Primii oameni pe Marte

La frontierele științei

Cu visele nu te pui!

Limita viselor omenești a fost cerul. Deviza preferată pentru visători și îndrăzneți. A venit însă vremea ca vechile recorduri să cadă. Planeta Marte își așteaptă primii locuitori pământeni. Vor sosi repede, în 2024, mai puțin de-un deceniu. De data aceasta, nu e un simplu vis, ci o acțiune concretă, bazată pe fapte care să transforme planeta Marte într-o casă primi­toare pentru viitorii chiriași. Proiectul se numește "Mars One" și a fost lansat în Europa de către olan­dezul Bas Lansdorp. Un scenariu fascinant, dar numai pentru oameni extrem de cu­rajoși. Călătoria va fi fără întoarcere. Cei ajunși pe Marte vor rămâne acolo pen­tru tot restul vieții lor. Și cum vor trăi ră­mâne o enig­mă. Nici cei mai calificați dintre specialiști nu se în­cumetă să facă o descriere amănunțită a felului în care va arăta existența oamenilor-marțieni. Nu foarte lungă și nu foarte fericită, spun, totuși, cei mai mulți dintre aceștia.
Dar cu visele omenești nu te pui! Ce realizări pă­mântești așa de grozave pot concura, în grandoare, cu ideea de a trăi pe Marte? De a fi primul colonist al pla­netei roșii, alături de alți câțiva temerari? O mulțime de oameni au gândit exact în felul acesta, înscriindu-se voluntar în proiectul "Mars One", luptând pentru cele doar patru locuri din naveta care, în 2024, va trans­porta pe Marte primii pământeni. Știința de pe Pământ nu permite, deocamdată, mai mult. După o călătorie de șapte luni și 64,3 milioane de kilometri, cei patru vor fi lăsați să se descurce singuri pe "pă­mânt" străin. Dacă totul va merge bine, din doi în doi ani li se vor alătura alte echipe a câte patru oameni deciși să apuce drumul cosmosului.

Pământul, o casă prea mică

Colonizarea planetei Marte nu e un capriciu știin­țific, ci o necesitate, spun specialiștii. Terra începe să fie un spațiu locativ mult prea mic. Până în 2050, populația planetei ar putea crește la 9 miliarde de oameni, prea mult pentru un Pământ cu resursele aflate deja pe terminate. N-ar fi exclus să se ajungă la o criză ecologică asemănătoare unei crize financiare: omenirea "cheltuiește" mai mult decât are. Dacă, de pildă, toți locuitorii planetei ar adopta stilul de viață din SUA (consum ridicat de energie, lo­cuințe uriașe, mai multe mașini pe cap de locuitor), am avea deja nevoie de resursele a cinci pla­nete precum Terra. Cei mai pesi­miști dintre oamenii de știință spun că Pământul va contiua să fie așa cum îl știm și-l trăim doar 15 ani de-acum înainte. Ceva mai optimist, Stephen Hawking, ma­rele fizician al mileniului, îi mai dă Terrei cel mult 100 de ani de viață normală. Tot el este unul dintre cei mai în­focați susținători ai ideii de a coloniza alte planete (alături de laureați Nobel și alte nume grele din știință). Deși exotică, misiunea "Mars One" nu este, deci, o extravaganță perso­nală a olandezului Lansdorp. Se pare că e vremea să ne căutăm domicilii noi.

200.000 de amatori!

La apelul din 2013, de înscriere în program, cerințele pentru viitorii coloniști pe Marte erau mi­nimale: să fie majori, sănătoși, capabili și dis­puși să învețe. Peste 200.000 de oameni au hotărât atunci să se alăture proiectului, cumpă­rându-și bile­tul spre Marte cu o sumă cuprinsă între 7 și 38 de dolari, echivalentul taxei de înscriere. Un bilet doar pentru dus și, în plus, nesigur. Doar patru inși aveau să fie aleși. Cu toate astea, înscrierile au conti­nuat. Între timp, candidații au fost selectați riguros, în mai multe etape. Ul­tima dintre acestea s-a încheiat de curând, la jumătatea lui februarie 2015. Din cei 660 de potențiali călători spre Marte rămași în cursă, organi­zatorii au selectat 100. Încă prea lungă, lista va conti­nua să fie "cură­țată" treptat. Cei 100 urmează să fie testați într-o replică a viitoarei re­ședințe marțiene. Doar cei mai rezistenți 40 vor trece în etapa ur­mă­toare, care constă în opt ani de an­tre­namente dure. Rupți de casă și de lumea în care au fost obișnuiți să tră­iască, vor fi, deja, cel puțin pentru familii, ca și plecați pe Marte. Cei opt ani sunt meniți să îi trans­forme în niște buni "marțieni", iar ghidul viețuirii pe Marte nu e deloc ușor. În primul rând, pregătirea psi­hologică este esențială. Participanții la proiect trebuie să dea dovadă de multă iubire față de aproa­pele lor, urmând să împartă pe viață locuința de pe Marte, fără posibilitatea de a pleca la plimbare când atmosfera devine tensionată. Evident, cei aleși să plece pe Marte vor trebui să-și însușească în anii de antrenament și o mulțime de cunoștințe de tehnică sau de medicină. Nu vor avea pe cine să cheme dacă ceva se defectează sau dacă unul dintre ei se îmbolnăvește. De asemenea, vor trebui să cunoască și multă biologie sau geologie, "Mars One" nefiind o expediție de agrement, ci o misiune. Oamenii-marțieni vor avea sarcina de a trans­mite pe Pământ informații despre planeta coloni­zată, pentru a o putea pregăti să pri­mească din ce în ce mai mulți pământeni.

Un spectacol pe cinste

Planul organizatorilor prevede și că, după cei opt ani, o să înceapă spectacolul. "Mars One" va deveni atunci un reality-show urmărit la televizor de întreaga planetă. Pregătirea și selecția celor 40 de candidați vor fi transformate într-un mare spectacol mediatic, de tipul Big Brother, dar cu o miză "cosmică". În plus, show-ul nu se va opri odată cu alegerea celor patru coloniști pentru Marte. Pământenii vor putea urmări în direct atât călătoria în sine, cât și acomodarea oame­nilor pe noua planetă. De ce au optat organizatorii pentru spectacol? În primul rând, pentru că toată lu­mea își dorește să vadă cum va decurge transbordarea pe Marte, și apoi, pentru că misiunea presupune cos­turi uriașe, de 6 miliarde de dolari, o bună parte dintre acestea urmând să fie acoperite din drepturile de difu­zare ale show-ului.

Ospăț cu salată verde

În paralel, și pe Marte va fi pregătit terenul pentru sosirea celor mai curajoși dintre pământeni. Sarcină grea, planeta nefiind tocmai favorabilă vieții umane. Doar strictul necesar îi va aștepta acolo pe coloniști, adică o reședință în care vor putea respira și se vor putea deplasa la fel ca pe Pământ, relativ sigură (însă în afara căreia nimic nu va sigur). "Meșterii" modu­lului spațial vor fi niște roboți inteligenți, trimiși din timp să se ocupe cu pregătirile.
Dacă vor avea noroc, cei patru pământeni vor pu­tea să se ospăteze, la descinderea pe Marte, și cu o sa­lată proaspătă. O seră cu semințe de salată urmează să fie trimisă pe Marte în 2018, cu scopul de a testa posi­bilitatea creșterii legumelor. Astfel de sere vor însem­na hrană și viață pentru coloniști, deoarece nu se poate ara și semăna pe Marte. Suprafața planetei este foarte dură, alcătuită din bazalt, temperaturile scad până la minus 140 de grade Celsius, iar vânturile pot atinge viteze de peste 100 de kilometri pe oră. Sera marțiană va fi utilată de la A la Z cu semințe, apă, nutrienți, elec­tricitate și căldură. În cazul în care salata va refuza să crească, primii "marțieni" vor fi con­damnați să con­sume hrană uscată sau sintetică, adusă la pachet de pe Terra.

O planetă războinică

Dacă pe Pământ viața e o luptă, pe Marte va fi un adevărat război. Cei patru aleși vor spune pentru tot­deauna "adio" confortului și obișnuințelor terestre, fiind necesar să se adapteze unor condiții foarte difi­cile. Se va putea trăi pe Marte? Probabil că da, însă nu foarte bine.
Destule dificultăți vor apărea încă din timpul călă­toriei de șapte luni. Pasagerii navetei spațiale vor con­suma doar mâncare congelată și deshidratată, vor fi nevoiți să facă zilnic trei ore de exerciții fizice, pentru a evita atrofierea mușchilor, iar igiena va fi redusă la curățarea cu prosoape ude. Totul cu un zgomot asur­zitor în fundal, produs de motoarele navetei.
NU plimbări, NU spațiu privat, NU sex - sunt cele trei porunci ale traiului pe Marte, pe care coloniștii vor trebui să le respecte cu strictețe. Părăsirea modu­lului spațial va fi o adevărată aventură, necesitând pur­tarea unui costum special, lupta cu o gravitație de trei ori mai slabă decât aceea de pe Pământ și cu o atmo­sferă extrem de săracă în oxigen. Cum plimbările în natura austeră a planetei vor fi limitate la cazurile de strictă necesitate, autoexilații pe Marte își vor petrece aproape tot timpul unul cu celălalt, între pe­reții reședinței spațiale, fără șan­se de evadare. Asta pentru că, cel puțin deocamdată, oamenii de știință nu au găsit modalitatea tehnică de a face o navetă care să decoleze de pe Marte. Coloniștii vor avea, așadar, la dispoziție o viață întreagă să se cunoască și să se accepte, până în cele mai mici amănunte, dar fără dra­gos­te. Deși se dorește ca echipajul inițial să fie mixt, compus din două femei și doi bărbați, aceștia vor trebui să ducă o existență ase­xuală. Ceea ce-i sperie pe oa­menii de știință este apariția unei sarcini, ne­știindu-se încă dacă o naștere pe Marte este posibilă sau, dimpotrivă, fatală pentru mamă și copil. Adam și Eva de pe Marte vor avea o soartă mult mai grea de­cât a celor de pe Pământ. Nu vor putea să crească și să se înmul­țească, nu vor dispune de un Eden prin care să se plimbe și nici de pomi cu roadele că­rora să se hră­nească. (La capitolul acesta, autorii proiectului Marte par cam siguri pe ei. Dacă de la le­gume și fructe omul se poate abține, sen­ti­mentele sunt mai greu de plani­ficat. )

O posibilă Evă pe Marte: românca Andreea Rădulescu

Și România vrea pe Marte! Șapte dintre concetă­țenii noștri s-au înscris în proiect. Dintre ei a rămas în cursă doar o fe­meie: Andreea. Are 34 de ani și locu­iește în Canada. Se de­clară pasionată de știință, în spe­cial de explorarea spațială și de aviație. Lucrează în in­dus­tria IT, iar în timpul liber, urmează un curs pentru a ob­ține licența de pilot. Andreea a trecut deja de o mulți­me de etape de selecție, făcând parte din echipa de 100 de aleși anunțată de curând. Reușind să elimine din cursă zeci de mii de contracan­didați, An­dreea are motive să spere că va ajunge pe Marte. Iar noi putem deja să visăm că unul dintre primii "mar­țieni" va avea cetățenie română.

O misiune sinucigașă?

Nu puțini sunt cei care susțin că "Mars One" păcă­tuiește prin prea multă grabă. Și, într-adevăr, progra­mul olandez s-a mișcat rapid, de la debut și până acum, luând fa­ța NASA, ca­re plă­nuiește și ea să tri­mită oa­meni pe Marte, dar abia în 2035. "Gra­ba stri­că trea­ba", le trans­mit mulți cerce­tători organi­za­to­­rilor "Mars One", acuzându-i chiar că nu fac altceva decât să trimită la moarte sigură niște doritori de aventură. Cele mai puternice furtuni de nisip din sistemul so­lar, temperaturi extrem de scăzute, radiații, un praf roșu care ar putea duce la apariția cancerului, chimicale care ar cauza grave probleme cu ti­roida... Aces­tea și multe alte nenorociri ar urma să trans­­for­me misiunea marțiană în­tr-un eșec total, iar pe parti­ci­panți în cenușă. Cam așa poate fi re­zumat discursul con­testata­rilor proiectului. MIT (Massa­chusetts Institute of Techno­logy), cea mai pres­tigioasă universitate tehnică din lume, susține că oamenii vor supra­viețui pe Marte doar 68 de zile, timp în care se vor con­frunta cu o mul­țime de pro­bleme: defectarea apara­turii, lipsa hranei, atmosfera și gra­vitația neprielnice. În replică, olandezul Lansdorp spune că mulți dintre contes­tatari nu cunosc foarte bine proiectul și că aduc obiecții din afara spe­cialității lor: "Majoritatea ex­perților cu care vor­besc se arată scep­tici în legătură cu aspecte care nu țin de dome­niul lor de acti­vitate. Un ingi­ner, de exem­plu, va spune că teh­nologia e posibilă, dar ra­diațiile con­sti­tuie o problemă, în timp ce specialiștii în ra­diații afirmă că se poate să-i protejezi pe astronauți, dar n-ai cum să strângi suma de bani necesară." Ma­rea între­bare e câ­tă dorință și câtă știin­ță a pus Lansdorp în proiectul "Mars One". Presu­punând că știe foarte bine despre ce vorbește, misiu­nea ră­mâne, dacă nu una si­nu­cigașă, măcar una în care participanții își joacă viața la ruleta rusească.

Portrete de cobai

Dar faptul că își riscă pielea le e bine cunoscut celor înscriși în proiect. Interesant e că avertismentul nu pare să îi deranjeze prea tare. Nu spiritul de aven­tură îi mână în luptă, ci acela de sacrificiu. "If I die on Mars" ("Dacă o să mor pe Marte"), un docu­mentar realizat cu trei dintre candidații la cea mai neobișnuită călătorie care a fost făcută vreodată, ne prezintă niște indi­vizi gata să se sa­cri­fice pentru știință. Știu că pot muri, însă reușesc să privească mai departe de asta, oferindu-se voluntar, drept cobai ai ome­ni­rii, în încer­carea de co­lonizare a planetei Marte. Cu ce fel de per­­sonalități avem de-a face? La o pri­mă vedere, destul de "ex­tra­terestre"! Afir­ma­țiile intervie­vați­lor dez­vă­luie niște oameni care par deja "mar­ți­eni" pentru pă­mân­te­nii printre care trăiesc.
Ryan MacDonald din Marea Britanie, de exemplu, student la Fizică, declară că nu a făcut niciodată sex și nici mă­car nu a sărutat pe cineva. Nu absența oca­ziilor ar fi explicația, ci aceea a dorinței. Părăsit de tată și, ade­seori, de prie­teni, i-ar plăcea să îm­brace și el haina ce­lui care pără­sește. De exemplu, Pământul. Ca toți oa­me­nii, vrea să lase în urmă o moștenire. Dar și-ar dori ca a lui să fie măreață și, viu sau mort, lumea să-l pomenească drept unul dintre pământenii cei mai cu­rajoși. "Că mori aici sau acolo nu contează foarte mult. Impor­tant e pentru ce anume mori. Dacă o să mor pe Marte va fi o realizare", le-a spus Ryan reali­zatorilor do­cu­mentarului.
Nici Dina Masodi, din Statele Unite ale Ame­ricii, nu simte că i-ar fi prea greu să lase în urmă Pământul. Ar fi a doua mișcare îndrăzneață pe care o face, după părăsirea Irakului (unde s-a născut și-a crescut), pen­tru a se muta în America. Familia pe care a lăsat-o în Irak îi este deja la ani-lumină distanță în ce privește modul de viață și ideile despre lume. Cât despre dragoste, Dina, în vârstă de 29 de ani, declară că nu a fost îndrăgostită ni­cio­dată și că iubirea nu e ceva de care să aibă ne­voie. Întrebată de realizatorii filmului ce părere are despre faptul că mulți îi consideră pe cei înscriși în "Mars One" puțin nebuni, Dina a dat un răspuns neobișnuit: "Pentru mine, sora mea mai mare e nebună. Visul ei e nebunesc: să aibă un soț, copii, să îmbătrânească și să moară".
Dar indiferent cine are dreptate, "nebunia" can­di­da­ților pentru plecarea pe Marte este folosi­toare. Da­că frumoșii nebuni ai Terrei vor reuși în misiunea lor incredibilă, pământenii își vor înde­plini un vis la fel de nebunesc ca și curajul acesto­ra: cucerirea spațiului.

DALIA TĂBĂCARU