Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Adina Kenereș, "Cozonac. Transilvania. O că­lă­torie", Editura Compania (tel. 021/223.23.37), 126 pag.

În 1983, romanul de debut al Adinei Kenereș, "În­gereasa cu pălărie verde", impunea o scriitoare ieșită din comun în cadrul unei generații literare ce aducea o nouă sensibilitate estetică și etică în proza și poezia românească. Siguranța tonului narativ, anti­sen­ti­mentalismul băiețos, încărcătura subversivă a ade­vărului de viață, inteligența tăios-impetuoasă a Adinei Kenereș au făcut din romanul ei și din cartea de po­vestiri Rochia de crin (1985) repere ale prozei optze­ciste. Personajele lor, în general adolescenți și tineri intelectuali, nedispuși la compromisuri, dornici de trăiri autentice, de libertate, nu-și găsesc locul într-un regim bazat pe false valori, ce le mutilează perso­na­litatea și le blochează orizontul. Nu se pot adapta, cum n-a putut nici scriitoarea, ceea ce a determinat-o ca, în 1987, plecată cu o bursă la Paris, să rămână acolo. În Franța și-a câștigat existența ca redactor la mari edi­turi, cultura și puterea ei de muncă dovedindu-se com­petitive. După o serie de aventuri, soțul ei, poetul Petru Romoșan, reușește să i se alăture la Paris și acolo ar fi rămas, dacă acesta din urmă n-ar fi dorit cu înver­șu­nare să se întoarcă în țară, după 1990. Ceea ce și fac, după un de­­ceniu de stat în Franța. La Bucu­rești, soții își înființează Editura Com­pania, unde Adina Kenereș muncește până azi cu o acribie, acuratețe a redactării și punerii în pagină, cum numai marii pa­sio­nați de meserie mai au.
După 30 de ani în care s-a ocupat de cărțile altora, iată că acum editoarea revine ca au­toa­re cu un mic roman, în care re­cu­noaștem stilul eficient și energic al debutului, im­pregnat însă de un scepticism dezgustat, cu alte cauze decât cele din dictatura comunistă. Ca și prozele ei din anii '80, Cozonac e în același timp beletristică și măr­turie, de data aceasta despre realitățile sociale, politice și spirituale din România post-comunistă. Artificiul literar e simplu: țara noastră e văzută din dublă pers­pectivă. Prima e a unei franțuzoaice care crede că ar putea să-și înțeleagă mai bine iubitul român dacă-i vizitează patria. Cealaltă e a prietenei ce o ghidează, o jurnalistă româncă stabilită în Franța și venită acasă pentru un reportaj despre tradițiile culinare pascale. Aceasta din urmă, naratoare la persoana I, e o pesi­mis­tă scârbită de blocarea bunelor inițiative, de aștep­tările înșelate ale românilor, de flagelul corupției și perpetuarea ticăloșilor din timpul comunismului, ce au prosperat în capitalism, pe spinarea populației oneste, creându-și rețele mafiote. ("La suprafață nu se văd decât lucruri care se pot spune, care par că sunt ca peste tot. Aiurea! E o minciună adâncă, o mocirlă cu zeci de straturi (...) Garnizoana de pază a vechii mi­ze­rii se înnoiește și ea, sunt cooptați tineri, vechile per­vertiri se încuscresc cu ticăloși noi și cu cei inter­na­ționali, minciunile vechi se împletesc cu infracțiunile moderne și țara se afundă".) Franțuzoaicei burgheze, Geneviève, cu valorile democrației în genă și gândire carteziană, îi vine greu să înțeleagă ce se petrece în România, de ce fărădelegile nu sunt pedepsite și de ce se mai tem oamenii să-și caute dreptatea. Fiindcă ar fi fost prea reportericesc-schematic ca romanul său să se rezume la cele două percepții ale călătoarelor, Adina Kenereș adaugă o doză de mister, prin implicarea lui Mihai, iubitul franțuzoaicei, într-o rețea internațională de mafioți, în care are un rol ambiguu și fratele na­ra­toa­rei, Tudor, și serviciile secrete atotputernice ("avem toți dosare mereu actualizate la poliția politică, acolo stau scrise și se adaugă mereu nerozii utile celor ca­re-și fac jocurile și pasiențele cum îi aranjează, pros­tin­du-i așa în acțiune și pe următorii preformatați mi­li­tă­roși ai diverselor țări, organizații și corporații care-și trag sforile prin ei peste capetele noastre".) Acestor forme ale urâțeniei și răului românesc actual, roman­cie­ra le opune lumea satului natal al naratoarei, din mun­ții Orăștiei, un loc miraculos, unde s-au păstrat ome­­nia și tra­dițiile străvechi, ce ar reprezenta cu ade­vărat ro­mâ­ni­tatea. Primejduite și ele de interese necu­ra­te și lă­co­mie. Călătoria prin România urbană și ru­rală a celor do­uă femei îi prilejuiește autoarei suge­ra­rea unui ade­vărat bestiar, cu exemplare ale vremurilor noastre: fos­tul torționar la pensie, polițistul corupt, mână în mâ­nă cu interlopii, securistul devenit om de afaceri in­ter­na­țio­nale, grangurii cu averi ilicite etc. Dar și întru­chi­pări ale frumuseții morale și valorilor spi­rituale ale nea­mului, precum Nana Ana, Tina și Tanța. Cozonac. Transil­vania e pentru Adina Kenereș o formă de a-și ex­prima fără ostentație patriotismul și frustrările.