Recitind paginile de istorie, am înțeles cât de simplist sunt povestite uneori, în posteritate, evenimentele care au schimbat cursul istoriei. Iar Răscoala țăranilor din Apuseni a fost un astfel de eveniment. Toată lumea a învățat că lupta a fost dusă împotriva stăpânirii austriece, dar, urmărind desfășurarea evenimentelor, constați că ținta răsculaților, cel puțin la începutul mișcării, nu au fost armata și autoritățile austriece, văzute de moți drept aliați, ci nobilimea maghiară asupritoare și sălbatică. O voce autorizată a acelor timpuri, ziarul britanic "The Times", scria, la 31 ianuarie 1785, următoarele: "Acești oameni sunt valahi, coborâtori la origine din coloniștii romani care au fost așezați în Dacia. Cei mai mulți țin de Biserica Grecească, iar populația țării pe care o locuiesc este crezută să fie de 670.000 de suflete. Sunt de constituție puternică, înalți și bine făcuți; deși sunt supuși celui mai împovărător jug al guvernării feudale, ei nu își dezmint originea romană. Reduși la cel mai abject statut de sclavi, nu li se îngăduie să se bucure de niciun fel de drept de proprietate, fiind la mila stăpânilor lor, care nu puteau accepta că acești chinuiți vasali ai lor ar putea gândi că ar avea niște drepturi de revendicat. Deposedați și oprimați de sălbaticii lor stăpâni, au văzut că nu au nimic la ce să se aștepte de la ei; au simțit că trebuie să își ia soarta în mâini, să se scuture de jugul împovărător al sclaviei".
Zilele trecute, profesorul pensionar Constantin I. Pașoiu din Sibiu, în vârstă de 95 de ani, m-a avertizat că "Formula AS" nu are dreptul să ignore o comemorare atât de tragică, din istoria românilor transilvăneni. Ca să-mi întărească inspirația acestei evocări, mi-a trimis și un bocet al Ilincăi, soția lui Horea, întocmit de el însuși. Iată câteva versuri evocatoare, în care durerea românească străbate codrii și munții Apuseni: "Arde-mi-te-ai, codrule/ Seca-ți-ar izvoarele/ C-ai lăsat iscoadele/ Călcând cărăruile,/ Să dea peste urmele/ Dragului meu soțior/ Al munților Crăișor./ În lanțuri grele băgat,/ În Bălgrad întemnițat/ La moarte l-or condamnat/ Mii de moți aduși - nainte/ Ca să se învețe minte/ Răscoală să nu mai facă/ Ci să rabde și să tacă". Spre rușinea noastră istorică, răscoala moților conduși de Horea, Cloșca și Crișan își termină suflul prin trădare. Românii sunt trădați de români, pentru bani și eliberare din sclavie. Numele vânzătorilor lui Horea și Cloșca au rămas în veci blestemate în Apuseni. 230 de ani au trecut ca o clipă. Manualele de istorie de astăzi abia dacă fac loc unei scurte evocări a cumplitului eveniment din 28 februarie 1785, petrecut la ora 9 dimineața. Să ținem un moment de reculegere în memoria celor trei mari eroi naționali. Lupta nu le-a fost în zadar!