- Conform unui raport al Curții de Conturi, între 1990 și 2011 s-au tăiat ilegal păduri în valoare de 5 miliarde de euro. În timp ce doar unul dintre afaceriștii austrieci din industria lemnului, Gerald Schweighofer, câștigă aproximativ un milion de euro pe săptămână din pădurile Carpaților, românii ies în stradă, nemulțumiți de poluarea și defrișările masive. În linia întâi a luptei pentru natură se află și Iulius Făgărășan, președintele "Inițiativei Civice Reghin" -
"Într-o săptămână se devorează un munte. Se jupoaie până la os!"
- Domnule Iulius Făgărășan, sunteți președintele uneia dintre cele mai active organizații ecologiste din Transilvania, "Inițiativa Civică Reghin". Ați mobilizat opinia publică împotriva poluării cancerigene de la Kastamonu-Reghin, apoi a celei de la Kronospan-Sebeș, iar oprirea tăierilor de păduri reprezintă o prioritate pentru dvs. Ce vă motivează, ce vă dă această tenacitate?
- În 1988, am plecat în Suedia, unde tatăl meu, fiind anticomunist, emigrase. Suedia a devenit mama mea adoptivă, însă mama mea naturală a rămas România. M-am întors în țară pentru fetița mea. Am vrut să crească spiritual în cultura română, în valorile de aici, nu să devină un copil pribeag, prin țări străine. Dacă după majorat va vrea să meargă în Suedia, la studii, sau să trăiască acolo, e altceva, e decizia ei. Dar am vrut să știe că obârșia, rădăcinile ei sunt aici, în limba română. Și la propriu, și la figurat, am vrut ca fiica mea să respire aer românesc. Numai că pe ambele le-am descoperit aici poluate și otrăvite. Așa a început lupta împotriva poluării cu formaldehidă și împotriva tăierilor de păduri: cu gândul la fetița mea și la viitorul ei, la România pe care ea o va moșteni de la mine. Asta îmi și dă putere să merg mai departe.
- Ce anume v-a determinat să luați atitudine? Ce a declanșat revolta dvs.?
- Totul a pornit de la fabrica de formaldehidă a Kastamonu din Reghin. E situată la doar câteva sute de metri de o grădiniță și de o zonă naturală protejată, "Sit Natura 2000"! În Suedia văzusem o asemenea fabrică, dar era la distanță de zeci de kilometri față de cea mai apropiată zonă locuită și avea sisteme de securitate și de avertizare a populației extrem de elaborate. Asta pentru că instalațiile de formaldehidă emit în aer substanțe cancerigene și accidentele pot fi catastrofale. La Reghin, în loc ca oamenii să fie informați în legătură cu riscul enorm pentru sănătate, nimeni nu spunea nimic, și fabrica era pe cale să se extindă. În căutarea argumentelor, odată intrați în hățișul actelor și al legilor, am descoperit nu doar că fabrica de PAL din Reghin funcționa fără avize de mediu, de doi ani, ceea ce a atras și reacții din partea Comisiei Europene, dar ne-am dat seama că industria lemnului din România este, de fapt, controlată de doar câteva firme străine.
- Care sunt aceste firme străine și ce câștigă, de fapt, România de pe urma lor?
- Austriecii Schweighofer Holzindustrie au drept de preempțiune pe 80% din pădurile României. Da, ați auzit bine, 80%! În rest, sunt și austriecii de la Kronospan și cei de la Egger, plus turcii de la Kastamonu și alți câțiva procesatori de lemn. În total, companiile mari dețin aproximativ 20 de fabrici, care toacă pădurile României la foc continuu: o unitate de-a lor poate procesa 2000 de metri cubi de lemn pe zi, aproape 100 de camioane de lemn pe zi! Este cam cât s-ar lucra într-o mică afacere de familie într-un an și jumătate. Ei o fac într-o singură zi, într-o săptămână devorează un munte! Și, deși au profituri colosale, statul român nu câștigă nimic, pentru că ei declară, în general, că au pierderi în afacerile lor! Statul nici măcar nu are pe ce să îi impoziteze, banii lor merg în țările de origine sub formă de instalații cumpărate la suprapreț, probabil, și nu sunt nici plătitori de TVA, că exportă în UE. Kastamonu, de exemplu, a declarat pierderi de 200 milioane de euro! Dacă s-ar pune 20 de ingineri silvici incoruptibili la porțile acestor fabrici, tăierile de păduri ilegale s-ar opri de a doua zi. Și România mai "câștigă" și alte lucruri de pe urma acestor "investitori" străini: dezastrul pădurilor din toată țara. Aici, pe valea superioară a Mureșului, sau pe văile Gurghiului, este măcel! Munți jupuiți până la os! Pentru că după ce pădurile se taie la ras, cu prima ploaie, pământul este spălat, dus la vale, și rămâne doar stânca. Acolo nu se poate replanta nimic, nu va mai fi niciodată pădure! Ce primim în schimb de la fabricile care prelucrează tot acest lemn? Poluare cu substanțe cancerigene, aer otrăvit, boli incurabile.
"Marile tăieri ilegale se fac în ocolurile private"
- Totuși, ministrul Mediului a anunțat că populația poate suna de urgență la 112, dacă observă un camion suspect, cu lemne, și că tăierile vor fi monitorizate prin satelit. Metodele moderne nu pot stopa acest fenomen?
- Astea sunt, așa, niște declarații ca să doarmă lumea mai liniștită, însă nu schimbă situația cu nimic. Marile tăieri ilegale nu se fac în pădurile Romsilva, ci în ocolurile private. Mecanismul e simplu: pe proprietatea privată, omului i se marchează o cantitate de lemn. El taie de zece ori, sau de o sută de ori mai mult. Când se constată catastrofa, proprietarul spune că el nu știe, că cineva l-a furat. Fiind proprietate privată, câtă vreme el nu depune plângere, Poliția nu poate demara ancheta. Când cineva anunță un camion suspect care transportă lemn, Poliția, sesizată prin serviciul 112, poate verifica doar greutatea transportului, nu și cubajul, cantitatea de lemn în sine. Fabricile de prelucrare știu șmecheria și cumpără la tonă lemnul. În felul ăsta, toată lumea e mulțumită, și pădurile sunt măcelărite pe față, cu acte în regulă. Singurii care ar putea să verifice situația în mod real sunt inspectorii silvici, însă ei fac rareori parte din echipajele de Poliție de pe șosele. La Reghin, noi am sesizat inspectorii silvici asupra acestui lucru și, în urma controlului efectuat, în noiembrie 2014, Kastamonu a fost găsit cu o cantitate de 28.000 de metri cubi de masă lemnoasă fără niciun act de proveniență! Asta doar din acte, pe diferența dintre tone și metri cubi.
"Suntem considerați o țară din lumea a treia"
- Există soluții pentru a opri defrișările?
- Sigur că există, numai că la puterea financiară a acestor firme, lobby-ul este foarte puternic și ajunge până la cel mai înalt nivel. Ideal ar fi ca Parlamentul să facă niște legi mai stricte și mai clare. Deocamdată, noi susținem măsuri legislative și am propus două soluții la îndemână: în primul rând, să nu se mai dea voie la dubla măsură, în tone și în metri cubi, să fie agreată doar una dintre ele. Și în al doilea rând, tăierile ilegale s-ar opri imediat dacă la intrarea în marile centre de prelucrare ar exista câte un inspector silvic, care să verifice cantitatea reală. Nu să fugărească noaptea pe șosele camioanele, ci să le aștepte la intrarea în fabrici. Pentru că dacă nu ar exista cumpărători pentru lemn ilegal, nu ar mai exista nici vânzători, e simplu.
- La Sebeș, oamenii au ieșit în stradă să protesteze împotriva poluării și a tăierilor ilegale de păduri. Este acesta un semn că mămăliga românească e gata să explodeze în mâinile lacome ale austriecilor?
- Eu am fost uimit să constat că la Sebeș Kronospan, un investitor european cu investiții în Danemarca, Austria, Anglia sau Elveția, încearcă să suprime opinia publică în modul în care o face: prin metode de intimidare, prin amenințări, prin denigrări. Am impresia că ne consideră o țară din lumea a treia. În Austria, Kronospan nu ar avea curajul să îl dea în judecată pe omul ieșit în stradă, pentru că e dreptul cetățeanului să aibă o părere și să protesteze în spațiul public. Dreptul la cuvânt nu ți-l poate suprima nimeni. Am dreptul să spun ceea ce cred, ce simt, ceea ce vreau, sigur, fără să încalc libertatea celuilalt. Noi ne-am cerut dreptul cetățeanului român, de a respira un aer curat. Ca să ne intimideze, ne-au dat în judecată pe câțiva dintre inițiatori. Numai că, așa cum pentru Roșia Montană românii s-au solidarizat și au protestat în toate marile orașe ale țării, cred că și pădurile României și aerul curat pot să creeze o solidaritate reală. E o necesitate, e o urgență!