrivit de a-l celebra, de pe acum, ca pe-un sfânt? Să ne luăm îndrăzneala? Da, ne încredințează cuvântul ÎPS Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord, Serafim Joantă, membru al Sfântului Sinod: "Nu este deloc suspectă cinstirea Părintelui Arsenie, înainte de a fi recunoscut oficial ca sfânt, deoarece procesul canonizării începe tocmai cu cinstirea pe care poporul credincios i-o acordă înainte de proclamarea de către Biserică. Credincioșii recunosc semnele sfințeniei înainte de canonizare. Ei constată puterea de mijlocire înaintea lui Dumnezeu, Care împlinește cererile adresate sfântului respectiv, după cum văd minunile săvârșite de Dumnezeu prin rugăciunile lui".
Focul de la Prislop
"Ia țara foc de la Prislop", a profețit Părintele, cu puțin înainte de a merge la Domnul, referindu-se la focul duhovnicesc și la lumina credinței ce vor reverbera în poporul credincios, din tihna lucrătoare a locului său de veci, a lăcașului mânăstiresc de la Prislop, pe care l-a reclădit cu mâinile sale, în care a zidit prețul a două case părintești, și pe care atâta l-a slujit și sfințit cu harul său, ani zbuciumați, dar rodnici, ca stareț și duhovnic. Profeția s-a împlinit. La Prislop, focul arde, curăță relele și păcatele și face minuni, tămăduiește și vindecă. Ce ne împiedică să ne luăm și noi porția noastră de vindecare, prin harul acelui foc, acum, când fiecare strop de evlavie față de Părintele Arsenie se adaugă la dosarul canonizării Sfinției sale, aflat în lucru, acum, și nu la urmă, nu profitând de lucrarea altora, când Părintele va fi fost deja canonizat, prin râvna unor frați ai noștri mai treji, mai luptători întru Domnul?
"Când toată țara lui Avram Iancu se mișca în pelerinaj"
Înalte fețe teologice și bisericești, care l-au cunoscut personal pe Părintele Arsenie, precum ÎPS Mitropolit Antonie Plămădeală, ÎPS Mitropolit Laurențiu al Ardealului, ÎPS Mitropolit Nicolae al Banatului și Timișoarei, PS Daniil Stoenescu, episcop de Vârșeț, își mărturisesc, în dese ocazii, adânca evlavie, credința în lucrarea duhovnicească a Părintelui Arsenie, cel socotit a fi la măsura marilor Părinți ai Bisericii.
ÎPS Mitropolit Antonie Plămădeală a spus: "Eu l-am asemănat (pe Părintele Arsenie) de multe ori, sigur, nu cu Mântuitorul, că ar fi fost o blasfemie, dar cam cu Ioan Botezătorul, care prin predica lui aduna mulțimea la el, la Iordan". Cum aduna Părintele Arsenie mulțimile la Iordanul Mânăstirii Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus, ca într-o "bulboană spirituală uriașă" stă mărturie acest cuvânt inspirat, de-acum intrat în memoria credincioșilor, rostit de Nichifor Crainic: "Ce vreme înălțătoare, când toată țara lui Avram Iancu se mișca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului-martir", să-l vadă și să-l asculte pe Sfântul Părintele nostru Arsenie.
PS Episcop Daniil Stoenescu, care o perioadă îndelungată i-a fost, ca și astăzi, ucenic ascultător Părintelui Arsenie, notează, cu mențiunea asumării întregii responsabilități de ierarh și membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, aceste memorabile cuvinte: "Nu cred că pe pământul românesc, de la Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, care a vestit Evanghelia lui Hristos în părțile Dobrogei, până la Părintele Arsenie, să mai fi cuvântat cineva cu atâta putere și luminare, cu atâta înțelepciune, har și dar de la Dumnezeu, ca Părintele Arsenie (...) Îl văd pe Părintele Arsenie ca fiind astăzi mâna lui Hristos întinsă neamului românesc, ca altui Petru care se scufundă în valuri".
Ieromonahul Pantelimon Munteanu a slujit ani buni, în clandestinitate, sub îndrumarea Părintelui Arsenie. La aproape 90 de ani, câți numără în prezent, auziți cum își descrie duhovnicul. Nu sunt povești: "Părintele Arsenie a lucrat cele ce i le-a spus Ioan Evanghelistul, dar duhul său, psihicul său, era foarte apropiat de cel al Sfântului Ioan Botezătorul. Dar trebuie să mai știți ceva. Cine pretinde că poate descrie exact cum arăta Părintele Arsenie ori minte, ori exagerează. Părintele se schimba la față pentru că era sfânt al lui Dumnezeu. Când priveai ochii Sfinției sale, simțeai ceva de parcă te curenta, fizionomia lui se schimba. Așa că e greu să explici cum arăta, cum nici apostolii nu au putut să vadă sau să înțeleagă exact ce s-a petrecut cu Mântuitorul atunci, la Schimbarea la față, pe muntele Tabor".
Preot conf. univ. dr. Simion Todoran, cunoscător al personalității părintelui Arsenie Boca direct de la sursă, scrie: "Prea Cuviosul Părinte Arsenie a fost unul dintre cei mai mari teologi-duhovnici ai monahismului românesc din ultimii 50 de ani. Înzestrat de Dumnezeu cu multe daruri, ce «nu au fost puse sub obroc», a căutat «să se facă tuturor toate», după îndemnul Sfântului Apostol Pavel. Lumina intelectuală și spirituală care era în Sfinția Sa, dobândită prin studiu și meditații adânci, a luminat pe toți cei ce i-au ascultat și urmat sfaturile, fie la Mânăstirea Sâmbăta de Sus sau Mânăstirea Prislop, fie la Biserica din satul Drăgănescu de lângă București sau la Așezământul mânăstiresc de la Sinaia. Părintele Arsenie a simțit că în Biserica noastră strămoșească este nevoie de un nou duh, cel al Sfinților Părinți. Preocupat din tinerețe de viața și operele Sfinților Părinți, a dorit cu toată ardoarea ca învățătura și viața lor să fie cunoscută și trăită de toți credincioșii. Generații de credincioși au crescut și s-au format sub impresia și lucrarea personalității de excepție a Părintelui".
Alte mărturii, la fel de grăitoare, privind sfințenia Părintelui Arsenie, le aparțin credincioșilor, celor tratați și vindecați trupește și sufletește de harul Sfinției sale. Sunt fără de număr. Oameni din toate straturile societății, de la Principesa Ileana, din Casa Regală a României, până la nenumărații anonimi, mai cu seamă din satele ardelenești, precum și atâția și atâția orășeni formați și "formatați", în fel și chip, de împrejurările vieții, în comunism și după; toți cei vindecați la limită de cancer sau alte boli grele, toți cei care l-au cunoscut și l-au ascultat au sfârșit prin a-și revizui viața, urmându-l pe Părintele Arsenie, pe cât dă Dumnezeu, fiecăruia după măsura sa, ca pe un sfânt mare, deosebit.
"Să vedem ce spune Cerul"
Dacă vrea cineva să vadă chipul Domnului cu adevărat, e destul să deschidă cartea Cărarea Împărăției sau un album cu pictura bisericii Drăgănescu, realizată de părintele Arsenie. Hristos i s-a arătat în toată lumina Lui, și Părintele, care era și pictor bisericesc, cum i s-a arătat Mântuitorul, așa L-a pictat. Așa și cu Maica Domnului, așa și cu sfinții - pe toți ni i-a înfățișat în pictura sa Părintele, întocmai cum i s-au arătat, cum a vorbit cu ei. Reprezentările lor plastice nu sunt rodul imaginației artistice sau închipuirii Părintelui, ci chipurile vederii sale în duh.
O taină pe care nu suntem vrednici a o înțelege rămâne taină.
Uneori, când i se cerea un sfat într-o chestiune dificilă, într-un mare necaz, Părintele spunea: "Stai să vedem ce spune Cerul - și, prin rugăciunea curată a Sfinției sale, cel aflat în necaz primea curând, chiar de la sursă, prin intermediul Părintelui, răspunsul râvnit de Sus, de la Dumnezeu. Un om care l-a cunoscut bine și i-a dedicat și o preafrumoasă carte, preotul Petru Vamvulescu, scrie: "Eram odată la biserica din Drăgănescu - pentru că numai acolo mi-a spus Părintele să-l caut - și era multă lume. După ce am vorbit puțin cu Părintele Arsenie, eu am rămas în spate, iar el s-a dus printre oameni, în față. Mă gândeam să alcătuiesc o rugăciune către Hristos și Maica Domnului, cu care să-i cuprind pe toți oamenii. Am formulat în gând așa: «Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne, pentru rugăciunile Sfintei Maicii Tale». Părintele a venit repede lângă mine și mi-a zis: «Bine ai gândit». Și mi-a repetat rugăciunea exact cum o spusesem eu în gând! Eu săltam de bucurie. Și m-am mai gândit să zic: «Și pe mine, cel mai păcătos». Dar oare nu-i prea lungă, mă întrebam, tot în gândul meu. Și Părintele iar a venit și mi-a zis ce am gândit: «Poți să adaugi Și pe mine, cel mai păcătos, deși îi cam lungă». M-am minunat! Părintele s-a uitat la mine și mi-a zis: «Am un telefon cu Dumnezeu. Fără fir...»".
Ascultare în duh
Din mulțimea mărturiilor reiese clar că Părintele Arsenie dobândise, prin post și rugăciune în Muntele Athos, prin mijlocirea Maicii Domnului, sub ascultarea în duh a Sfântului Serafim de Sarov, darul clarvederii, libertatea și puterea de a vedea în duh și de a trece, dus-întors, încă în viață fiind, din realitatea aceasta în realitatea lumii de dincolo, între trecut și viitor, între timpul nostru limitat terestru și veșnicia lui Dumnezeu.
Încă o dată: nu sunt povești!
Același venerabil ieromonah Pantelimon Munteanu: "M-ați întrebat dacă l-am visat vreodată (pe Părintele Arsenie) sau dacă mi-a spus ceva în vis. Eu vă spun că l-am văzut aievea și după moartea sa. De mai multe ori l-am văzut. Nu spun asta ca să pară că am eu vreun dar de la Dumnezeu, ci vreau să arăt că Părintele este cât se poate de viu și că lucrează cu mare, mare dragoste în continuare, chiar și prin credincioșii care nu l-au văzut niciodată. Apostolia lui pe pământul românesc și pentru chemarea tuturor neamurilor la credință nu s-a încheiat, dimpotrivă. Glasul lui de Apostol este din ce în ce mai puternic. Mergeți la Prislop să vă convingeți!".
Un asemenea mare sfânt vă propun să ni-l cerem cu stăruință de la Hristos Dumnezeu, zi și noapte. Și cum ne sunt gândurile și rugăciunea, așa ne va fi și viața. Să-l chemăm stăruitor, iar și iar, spre binele nostru, al celor vii și al adormiților noștri. Și ne vor urma exemplul, negreșit, și alții. În felul acesta, deie Domnul să contribuim cu toții la trecerea Părintelui în calendar. Cel trimis la noi de Sfinții Brâncoveni se va bucura să ne primească și, ca vrednici fii ai săi duhovnicești, să ne ocrotească, să ne ajute prin rugăciunile Sfinției sale înaintea tronului lui Hristos. Numai să-l chemăm curat și luminat. Însuși Părintele a spus, nu o dată: "Mă, după ce plec din această viață, vă voi ajuta și mai mult. Strigați-mă! Și în șură de veți fi, voi veni să vă ajut".
Sfinte Părinte Arsenie, te chemăm: din șură, cum ai spus, din biserici, din târg, din școli, din uliță, de pe șosea, din bâlci, din cimitir, de la serviciu și de acasă, din grădină, de pe banca de la poartă, din câmp, din vie, din pădure, de la moară și de la gară, din spital, din cârciumă și pușcărie, de la neamuri și din vecini, din țară și dintre străini, din zi și din noapte, din viața aceasta și din cealaltă, dimineața și la culcare: Sfântul lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoșii, fiecare după numele său! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne!
Părintele nu va veni să-l vedem aievea - nu suntem vrednici. Va veni în duh și adevăr, în cuvintele sale vii, din cărțile sale, din mărturiile celor ce cred că l-au văzut sau nu. Și cine crede din inimă curată, din tot sufletul, va avea mereu o "pilă" în cer, un fir de legătură cu Dumnezeu, un braț de lumină întins la trecerea prin vămile văzduhului, un prieten de nădejde aici și, după plecarea de-aici, în viața viitoare. Așa să ne ajute Dumnezeu!
"Ați fost o lumină în viața mea", îi lăsa Părintelui, scris, Principesa Ileana a României, în momentul părăsirii forțate a țării.
Sfinte Părinte Arsenie, ești o lumină în viața mea, mărturisesc și eu, nevrednicul și păcătosul, a cărui viață ai scos-o tainic și minunat din mocirla păcatelor, așezând-o prin cuvintele tale vii pe temelia curată și luminată numită Iisus Hristos!
Dumnezeu să te binecuvânteze în veci!
MARIAN DRĂGHICI