Vă mai amintiți scenele de coșmar cu copii handicapați din orfelinatele României? Mii de minute cu astfel de orori au inundat televiziunile din întreaga lume, ca o curiozitate de pe altă planetă, ca o pată genetică, pusă pe fruntea românilor. Erau anii '90, comunismul "căzuse" doar pe ziduri ("Jos comunismul"), în Piața Universității, în Piața Operei din Timișoara, dar nu și în mintea și obiceiurile unora dintre noi și, mai ales, ale unor politicieni. Acei copii care se legănau legați de pătuțuri, cu burțile lipite de șira spinării, ca subnutriții din Africa, ne-au tras după ei în infernul imagistic al lumii, acolo unde interesele sincere de a da o mână de ajutor se întâlneau cu dorința unora de a da încă o lovitură de grație statului dintre Dunăre și Carpați. Pe acest fundal, un bucureștean, viceprimar general al Capitalei din partea PNȚCD, a luat decizia de a încerca să schimbe felul în care era văzută țara noastră în lume. Profesor de estetică industrială la ASE și la Universitatea din Oradea, Iulian Crețu a pus, în 1993, cu sprijinul fostului ministru al Educației, Mihai Golu, bazele Fundației naționale pentru copii deștepți, numiți apoi "supradotați". În oceanul de indiferență oficială, altoită pe metehnele neocomuniste care dominau comportamentul politic, fundația lui Iulian Crețu a apărut ca o curiozitate, ca o încercare iluzorie de a schimba ceva. Gândea așa cine nu-l cunoștea pe Crețu, cine nu știa câtă ambiție și cât idealism îl animau pe creatorul , "Curții Sticlarilor'', țărănist susținut de însuși Seniorul Coposu. Fundația și-a propus de la început schimbarea imaginii, întoarcerea binoclului, cum s-ar spune, în interes național.
"Am dorit să arătăm că suntem o țară normală, cu un potențial de inteligență și talent ieșit din comun"
- Ce v-ați propus să reprezinte o fundație a tinerilor supradotați, ținând seama că, în îndepărtatul an 1993, numele de român fusese discreditat pretutindeni în lume?
- Tocmai această discreditare ne-a determinat să înființăm fundația. În timp ce jurnalele de știri prezentau o Românie a handicapaților care cerșeau compătimirea, noi am dorit să sprijinim și să încurajăm copiii excepționali, afirmați în cadrul concursurilor școlare naționale și internaționale, să oferim lumii o altă imagine a României. Cine insista pe imaginile groazei? Nu știm, au existat mai multe scenarii, cert e că ne aflam în fața unei minciuni dezgustătoare, care trebuia demontată, deoarece lovea în însăși ființa noastră națională. Avem toată compasiunea pentru handicapați, aceștia merită să fie sprijiniți, dar a face din ei o noțiune dominantă în existența unui neam este de condamnat. De aceea, am dorit să arătăm că suntem o țară normală, cu un potențial de inteligență și talent ieșit din comun, chiar dacă statul nu s-a implicat deloc, nu a înființat măcar un centru de cercetare a inteligenței poporului român. Aproape că nu există olimpiadă internațională unde elevii și studenții români să nu ocupe primele locuri și să nu primească medaliile de aur. Echipa României este temută de toți, fiindcă se știe că românii "suflă" medaliile cele mai valoroase. Dar cine vorbește, la noi, de aceste performanțe? O știre sau o emisiune televizată despre acești "ambasadori" ai performanței nu este agreată, deoarece nu face rating. Fundația noastră rămâne singurul lor prieten adevărat, un centru de polarizare a inteligenței și creativității tineretului român.
- Câți membri are fundația și cum se face promovarea lor în conștiința publică?
- Avem peste 1600 de membri! Cel mai recent este chiar marea noastră tenismenă Simona Halep, membru de onoare. Împreună cu ea și cu sponsorul Dedeman, am pus la punct un proiect prin care urmărim să construim terenuri de tenis în sate, sub sloganul "Halep sprijină tinerii pentru practicarea tenisului". În acest fel, fundația "Coandă" face un pas înainte, înspre domeniul sportului. Dacă luăm lucrurile istoric, cel dintâi membru al fundației, cu legitimația numărul 1, este marele violonist Alexandru Tomescu. Cu el ne-am început activitatea. Copil fiind, i-am asigurat călătorii în America, Franța, Italia etc., unde a uluit prin prestațiile sale artistice, deși, în vremea aceea, nu cânta încă la vioara Stradivarius. A rămas atașat de fundație până în ziua de azi, este mândria noastră cea mai mare. Mă întrebați cum facem promovarea acestor copii... Fundația și-a propus să strângă în jurul ei pe cei mai valoroși tineri din toate domeniile, mai puțin din sport. Știm că societatea românească a trăit în trecutul apropiat, în comunism, o mistificare a valorilor. Tocmai pentru asta avem nevoie acum să identificăm valorile excepționale, elitele intelectuale, să le arătăm națiunii și lumii. Devenind membri ai fundației, acești copii, deseori de la țară, dar în aproape toate cazurile lipsiți de mijloace materiale, primesc de la noi sprijin moral și material: burse, premii, cheltuieli de participare la concursuri naționale și internaționale, organizarea gratuită de expoziții pentru pictori, organizarea de concerte și spectacole pentru muzicieni, excursii în străinătate, adică speranțe în privința șanselor în viață, a ieșirii din anonimat. Fundația atrage atenția asupra acestor elite și le urmărește evoluția până la vârsta de 35 de ani. Avem grijă ca talentele lor să nu se risipească, să nu se piardă. Căutăm asemenea copii și îi alăturăm familiei deja create.
"Copiii nu trebuie folosiți ca vehicule politice"
- Se spune că România deține, din punct de vedere genetic, una dintre cele mai de vârf poziții în ceea ce privește creația și creativitatea. Aveți, aici, la fundația "Coandă", ocazia să observați acest lucru?
- Am această convingere, din viața de fiecare zi, din cunoașterea atâtor tineri deosebiți, dar ea mi-a fost întărită și de un episod petrecut la New York, în biblioteca ONU, cu mulți ani în urmă, când am fost surprins să observ că, în statisticile Națiunilor Unite, România figurează pe locul doi în lume la creație și creativitate! Am crezut că este o greșeală, dar șeful de sală, un francez, m-a invitat la o cafea și mi-a demonstrat că ONU nu se joacă cu vorbele. Apoi, cu un aer misterios, m-a întrebat: "De câte premii Nobel ați fost vitregiți sau v-au fost furate vouă, românilor? Dacă nu știți, de ce nu știți? Care sunt cauzele că voi nu știți aceste lucruri atât de importante?" M-am rușinat și am plecat umilit... Astăzi, când văd câți tineri de valoare trec prin fundația noastră, mă gândesc că situația se va schimba și câțiva dintre ei vor lua mult râvnitul premiu sau măcar alte premii importante. Primul care-mi vine în minte este matematicianul Daniel Arnold Moldovan din Cluj-Napoca. Fost elev al Liceului teoretic "Nicolae Bălcescu", el a publicat, la vârsta de 16 ani, două cărți de matematică pentru uzul elevilor, dar și al profesorilor! Un elev tipărește două cărți de culegeri de probleme pentru profesorii săi! Unde s-a mai văzut așa ceva? Supranumit "Gauss al României", acest eminent membru al fundației noastre lucrează astăzi la CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară) din Geneva, acolo unde acceleratorul de particule LHC a descoperit bozonul Higgs sau "particula lui Dumnezeu". Mă gândesc apoi la violonistul Vlad Stănculeasa din Craiova, care cântă pe vioara lui George Enescu, încredințată lui de statul român, ca o recunoaștere a calităților sale excepționale. El este membru vechi al fundației noastre, care l-a sprijinit încă din copilărie, iar în prezent locuiește în Suedia, unde este concertmaistru la Filarmonica din Göteborg. Un alt star al viorii din fundația noastră este Daniela Tudor, laureată la Roma cu un premiu extrem de valoros: Primo Premio Assoluto. A fost premiul pe care s-au bătut 64 de concurenți, din 14 țări.
- Vă rog să ne vorbiți și de alți copii geniali. Ajungând pe afișe la 9 ani, la televiziuni sau pe marile scene ale lumii, nu sunt oare niște vedete prea timpurii?
- Suntem împotriva vedetismului - boala care-i pierde pe unii dintre supradotații țării. Sunt televiziuni și fundații de familie care, nu o dată, au folosit copiii deștepți ca vehicule politice, arătând cât de generos e unul sau altul dintre patronii interesați de imaginea lor electorală. Fundația "Coandă" nu lucrează în acest fel. Noi spunem că fiecare copil, mai ales dacă l-a dăruit Dumnezeu cu haruri peste normal, trebuie să muncească. El trebuie să se ajute singur, în primul rând. Alături de eforturile lui, venim noi și îi dăm cu discreție, cu atenție și răbdare, sprijinul moral, direcțiile, contactele, adesea fonduri de bani și tot ce-i mai trebuie, ca să înțeleagă că nu pornește singur în viață, că, pe lângă familie, este fundația care-i stă alături, până reușește. Un astfel de tânăr are o mare responsabilitate față de persoana proprie și față de țară, el nu-și mai aparține în întregime. Dar să vorbim concret, cu exemple luate la întâmplare: îl am parcă în față pe Gabriel Berceanu, supranumit "un Labiș al zilelor noastre", poet de mare rafinament, membru de la o vârstă fragedă al fundației. Mă gândesc și la matematicianul Iulian Mardare, astăzi șef de catedră la o universitate din Olanda; la pianistul Matei Varga, care se va întoarce în țară după triumful unei cariere strălucite în SUA; la marele violonist Andrei Tudor, laureat al Premiului I la un concurs internațional de la Geneva, din cadrul Academiei de Muzică "Niccolo Paganini"; la pictorițele Suzana Gheorghe și Ioana Dascălu, prima, o admirabilă coloristă, cea de-a doua, o valoroasă portretistă, cărora le prevăd o mare carieră artistică; la savantul de la NASA, Florin Mingireanu, despre care se spune deja că este un probabil laureat al Premiului Nobel (astăzi, lucrează alături de cosmonautul Prunariu). Aș dori să-l evidențiez, în mod special, pe Robert Azoiței, cel care a cântat la Ateneul Român, în concertul Casei Regale a României, fiind șef de catedră la Academia de Muzică din Londra. De la noi a plecat și marea balerină Alexandra Cristina Nicolescu, revelația Concursului European de Balet de la Paris; și Andrei Licăreț, un mare pianist de talie internațională, și mulți, mulți alții... Cum să-i numesc pe toți într-un interviu? Avem însă în lucru un volum în care îi vom prezenta. Va fi o mare surpriză pentru toată lumea.
"Oamenii bogați ai acestei țări nu s-au omorât cu firea, să facă donații fundației"
- Din totalul membrilor fundației, câți au primit burse de studii sau de doctorat în străinătate?
- Circa 800. Sunt burse câștigate la diverse concursuri și sunt suportate, în mare parte, de statele respective. Desigur, ne-am fi dorit ca o parte din aceste burse să fie oferite de fundația noastră, dar oamenii bogați ai acestei țări nu s-au omorât cu firea, să facă donații în acest domeniu, fără sclipici publicitar. Și nici Guvernul, deși activitatea noastră, de 22 de ani, este clar de utilitate publică. Mulțumim, totuși, primăriei sectorului 6, care ne sprijină în activitatea noastră la "Casa de sfat" din Drumul Taberei nr. 6. Pe scurt, în cei 22 de ani de existență, fundația "Henri Coandă" a cuprins o însemnată parte din patrimoniul de inteligență al poporului român. Astăzi, și grație activității noastre, România nu mai este o țară de handicapați.
Profesorului Iulian Crețu îi puteți scrie la email: fundatiacoanda62@yahoo.com