TRIGON

Maeștrii jazz-ului basarabean

Desfășurat în prima parte a verii, cu un succes tot mai mare de la an la an, "Bucharest Jazz Festival" își propune să devină un important eve­niment al jazz-ului european. Și pentru ca amatorii de jazz să aștepte cu nerăbdare desfășurarea de forțe ce va ur­ma, sâmbătă, 14 martie, spec­ta­torii ce au asistat în sala ARCUB la primul concert al pri­măverii, sub genericul Jazzaj, au aplaudat în picioare prestația entuziasmantă a for­mației moldovenești Trigon, la una din rarele sale apariții pe o scenă bucureșteană. Fondată în Bălți, Republica Moldova, la începutul anilor '90, trupa și-a lansat primul album, "Nunta moldovenească în jazz", în Bel­gia, al doilea în Ger­mania, și are o carieră concertistică interna­țională de excepție. A dus îmbinarea fascinantă între jazz și etno, în locuri în care fol­clorul moldovenesc și ro­mâ­­­nesc reprezintă o totală ne­cu­noscută. Nu doar în vreo 20 de țări europene, ci și în Japonia și Noua Zeelandă. A primit numeroase pre­mii pentru cele opt discuri editate, iar acum a de­monstrat publicului bucureștean din ce cauză este muzica lor așa de lăudată. Concertul s-a încheiat cu o hăulită de la Gorj, cântată cu pumnul în piept de cei patru com­po­nenți ai trupei: Anatol Ștefăneț, violă, autor a patru albu­me solo, Vali Boghean - saxofon, trom­­petă, tilin­că, flaut, caval, vocal, Do­rel Bur­lacu - clape, mu­zicuță, Gari Tver­dohleb, tobe, percuție, xilofon. Scli­pitori po­liinstrumentiști, basarabenii noștri pro­pun o muzică în care echi­librează impro­vi­zația de jazz, ideile ino­vatoare, cu puternicul filon fol­clo­ric, virtuo­zitatea cu umorul și cu spectaculoase trucuri de scenă. După ce aplau­zele s-au stins, l-am in­vitat pe liderul gru­pului, Anatol Ștefăneț, să ne poves­tească mai multe despre istoria și muzica formației Trigon.

ANATOL ȘTEFĂNEȚ
"Numai cunoscându-ne istoria și tradițiile putem să ne atașăm de țară, de pământ"

- Cum s-a închegat această formație, acest stil original? Ce fel de muzică ați făcut înainte să înființați formația Trigon?

- Eu provin dintr-o familie de muzicanți, dintr-o suburbie a orașului Bălți. Toți cei din familia mea au fost muzicanți. Bunicu' Toader a fost lăutar, cânta la nunți, cumetrii, prin satele din jur, peste tot. Avea patru feciori pe care-i lua cu el la nunți, erau cu­noscuți în tot ținutul. După aia, nepoții, vreo zece, tot muzicanți. Atâta doar că nepoții au făcut studii și au pornit pe alte piste. Dacă bunicu' și feciorii lui cântau tot ce se cerea pe atunci la nunți, nepoții au început să cânte altă muzică. Eu am făcut colegiul de muzică din Bălți și mi-am ales ca specializare folclorul. Folclor, folclor și numai folclor, cred că și astăzi aș fi cântat numai asta, dacă nu aș fi primit într-o zi o propunere, o sugestie de la un om, Mihail Oltenin. El mi-a dat ideea asta, de a cânta jazz. Eu i-am spus la început că jazz-ul este un câmp frumos, îmi place, este verde, dar până la urmă-i un teritoriu străin mie, alta-i muzica mea. Eu aveam în minte imaginea clasică a jazz-ului american sau francez. Însă, până la urmă, am zis să încerc, să improvizez por­nind de la folclor, să iau din jazz libertatea ab­solută, specifică acestei muzici, și prin ea să valorific folclorul. Așa am început să-mi găsesc un limbaj propriu legat de muzică, de ceea ce vreau să transmit spectatorilor.

- A durat mult până s-a cristalizat acest limbaj?

- Păi, practic, încă se lucrează la asta, e în continuă schimbare. Stadiul la care am ajuns astăzi este doar o treap­tă de pe care vom urca mai de­parte.

- Cum este privită această muzică acasă, unde sur­sa ei este bine­cu­noscută, și în țări mai îndepăr­tate, unde nu a auzit nimeni așa ceva?

- Am început să facem de la bun început multe turnee în străinătate. Avem și acasă un public care ne ur­mărește, ne apreciază și așteaptă să vadă cu ce mai venim nou. Muzica noastră prinde la public, indi­ferent unde o cântăm. Eu, unul, nu aș face această di­fe­rență între publicul din Occident, cel din România și cel de acasă, publicul de la sat sau de la oraș, nu aș clasifica publicul în niciun fel. Pentru că, până la urmă, se poate întâmpla să ai într-o seară un succes bi­ne­meritat într-un concert la sat și în seara ur­mă­toare un public rău la oraș sau în altă țară. Dacă începi să cataloghezi publicul, riști să eșuezi în ceea ce vrei să transmiți muzical. Publicul este sfânt pentru noi, dacă sunt doi oameni în sală sau o mie, aca­să sau pe alt conti­nent, oriunde am cânta, noi încercăm să dăm maximum și asta ne-am propus să facem de la începuturile formației.

- Când nu sunteți în tur­neu, vă întâlniți ne­greșit, la zece dimineața, la sala de repetiții. Muzica mustește de idei și totodată de umor...

- Asta rămâne să depistați dumneavoastră, ca ascultător. Noi facem multe repetiții, pentru că asta-i baza profe­sio­nalismului pe care ni-l pro­punem. În concert apar multe libertăți, improvizații, mo­men­­te în care ne simțim foar­te bine, ne și distrăm, însă toate acestea au o bază solidă, pornesc de la lucruri con­crete, pe care le exersăm la sală. Toa­tă muzica Trigon repre­zintă o creație colectivă, un moment creativ, la care par­ticipăm cu toții. Ideii unuia dintre noi i se alătură alte idei, unele se potrivesc și se alătură celei inițiale, altele nu. Este un proces de căutare pentru a găsi și a men­ține limbajul muzical pe care și l-a propus grupul. Tot ceea ce facem are la bază o idee, o poveste, o snoavă. De pildă, bluesul japonez pe care l-am cântat în seara asta. Are la bază o melodie din Oltenia, trecută prin cultura japoneză și prin libertatea jazz-istică.

- Este folclorul viu în Moldova, sau se găsește mai mult în muzee și pe internet?

- E viu, desigur că-i viu, așa cum este și în Ro­mânia, și în alte țări. Eu am cântat foarte mult pe la nunți, prin sate, și înainte, și după ce am înființat Trigon, cunosc folclorul moldovenesc de la sursă, de unde s-a născut. Acum, cu internetul, cu posibilitățile noi de difuzare a muzicii, nu mai e neapărat nevoie să cutreieri satele pentru a culege folclor. Însă cred cu tărie că este de datoria noastră să îl păstrăm și să îl punem în valoare. Numai cunoscându-ne istoria și tradițiile putem să ne atașăm de țară, de pământ, să înțelegem adevăratul patriotism. Altfel, rămâne să creștem precum niște bălării.

Discografie Trigon: "Nunta moldovenească în jazz", Belgia, 1994; "Oglinda", Germania, 1998; "Pro­iectul Marea Neagră", Grecia, 1998; "Free - Gone", Rusia, 2000; "Vocea pământului meu", România, 2001; "Vizită de toamnă", Moldova, 2003; "Șapte pași", Moldova, 2005; "Opt-i-mistic", Moldova, 2011.