Sabina Cantacuzino (1863-1944) e fiica cea mare a lui Ion C. Brătianu, sora lui Ionel, Dinu și Vintilă, cu toții personaje politice principale în făurirea României moderne, într-o epocă istorică plină de evenimente majore. E deci un martor privilegiat, care a participat de aproape la toate evenimentele vieții acestor politicieni de prim rang, le-a cunoscut direct prietenii și dușmanii, s-a implicat ea însăși în acțiunile Brătienilor, potențându-le sau atenuându-le consecințele. Desigur, perspectiva e părtinitoare - nici nu putea fi altfel - și asta aduce un plus de farmec memoriilor pe care autoarea s-a apucat să le scrie, pe baza corespondenței și a jurnalelor intime păstrate în familie, în 1921. Inițial, voia să omagieze, la centenar, memoria patriarhului familiei, Ion C. Brătianu, instauratorul dinastiei regale românești și artizanul independenței țării. Sobrul prim-ministru al lui Carol I și conducătorul istoric al PNL era - în spatele scenei - un familist plin de afecțiune, dar care își asumase rolul istoric al numelui, pregătindu-și din timp fiii pentru funcțiile în care chiar au ajuns apoi. În primul volum, Sabina Cantacuzino evocă traiul numeroasei sale familii, marcat de avatarurile politice ale tatălui, de preocupările lui publice și private. Viața la Florica - moșia de referință a Brătienilor, unde își trăiesc copilăria Sabina, frații și surorile ei, vizitele la casele din București, întâmplări cotidiene și evenimente mondene ale epocii (baluri, spectacole de răsunet) sunt evocate cu o anumită nostalgie, împreună cu descrierile mediului, social și de natură, în care s-au desfășurat. Nu lipsesc reverberațiile vieții publice asupra atitudinii rudelor ei - războaie, atentate, trădări și asocieri politice - dar sunt consemnate și zvonurile sau bârfele. Numeroase personalități ce gravitau în jurul tatălui, precum și familiile lor sunt observate pe viu, marea istorie făurită de aceștia împletindu-se cu istoria mică, a vieții private, a reacțiilor spontane, a sentimentelor omenești. Familiile Rosetti, Odobescu, Golescu, Davila, Cantacuzino, Sturdza, Ghica, Alecsandri, dar și intimitatea familiei regale sunt surprinse în scene și detalii insolite, povestite cu vervă și explicate în contextul lor. Evident, toate evocările sunt raportate la tatăl ei, la destinul pe care acesta și-l asumă și împlinește. Volumul al II-lea acoperă perioada Marelui Război din 1914-1919 și participarea României la acesta, sub conducerea lui Ionel I. C. Brătianu, fratele ei. După retragerea suveranului Ferdinand și a guvernului la Iași, Sabina e martoră a ocupației militare a Capitalei de către trupele Puterilor Centrale. Internată, ca soră a prim-ministrului dușman, la Mânăstirea Pasărea, revine la București în 1918, observând "agonia" ocupanților înaintea armistițiului care a pus capăt războiului. De asemenea sunt prinse pe viu redresarea vieții mondene, pregătirile pentru Marea Unire și triumfala ei înfăptuire sub egida Regelui Ferdinand și a Reginei Maria. Sabina Cantacuzino constată că Istoria a dat dreptate tatălui și fraților ei. Implicarea rudelor apropiate nu exclude însă judecarea lucidă și uneori acidă a faptelor și protagoniștilor epocii, cu detalii surprinzătoare, pe care vă las plăcerea să le descoperiți. Ediția excepțional îngrijită de Elisabeta Simion, cunoscătoare obiectivă a impactului acestei mari familii asupra istoriei României, conține și însemnări inedite, de la portrete ale doamnelor de onoare de la curtea reginei Elisabeta, la efectele unor evenimente interbelice pe care le-a trăit autoarea la senectute (dictatura regală, instalarea generalului Antonescu la conducere sau rebeliunea legionară). Moartea Sabinei la 23 August 1944 a scutit-o de tragedia de a-și vedea propria familie, care făcuse atât de mult pentru țară, răsplătită cu închisoare și moarte de noua conducere comunistă.