Vă amintiți, desigur, scene din îndepărtata dvs. copilărie, când unele jocuri nevinovate aveau în ele un mister care vă tulbura. Printre ele se număra și dăruirea de inelușe din fire de iarbă legate pe deget, care semnificau un mic jurământ de fidelitate. Fără să pătrundă semnificația majoră a gestului lor, copiii intuiau că darul legat pe deget are în el un substrat de magie. Așa și este. A dărui sau a primi un inel reprezintă un act cu urmări fericite sau nefericite, ce par desprinse, adesea, din cărțile cu povești.
O verigă între pământ și cer
Fie că este primit ca podoabă, fie că dăruirea lui marchează o legătură specială sau un rol special, din momentul în care este purtat, inelul ne pecetluiește destinul și sufletul. Așadar, nu se cuvine să privim un asemenea dar cu superficialitate. Purtătorii de inele trebuie să știe că rolul decorativ al inelului este destul de recent. El a început să fie o podoabă feminină abia în China antică, dar după milenii de-a lungul cărora i se atribuise exclusiv rolul magic de legătură puternică între purtător și cineva sau ceva. Chiar și din momentul în care a început să aibă un rol decorativ, chinezii îi atribuiau concomitent o funcție magică și, în consecință, frumoasele chinezoaice care își permiteau un asemenea lux nu primeau inele de la oricine și nu acceptau să fie împodobite decât cu o piatră prețioasă cu puteri de protecție, cum ar fi jadul.
În Europa, inelului i s-a atribuit și un rol decorativ abia pe la sfârșitul Evului Mediu. Și aici s-a conservat convingerea că inelul își păstra puterile magice în calitate de podoabă. Dincolo de ea se găsea o veche tradiție, o credință solidă în efectele magice, benefice sau malefice, ale inelului.
Inelul de logodnă și de castitate
Prima oară când a fost purtat de femei, fără a avea legătură cu simbolistica nunții, inelul a fost însemnul regalității. Dar și în acest caz, pentru puținele femei care au fost regine sau împărătese în Antichitate, el simboliza o legătură: între femeia-monarh și forțele divine care îi confereau puterea. Prin însemnul regal reprezentat de inel, monarhul, fie că era femeie, fie că era bărbat, avea drept de putere asupra supușilor, dar și obligația de a-i apăra. Inelul simboliza totodată grația divină de care se bucura monarhul, dar și supunerea lui față de ea. O asemenea dublă valoare, de însemn al puterii și al supunerii, a avut și o are inelul preoțesc, dar și inelul căsătoriei. Din momentul în care este acceptat și apoi purtat, inelul are nu numai puterea de a ne lega de cineva sau de ceva, ci și de a ne izola. Faptul că logodnicii trebuie să își schimbe inelele în timpul ceremoniei de căsătorie are legătură cu acest dublu înțeles: în felul acesta, cei doi se leagă definitiv unul de celălalt, fiind concomitent monarh și sclav în relația cu celălalt, iar prin această reciprocitate a posesiei și a supunerii se izolează de ceilalți. De aceea tradiția consideră că este un mare păcat să râvnești la femeia (respectiv bărbatul) altcuiva, dar și mai mare este păcatul celui care a făcut un asemenea legământ, de a mai fi sensibil la farmecul feminin sau masculin al altcuiva. A păcătui cu gândul este de o mie de ori mai grav în cazul celui care o face purtând la deget inelul căsătoriei.
Nu dărui și nu primi inelul în glumă
Vom vorbi mai întâi despre inelele dăruite de bărbați femeilor, fără a omite situația contrară, când femeile sunt cele ce dăruiesc și numeroasele cazuri de autodăruire cu inele, care, prin numărul lor, ne arată că, la capitolul cochetărie, bărbații au intrat în concurență cu femeile. În acest prim caz, putem vorbi de o ecuație cu trei "necunoscute": persoana care dăruiește, primitoarea inelului și inelul.
Puterea și natura magică, bună sau rea, a inelului depinde foarte mult de identitatea celui care îl oferă în dar și mai ales de sentimentele sale. Dacă bărbatul respectiv face gestul cu o anumită indiferență, fără cine știe ce intenții de seducție, forța magică a darului ar trebui, în principiu, să fie foarte redusă față de persoana care îl primește. Aproape nici un pericol nu ar plana asupra ei, mai ales dacă inelul este făcut dintr-un metal de calitate. În schimb, dăruitorul se pune într-o situație delicată, întrucât, o dată cu primirea darului, femeia respectivă capătă anumite puteri asupra lui, puteri care sporesc din momentul așezării sale pe deget, mai ales dacă în sufletul primitoarei se trezește un sentiment de iubire. Împotriva voinței sale, se va vedea el însuși obsedat de femeia cu care anterior cochetase în mod gratuit, iar dacă este cumva legat de o altă femeie, relația aceea se va deteriora.
Chiar și în aceste condiții, femeia se află și ea în pericol, pentru că inelul poate fi încărcat cu puteri malefice, de atingerea altor mâini. De pildă, vânzătoarea de la care a fost cumpărat poate simți inconștient invidie pe femeia răsfățată cu un asemenea dar, mai ales când el este cumpărat de un bărbat atrăgător. De aceea, manualele de magie recomandă ca, înainte ca inelul să fie purtat, primitoarea să întreprindă următorul ritual: să roage o rudă de sex feminin (de mare încredere) să ia inelul și să îl pună într-un pahar cu apă, în care au fost aruncate câteva petale strivite de trandafir, și să îl lase acolo peste noapte. A doua zi, după răsăritul soarelui, inelul poate fi purtat fără teamă, după ce degetul pe care va fi purtat va fi spălat în aceeași apă.
Puterile inelului sunt deosebite când bărbatul îl oferă din toată inima. Fiind un semn al iubirii, el are aceeași aură magică pe care o au inelele de logodnă. Consecințele sunt însă diferite, în funcție de sentimentele femeii. Primit de o femeie indiferentă, el are darul nefast de a-l înrobi pe bietul îndrăgostit și de a-i provoca primitoarei porniri dominatoare punctate de cruzime. Aceasta nu înseamnă că ea însăși nu va suporta efectul magic al inelului, atunci când îl poartă. Împotriva voinței sale, deși nici un sentiment nu o va lega de bărbatul care i l-a dăruit, ea va intra într-o relație de dependență față de acesta, marcată prin imposibilitatea de a lega relații trainice cu alt bărbat. Dacă va face și imprudența de a purta concomitent un inel primit de la cel cu adevărat iubit de ea sau de la soț, vor rezulta relații extrem de tensionate cu amândoi bărbații.
Ritualuri de anulare a magiei inelului
Pentru a opri acțiunea magică a unui inel, nu este suficient ca el să nu mai fie purtat. Forța magică încetează complet doar dacă inelul este topit și din el este făcută altă bijuterie, pe care nu va trebui, în nici un caz, să o poarte fosta proprietară sau o rudă de sânge. Pur și simplu, trebuie dăruit altcuiva sau, și mai bine, vândut. Cu acest act, ciclul magic încetează.
Dacă inelul a fost oferit de un bărbat care în sinea lui nutrește, de fapt, antipatie sau ură față de femeia căreia i-l face cadou, atunci, pentru a se îndepărta puterile sale malefice, nu este suficientă topirea lui, ci e necesară transformarea într-o cruciuliță, care apoi va trebui îngropată la mormântul unui strămoș. Un efect de dezlegare de puterile magice îl poate avea și dăruirea cruciuliței respective unei cerșetoare, dar numai uneia cinstite.
Până când moartea vă va despărți...
Puterea magică a inelului de logodnă sau de căsătorie este aproape sau, respectiv, imposibil de dezlegat. Am sugerat deja că nu este de glumit cu un asemenea dar. Cu legămintele nimeni nu poate glumi, fără să fie pedepsit.
Inelul de logodnă leagă puternic sufletele partenerilor, chiar dacă logodna este secretă, chiar dacă ea nu se împlinește într-o căsătorie. Dacă logodna se desface, simpla purtare a inelului din momentul în care decizia de a rupe legământul a fost luată are efecte nefaste. De atunci, purtătorul sau purtătoarea lui se va simți dependent. Somnul îi va fi tulburat de vise ciudate și când va ține în brațele sale pe altcineva, va simți, apăsătoare și plină de reproș, atingerea logodnicului părăsit. Toate acestea se întâmplă indiferent de cine sau ce anume a determinat ruperea logodnei.
Distrugerea inelului de logodnă nu stinge puterile magice ale acestuia. De data aceasta, este nevoie de ceva mai mult. Persoana care vrea să scape de forța lui trebuie să ducă un regim de severă castitate din momentul topirii inelului, care va fi prefăcut tot într-o cruciuliță, ca în cazul prezentat anterior, și aruncat într-o apă curgătoare. În felul acesta, el este curățat de orice aură malefică. De asemenea, fostul logodnic trebuie să nu mai poarte inel pe acel deget timp de 667 de zile. Abia atunci poate fi sigur că a fost dezlegat de vechea logodnă.
Inelul logodnei destrămate nu este însă totdeauna malefic. Dacă desfacerea legământului s-a făcut împotriva voinței unei persoane, care știe că a fost iubită și a iubit cu inimă curată, inelul protejează sufletul celui rămas singur și dacă este purtat, și dacă este doar păstrat în secret, mai ales dacă bărbatul sau femeia respectivă a fost obligat (obligată) de părinți să se relogodească și să se căsătorească cu altcineva.
Cât privește inelul de căsătorie, el leagă sufletele celor doi foști purtători dincolo de viața aceasta. Nu există remediu împotriva puterilor magice ale inelului nupțial. Și nepurtat, el rămâne pe deget ca o amprentă vie a legământului anterior. Efectele magice, bune sau rele, depind numai de natura căsătoriei anterioare și de sufletul celor care l-au purtat. Firește, inelul de căsătorie al văduvei are o forță benefică doar dacă este purtat în condiții de castitate. Altminteri, el devine un factor malefic înspăimântător. În aceste triste condiții, cel mai bine este să nu mai fie purtat, dar în nici un caz nu trebuie distrus sau ascuns.
Când nu trebuie dăruit un inel
Niciodată o rudă de sânge bărbat nu trebuie să dăruiască un inel unei rude femeie. Prin acceptarea și purtarea lui se produc în subconștient, ulterior chiar în faptă, legături de natură incestuoasă, cu consecințe detestabile. De asemenea, inelul dăruit de un bărbat altui bărbat este tot purtătorul unor puteri malefice și reprezintă de fapt nu un dar, ci un blestem.
Nici autodăruirea cu un inel nu este totdeauna de bun augur, mai ales în cazul femeilor. În această situație, el semnifică logodna cu cochetăria și refuzul iubirii adevărate, iar câtă vreme este purtat, o izolează pe femeie de bărbații care ar putea să o iubească, atrăgându-i însă pe ceilalți, pe seducătorii fără scrupule.
Bărbații, în schimb, își pot dărui un inel, dar numai unul singur. Ales cu grijă, el îi conferă purtătorului autoritate în relație cu semenii și o anumită izolare de oamenii aducători de rău. "Ales cu grijă" înseamnă și ornat cu o piatră prețioasă aducătoare de noroc. Inelul va aduce însă ghinion dacă bărbatul respectiv este cumva logodit sau căsătorit sau dacă este purtat și după aceea. Bărbații, o dată logodiți sau căsătoriți, nu au dreptul să poarte decât însemnul acestor legăminte. Pentru că și logodna și căsătoria sunt daruri. Dar pe acestea le face destinul, adică Altcineva, care le știe pe toate.
GEORGE IVAN