Societatea europeană pentru igiena spitalelor apreciază că numărul infecțiilor provocate de microorganisme atinge deja cifra înspăimântătoare de 5 milioane pe an doar în Franța, Elveția, Spania și Germania. Ceea ce înseamnă că din 20 de pacienți tratați în regim de internare, unul se infectează. Anual, până la circa un milion de persoane își pierd viața din această cauză. Și situația s-ar putea înrăutăți dramatic. Căci una din cele mai redutabile arme ale medicinei - antibioticele - amenință să devină inutilă. Încă de pe acum, numeroase antibiotice nu mai au niciun efect. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) atrage atenția că omenirea se îndreaptă către o eră post-antibiotice, când infecțiile banale și leziunile minore, considerate multă vreme ca fiind inofensive, vor conduce din nou la un deznodământ fatal. Trebuie să înțelegem că, într-un viitor previzibil, vom muri din pricina unui abces dentar sau a unei infecții urinare?
Triumful bacteriilor
De milioane de ani, bacteriile își modifică structura atunci când ceva le amenință înmulțirea și propagarea. Iar antibioticele sunt cei mai eficienți inamici ai lor. Dezvoltarea masivă pe care au cunoscut-o aceste produse farmaceutice își are punctul de pornire într-un experiment efectuat într-un laborator londonez, în anul 1928. Cercetătorul britanic Alexander Fleming a observat atunci proprietățile deosebite ale unei ciuperci de mucegai, care era capabilă să distrugă bacteriile. Paisprezece ani mai târziu, își începe marșul triumfal un medicament numit penicilină și, dintr-odată, infecții care provocau moartea pacienților sunt vindecabile: febra puerperală, rănile purulente, septicemia sau congestia pulmonară. "Astăzi, noi privim cu nostalgie perioada dintre anii 1930 și 1970, socotind-o epoca de aur a antibioticelor", spun microbiologii. "La data aceea, mulți erau convinși că problema infecțiilor a fost rezolvată odată pentru totdeauna."
În euforia generală, s-a trecut cu vederea un factor esențial: capacitatea de adaptare a bacteriilor. Ele parcurg diverse mutații sau își transmit reciproc informații genetice. În procesul evoluției lor, utilizarea antibioticelor a pus presiune pe selecția naturală. Când medicamentele au omorât cea mai mare parte dintre bacterii, au supraviețuit tocmai acele tulpini care posedă mecanisme de autoapărare ce le conferă rezistență la antibiotice. Simplificând, lucrurile se petrec astfel: unele tipuri de bacterii sunt rezistente din capul locului și antibioticele nu pot acționa asupra lor, în timp ce altele se modifică spontan, prin mutații intervenite în genele lor. Acești supraviețuitori nu vor fi anihilați de atacul antibioticelor. Și, întrucât bacteriile se înmulțesc extrem de repede, gena celor rezistente se transmite la fel de repede. În scurt timp, toți indivizii ce alcătuiesc o populație de bacterii vor fi rezistenți. Iar situația cea mai gravă este aceea în care germenii devin la un moment dat multirezistenți, adică se pot apăra împotriva mai multor antibiotice. Aceasta face ca infecțiile declanșate de ei să nu mai poată fi combătute decât foarte greu - sau chiar deloc.
Răceala nu se tratează cu antibiotice
Într-un studiu realizat pentru OMS s-a dovedit că, deși, în ultimul timp, medicii prescriu mai rar antibiotice copiilor și bolnavilor vârstnici, comparativ cu anii trecuți, totuși, când e vorba de infecții ale căilor respiratorii superioare, amigdalite sau otite medii, ei eliberează asemenea rețete cu mult mai multă ușurință decât ar fi necesar. Conform OMS, aproximativ 30% din totalul prescripțiilor de antibiotice înregistrate în cursul anului 2013 sunt cel puțin discutabile. Totodată, se abuzează și de medicamente ce ar trebui să fie rezervate pentru situații de extremă urgență, acolo unde alte preparate nu mai ajută. Specialiștii OMS trag un semnal de alarmă legat de faptul că antibioticele sunt deseori întrebuințate greșit: "Marea majoritate a infecțiilor de pe căile respiratorii superioare sunt declanșate de viruși, iar antibioticele n-au niciun fel de acțiune asupra lor." Numai că aceste medicamente se bucură de zeci de ani de o reputație atât de bună, încât există tendința de a face uz de ele și în cazurile minore. De exemplu, trei sferturi din pacienții bolnavi de viroză sunt tratați de medici cu antibiotice dacă simptomele nu se ameliorează în câteva zile.
În mod normal, microorganismele n-ar trebui să constituie o problemă. În organismul uman există un număr imens de bacterii, care îl depășește de câteva ori pe acela al celulelor corpului. De regulă, sistemul nostru imunitar reușește să le țină foarte bine sub control. Cu unele excepții. Persoanele care sunt deja slăbite în urma unor operații sau din cauza unor boli cronice ajung, câteodată, în situația de a nu mai putea lupta cu germenii patogeni. Medicina din zilele noastre este aptă să execute intervenții chirurgicale pe care nimeni nu și le-ar fi putut imagina acum un deceniu. Salvați de la moarte cu ajutorul lor, pacienții își pierd viața din cauza microorganismelor din spitale. Ei vin în contact cu un spectru de germeni modificați, ce au devenit imuni la medicamentele folosite până acum.
Un război nedrept
În spitale, întâlnirea dintre pacienții deosebit de vulnerabili și germenii extrem de primejdioși se soldează, adesea, cu un deznodământ tragic. Însă riscul infectării cu aceste microorganisme de temut este mare nu doar în clinici. Potrivit unui studiu recent, numeroase persoane se contaminează în timpul unor călătorii (este și acesta unul din rezultatele stilului de viață al omului modern). Analizele de laborator efectuate pe 225 de turiști abia întorși din voiaje exotice au pus în evidență faptul că, de pildă, peste 70% dintre cei ce vizitaseră India aduseseră cu ei acasă bacterii potențial rezistente, același lucru fiind valabil și pentru aproape jumătate dintre cei care avuseseră sejururi în țări din sud-estul Asiei. Ceea ce nu înseamnă, desigur, că ar trebui să se renunțe la călătorii. Există, totuși, riscul ca bacteriile inactive să fie transferate altora.
Comunitatea Europeană intenționează să elaboreze cât mai curând o nouă strategie, care să cuprindă reguli clare privind utilizarea antibioticelor în medicina umană și în zootehnie. Căci, pentru a intra în contact cu germenii prin intermediul alimentelor ingerate, nu e nevoie să întreprinzi o călătorie pe meleaguri străine. În fermele europene de animale se face uz masiv de antibiotice. Cu toate că din 2006 este interzisă introducerea medicamentelor în furaje pentru accelerarea creșterii animalelor, mulți veterinari sunt dispuși să elibereze cu destulă lejeritate rețete, în scopul prevenirii unor eventuale epizootii.
Cu prilejul unei anchete efectuate de autoritățile sanitar-veterinare din landul german Renania de Nord-Westfalia, s-a constatat că nouă curcani din zece fuseseră la un moment dat tratați cu antibiotice, produse farmaceutice de uz uman, destinate unor situații de forță majoră. Asociația pentru protecția naturii și a mediului din Germania a informat recent că, la un control prin sondaj efectuat asupra cărnii de curcan, s-au găsit bacterii rezistente la 88% din probe!
Arme noi contra germenilor ucigași
Și ce se va întâmpla de acum înainte? Cercetătorii din industria farmaceutică depun eforturi sporite pentru descoperirea unor alternative la antibioticele devenite neputincioase. Iar soluțiile sunt căutate, după cum se pare, într-o direcție nouă. Concernul american Merck&Co are în programul său mai multe antibiotice, printre ele și bestsellerul Cubic. Firma are intenția de a lansa pe piață, până la finele deceniului, patru medicamente destinate tocmai bacteriilor rezistente. Specialiștii încearcă să nu mai distrugă microbii după metoda tradițională, ci să-i împiedice să devină activi și să provoace boli. Dar va mai dura câțiva ani până să se treacă din etapa cercetării, în cea a producerii efective a medicamentelor.
Între timp, evenimentele cotidiene presează, terminându-se, adesea, cu tragedii. În decembrie anul trecut, într-o clinică din Germania, bacteriile multirezistente de tip Acinetobacter baumannii au infectat 31 de persoane, dintre care douăsprezece au decedat. Germenul patogen provenea de la un pacient care făcuse o călătorie în Turcia. În cele din urmă, spitalul a apelat la o metodă neobișnuită pentru a stopa răspândirea microbului: a montat 600 de clanțe speciale la uși. Deoarece în mediul intraspitalicesc mâinile sunt principalul vehicul transportator de microbi, noile clanțe conțin cupru, un metal cu acțiune antibacteriană de mult cunoscută. Decât nimic...
Cum ia naștere rezistența la antibiotice
- Bacteriile se înmulțesc rapid și de aceea sunt capabile să se adapteze imediat la un mediu ostil, de exemplu la antibiotice -
Situația inițială
Dintre numeroasele bacterii, doar puține manifestă de la început imunitate la antibiotice. Unele tipuri sunt în general insensibile, altele dezvoltă mutații incidentale în genele lor.
În prezența medicamentului
Atunci când bacteriile sunt combătute cu un antibiotic, medicamentul omoară toți germenii care nu sunt imuni. Aceștia pot fi și bacterii "bune", ce protejează organismul împotriva infecțiilor.
Înmulțirea
Acum n-au mai rămas decât bacterii rezistente, iar ele se pot extinde nestânjenite pe spațiul ocupat anterior de germenii nerezistenți, alimentându-se din resursele ce stăteau la dispoziția acestora.
Transmiterea
Unele tipuri de microbi transmit imunitatea lor la antibiotice și către alte bacterii, consecința fiind o extensie foarte rapidă a rezistenței la tratamentul medicamentos.
Germenii ucigași din clinici
- În forma lor multirezistentă, aceste bacterii pot provoca moartea bolnavilor -
Staphylococcus aureus
Microbul de formă rotundă se stabilește de obicei, în mod natural, în nas ori faringe. Dacă ajunge însă în răni deschise, el poate da naștere la o infecție sau chiar la o septicemie. Deosebit de periculoasă este tulpina MRSA (stafilococul meticilino-rezistent).
Escherichia coli
Bacteriile de tip coli fac parte din flora intestinală. Din cauza unei igiene intime defectuoase, ele pot declanșa la femei infecții ale căilor urinare sau, dacă pătrund în tubul digestiv prin cavitatea bucală, sunt capabile să provoace diaree.
Klebsiella pneumoniae
Această bacterie în formă de bastonaș trăiește de asemenea în intestin și este multirezistentă. Ajunsă în alte regiuni ale corpului, unde n-are ce căuta, ea poate da naștere meningitei sau abceselor pulmonare.
Acinetobacter baumannii
Este vorba de germenul multirezistent care a infectat 31 de pacienți internați în Clinica universitară din orașul german Kiel. El se transmite prin contact corporal - eventual și prin aer - și generează inflamații grave.
Cum evităm capcana antibioticelor?
- Noi, oamenii, avem posibilitatea de a lua măsuri pentru a ne apăra de germenii patogeni rezistenți. Iată trei răspunsuri la cele mai importante întrebări -
A. De ce anume trebuie să ținem seama, când luăm antibiotice?
Prima întrebare pe care s-ar cuveni să ne-o punem ar fi: reprezintă tratamentul cu antibiotice, cu adevărat, o necesitate? 90% dintre infecțiile căilor respiratorii superioare sunt de natură virală, deci antibioticele nu ne ajută cu nimic la o viroză sau gripă. Ele devin utile numai atunci când, în cursul bolii, se produce o suprainfectare cu bacterii. În acel moment, va fi important să distrugem microbii - în majoritatea cazurilor, e vorba de streptococi - deoarece ei pot să îmbolnăvească inima ori să afecteze rinichii. Dacă medicul suspectează o astfel de infecție, soluția optimă este să se facă o cultură microbiană: bacteriilor li se creează condiții de înmulțire în laborator, pe un mediu de cultură, pentru a se stabili care antibiotic acționează mai eficient contra lor. Ulterior, germenii vor putea fi distruși țintit, fără întrebuințarea unui antibiotic cu spectru larg, așa cum se face de obicei, care ar acționa nespecific, favorizând rezistența microbilor.
În cazul când antibioticul este realmente necesar, el trebuie luat exact așa cum l-a prescris medicul, deci, respectând cu strictețe doza, ca și durata tratamentului. Altfel, riscăm să nu omorâm toți germenii, iar ei se vor înmulți din nou, îndată ce "bombardamentul medicamentos" a încetat. Prin urmare, există riscul unei recidive.
B. Avem la dispoziție alternative naturale?
În cadrul unor studii, cercetătorii au descoperit că la infecțiile urinare, ca și la afecțiunile respiratorii, acționează cu mult succes uleiurile eterice (de oregano, eucalipt, ienupăr, scorțișoară, cuișoare etc.). În farmaciile din Occident, există și un medicament naturist numit Angocin, care conține rădăcină de hrean și colțunași. Testele efectuate cu Canephron, un preparat ce are în compoziție frunze de rozmarin, țintaură și rădăcină de leuștean, au demonstrat că așa-numitele fitopreparate pot fi o alternativă bună la antibiotice, în special la formele ușoare de cistită. Un medicament mai cunoscut este Sinupret, bazat printre altele pe extractul de verbină, de mare folos în tratarea sinuzitei. Iar exemplele pot continua. "Fares", firma românească de medicamente din plante (ca să luăm un singur exemplu, are o ofertă bogată și extrem de eficientă de antibiotice naturale, realizate pe bază de uleiuri aromate).
C. Cât de periculoasă este carnea contaminată?
Testele pun mereu în evidență prezența unor germeni rezistenți pe toate felurile de carne consumate în mod obișnuit. Riscul de infectare este totuși scăzut, deoarece bacteriile se află în număr redus pe carne. Respectând regulile de igienă menționate mai jos, vă veți putea delecta fără grijă cu mâncărurile dvs. preferate.
* Fierberea înăbușită - cel puțin două minute, la minimum 70oC - distruge cu siguranță toți germenii patogeni.
* Carnea crudă și ustensilele de bucătărie care s-au aflat în contact cu ea nu trebuie să vină în atingere cu alte alimente, de pildă cu salata sau cruditățile.
* Mâinile și vesela trebuie curățate atent, înainte și după prepararea mâncării.