A fost o pauză relativă după sărbători, cu sporadice târguri de produse, dar apropierea primăverii a rupt zăgazurile și a făcut din Muzeul Satului, din nou, o adresă vindecătoare de nostalgii... Românii, oricât ar fi de orășeni, au încă sufletul "plecat" la țară, acolo unde îi cheamă copilăria și unde mai găsesc o fărâmă de lume vie, adevărată. Mulțumită unor primari și directori de cămine culturale cu tresăriri patriotice, care au înțeles, în deprimarea pe care o traversăm, că singura cale dreaptă spre viitorul satului autentic este întoarcerea la... trecut, asociația Cele mai frumoase sate din România, creată de sociologul Nicolae Marghiol, organizează în fiecare an un concurs dedicat satului cultural cel mai frumos din țară. Au fost alese până în prezent 200 de așezări. Deși la prima vedere ești tentat să spui că România ar trebui să țintească mai sus, întrucât avem o civilizație rurală unică în Europa, politica regimului comunist și lipsa reglementărilor din perioada postdecembristă au cauzat pagube imense patrimoniului satului românesc autentic. Provocarea e grea. Un sat eligibil trebuie să aibă, în primul rând, o arhitectură omogenă, cel puțin în centru, pe care să o respecte, pornind de la modelul caselor, la materialele de construcție. Nu intră, desigur, în discuție, satele în care se construiește haotic, cu case tip vilă, din sticlă și beton. Întrucât scopul este dezvoltarea turismului rural, în satul eligibil pentru a fi declarat "frumos" ar trebui să existe un obiectiv de importanță istorică, arheologică, eventual un sit de tip "Natura 2000" sau o rezervație naturală. Un alt criteriu de eligibilitate este prezența unui anumit specific, un produs local renumit sau o tradiție păstrată foarte bine.
"Să salvăm ce-a mai rămas"
- Care sunt (l-am întrebat pe Nicolae Marghiol) beneficiile aduse de calitatea de membru al asociației "Celor mai frumoase sate din România"?
- În primul rând, satele intră într-un traseu turistic, ceea ce le aduce mari avantaje financiare, dezvoltă forme rodnice de turism rural. În al doilea rând, oamenii înțeleg că opțiunea turiștilor merge către tradiție, și în loc să-și facă vile de beton, păstrează casele vechi, modernizându-le fără a le schimba arhitectura. Fiecărui sat îi va fi recunoscută o identitate proprie, cu condiția să fie recunoscută și de turiști. Spre exemplu, un sat din Oltenia, recunoscut pentru roșiile sale extraordinare, poate să fie un bun motiv de a-l vizita și de a-l face cunoscut. Mai sunt și alte mize: de la arhitectura tradițională, păstrată nealterată, la ritualuri locale legate de folclor, la obiceiuri agrare sau pastorale, la feluri diferite de a înțelege lumea. Miza supremă e însă realizarea unui patrimoniu rural adevărat. Să salvăm ce a mai rămas din miracolul satelor românești și să le conservăm pentru generațiile viitoare.
Anul acesta, concursul dedicat satului frumos și cultural a reunit 13 comune din 10 județe. Acestea au adus tot ce au mai reprezentativ din punct de vedere cultural, artistic și gastronomic. Ele au intrat într-un concurs cu juriu. Entuziasmată de cele văzute, Paula Popoiu, directoarea Muzeului Satului, a ținut să repete o rugăminte adresată televiziunilor: "Emisiunile despre «satul românesc mort» să fie, vă rog, cât mai puține... Satul românesc trăiește!" Într-adevăr, standurile au fost cât se poate de bogate și vii. Pe o scenă, prevăzută cu aparate de proiecție, delegațiile fiecărei comune, formate din primar, director de cămin cultural (numit, caraghios, "manager cultural") și câte o echipă de tineri și copii în costume naționale și-au făcut un "laudatio" cât mai convingător. Pe fundal, puteai vedea proiecții cu peisaje și monumente, cu "tezaure umane vii", cu tot ce au mai atrăgător acele așezări. Deși am umblat toată viața prin țară, ca reporter, mi-am propus să mă întorc neapărat în câteva dintre satele vizitate cândva. Aș vrea să merg iarăși la Izvoarele-Homorâciu, pe Valea Teleajenului (Prahova), unde primărița Margareta Dinulescu (mama actriței Maria Dinulescu), și directorul centrului cultural, Ioan Diaconu, au reușit să elaboreze o strategie de "dezvoltare prin cultură" până în 2020. Ca în vremurile demult trecute, fetele din Izvoarele învață să lucreze la război și gherghef, să coasă, să împletească, să toarcă. Cele două cămine culturale au fost restaurate, iar atmosfera de duminică este plină de muzici și sărbătoare.
Aninoasa - un sat la bursă!
Mi-aș dori să revăd și comuna Prundeni din Vâlcea, acolo unde primarul Ion Horia Horăscu a înființat un "Ateneu Sătesc", în locul căminului cultural. Primar de "cinci stele", adică de cinci mandate, Horăscu a ajuns să nu mai știe ce proiecte europene să acceseze după cele 35 (!) deja puse în operă... Milioane și milioane de euro! Voi nota încă un lucru: Prundeni este singurul sat din România în care reînvierea tradițiilor locale s-a făcut pe baza unui sondaj sociologic. Aici funcționează un colocviu lunar, un festival al vinului și o întâlnire anuală a poeților vâlceni și a invitaților lor. Mi-e dor și de satul Vinerea, aparținător de orașul Cugir, unde încă frământă pâine "vrăjitoarea" satului, socăciță de nunți și mare gospodină: Anca Herlea. În acest sat, formația de călușari a fost înființată înainte de anul 1900, iar grupul vocal al babelor a luat medalia de aur în 1936! Tot în Vinerea, pictorul de icoane Nicolae Muntean a fost declarat de UNESCO un "Tezaur Uman Viu". Și Vinerea a obținut peste 2000 de puncte la concursul de la București. Ceva mai multe puncte (2308) a obținut satul Drăguș din județul Brașov, celebru ca urmare a cercetărilor făcute acolo în perioada interbelică de marele Dimitrie Gusti. Aici trăiește un alt "Tezaur Uman Viu" recunoscut de UNESCO, cojocarul Dumitru Sofonea, cel care le-a cusut cojoace lui Tudor Arghezi, Indirei Gandhi și lui George Bush. La vreme târzie, de august, aș vrea să văd la Drăguș labirintul de porumb verde fără... Minotaur, întins pe trei hectare, care a devenit viral pe internet și care atrage copii din toată Europa. Pe locul al II-lea, cu 2321 de puncte, s-a situat comuna dobrogeană Cumpăna, condusă cu mână fermă și multă imaginație de primărița Mariana Gâju, vicepreședinte al Asociației Comunelor din România. Plăcerea ei este să-și invite oaspeții la masă, unde se servește borș de pește lipovenesc, suberec turcesc, tochitură dobrogeană, pită de la Moara Veche în formă de cap de bour și vin de Murfatlar. Tot la capitolul mâncăruri tradiționale, mi-a atras atenția standul satului Biia (Alba), unde primarul Ioan Horsia a făcut "prezentările": pup cu griș și pup cu brânză, pregătite de dansatoarele din ansamblul folcloric. Un mesaj de vară, în această primăvară capricioasă, vine de la Jurilovca (Tulcea): "Apă, suflet, soare". Cu 2329 de puncte, Jurilovca a fost desemnat Satul Cultural al României 2015. Viceprimărița Galina Teleuca a reușit să amenajeze standul chiar la intrarea în celebra casă-monument lipovenească din Muzeul Satului. "Suntem un sat plin de tineri", spune ea, "unul dintre cele mai frumoase sate din România, merităm locul I".
*
Concursul dedicat celor mai frumoase sate culturale din România a fost un eveniment. Cu toate astea, autoritățile, miniștrii, parlamentarii, deși au fost invitați, nu s-au ostenit să vină. În scrisoarea deschisă pe care Nicolae Marghiol a trimis-o tuturor demnitarilor se spune: "Noi propunem ca satele frumoase ale României, sate reprezentative din fiecare județ al țării, să se dezvolte pe baza moștenirii lor materiale și culturale, fie că vorbim de dezvoltarea și valorificarea produselor agricole și tradiționale, de tradiții și obiceiuri unice, de natură și peisaje deosebite sau de agroturism". Cum nu există un program viabil care să ofere suportul financiar, satele se dezvoltă pe cont propriu, dar cu mari greutăți și întârzieri. Cea mai spectaculoasă cale de finanțare au găsit-o edilii din Aninoasa (Dâmbovița): au cotat comuna la bursă, Aninoasa fiind prima comună din România ajunsă pe Bursa de Valori București. Primarul, Constantin Maricescu, dansator în ansamblul folcloric local, este un avangardist, în multe direcții. Spre exemplu, este inițiatorul Festivalului Primarilor Artiști din Întreaga Lume. În fiecare vară, Aninoasa găzduiește zeci de primari dansatori, soliști, muzicieni și artiști plastici de pe toate meridianele. După cât se pare, satul românesc nu a murit și nu va muri. Dacă vrei să vezi că este adevărat, ia-o, frate, la pas, prin verdele primăverii. Ulița mare a țării e plină de miresme și flori.
Fotografii de Corneliu Stăncescu