RODICA CULCER - Cazul Udrea și cazul Vosganian

Redactia
- Cazul "Udrea" este interpretat în mass-media au­tohtonă drept o "demolare a lui Băsescu". Oare dez­văluirile legate de fostul președinte al României conțin suficient explozibil pentru ca imaginea acestuia să se transforme, așa cum se estimează, în moloz?

- Prezentarea cazului Udrea doar ca pe o "demolare a lui Băsescu" este o simplificare incorectă a realității. An­che­tele DNA nu o vizează doar pe Elena Udrea, ci un în­treg sistem. După cum am văzut zilele acestea, nu este menajat nici premierul Victor Ponta, al cărui cumnat a fost reținut pentru evaziune fiscală și deturnare de fonduri europene. Doamna Udrea a căutat cu disperare să se victimizeze, să demonstreze că este un caz excepțional și că face obiectul răzbunării unor forțe malefice, care ar urmări să controleze întreaga populație și să intimideze justiția. Doar că justiția nu pare a fi intimidată de nimeni, cel puțin deocamdată, iar doamna Udrea este doar unul din foștii demnitari care au luat calea arestului Poliției Capitalei - sau a arestului la domiciliu, care tot arest este - sau a penitenciarelor, alături de păpușarii politicienilor ticăloșiți, ca Dan Voiculescu și Sorin Ovidiu Vântu. Toate aceste elemente sugerează mai degrabă demolarea unui sistem, nu doar a unui președinte. Să nu evităm însă subiectul Traian Băsescu, tocmai pentru că el a promis că va demola "sistemul ticăloșit". Se pare că această demolare este pe cale să reușească, datorită ins­tituțiilor create cu sprijinul și sub protecția lui Traian Bă­sescu, dar nu putem să nu ne întrebăm dacă fostul pre­ședinte și-a dorit cu adevărat un astfel de cutremur exis­ten­țial al sistemului sau a încercat să "joace la două capete", dând satisfacție aliaților occidentali prin dema­ra­rea unei reforme a justiției cu accent pe combaterea corupției, în timp ce, în culise, proteja cel puțin câteva filiere de tip ma­fiot. Este greu de înțeles altfel cum de a prosperat rețeaua creată în jurul lui Dorin Cocoș, din care făceau parte im­por­tanți membri ai PDL susținători ai Elenei Udrea, ca de pildă Gheorghe Ștefan (Pinalti). Să nu fi știut preșe­din­tele, care, după propriile declarații, avea acces la diverse sur­se de informații, de practicile comisioanelor de 10% de la Mi­nisterul Dezvoltării, pe care le denunță azi la unison foștii subalterni ai Elenei Udrea? Să nu fi avut nici o bănuială în privința despăgubirilor ilegale de zeci de mi­lioane de euro acordate pentru drepturi liti­gi­oase, la presi­unile Alinei Bica, după cum reiese din dosarul de anchetă al fostei șefe a DIICOT? Este greu de imaginat, mai ales că domnul Bă­sescu s-a arătat întotdeauna im­pe­cabil informat, când a vrut - de pildă atunci când a dorit (pe drept cuvânt) să blocheze numirea Noricăi Nicolai în func­ția de ministru al justiției. Este adevărat că, deocam­dată, la adresa fostului președinte nu există decât suspiciuni bazate pe logică, nu și dezvăluiri concrete, iar dacă dom­nul Băsescu a fost destul de prudent și abil, este posibil ca ele nici să nu apară. Ad­mi­ratorii săi vor continua probabil să-l creadă pe cuvânt și să-și pună speranțele în el, mai ales când îl compară cu succesorul său, mai puțin com­pe­tent și destul de inabil. În fond, și pe Ion Iliescu l-au adorat mulți, ani de zile, în ciuda morților din decembrie 1989 și a mineriadelor. Pentru cei care aleg însă să spună, ca Descartes, "mă în­do­iesc, deci cu­get; cuget, deci exist", ima­ginea domnului Bă­sescu în­cepe să se întunece. Depinde deci în ce tradiție intelec­tua­lă și morală ne situăm.

- După o părelnică pace pe tema justiției, între pre­ședintele Klaus Iohannis și parlament, prelungirea imu­nității lui Varujan Vosganian a reactivat războiul. Care dintre beligeranți va obține victoria?

- Într-adevăr, părelnică a fost pacea dintre președintele Johannis și Parlament, pe tema luptei anti-corupție. Mai degrabă o reacție de teamă și derută în rândul aleșilor națiunii, după votul din 16 noiembrie, combinată cu o stra­ta­gemă a lui Victor Ponta de a se relansa după înfrângerea obținută la prezidențiale. După exercițiul de demagogie al lui Varujan Vosganian din Senat, însă, situația pare să se fi schimbat, dar nu votul PSD ar trebui să ne atragă atenția, ci al senatorilor PNL, care, în pofida avizului pozitiv al co­mi­siei juridice, a contribuit decisiv la salvarea domnului Vos­ganian de rigorile anchetei DIICOT. Or, PNL, marele și noul PNL, ar trebui să fie partenerul politic al preșe­din­telui Johannis, în eforturile sale de schimbare a modului în care se face politică în România. Iată însă că noul PNL, la unison cu fostul președinte al vechiului PNL, Călin Po­pes­cu Tăriceanu, l-a sfidat fără jenă pe noul președinte al Ro­mâniei. Mai mult, după votul din Senat, nu co-pre­ședinta PNL Alina Gorghiu a fost cea care a cerut imediat demisia domnului Vosganian din PNL, ci pdl-istul Vasile Blaga, și nici prea multă revoltă nu s-a înregistrat în rân­durile libe­ralilor. Nu ar trebui să fim surprinși, căci "noii" pnl-iști de azi sunt de fapt vechii pnl-iști de ieri, aceiași de pe vremea domnului Tăriceanu și a lui Crin Antonescu, adică tot cei care tunau și fulgerau împotriva "abuzurilor" DNA și desființau statul de drept în iulie 2012. Schim­barea la față a PNL din toamna lui 2014 se dovedește a fi fost doar de fațadă, și nu de fond, petrecută sub presiunea opiniei pu­blice și a logicii unei campanii electorale, în care PDL s-a străduit mai mult decât PNL să-l învingă pe Victor Ponta. Este adevărat că și cazul Vosganian este mai deosebit: vechi membru al PNL și fost ministru, domnul Vosganian știe probabil multe și, dacă ar ajunge în an­chetă, ar putea ceda în fața procurorilor - căci am văzut cu toții cât este de emotiv - punându-și în dificultate mai mulți colegi de gu­vernare. Dincolo de aceste aspecte con­crete, detectăm atât în PNL, cât și în restul Parlamentului, elementele unei fron­de la adresa președintelui și a ins­ti­tuțiilor implicate în lupta anti-corupție, mai ales după con­damnările definitive primite de foștii miniștri ai gu­ver­nului Tăriceanu și ai guvernului USL și arestarea pre­ven­tivă a fostului ministru de interne Cristian David. În con­se­cință, președintele Johannis, care nu are aceleași legături de solidaritate cu membrii gu­ver­nului Tăriceanu și, probabil, nu se teme de dezvăluirile lor, se găsește astăzi izolat la Co­troceni, în lupta sa pentru în­tărirea statului de drept și constată că nici măcar nu con­trolează partidul pe care a crezut că l-a condus. Implicațiile acestei situații sunt mul­tiple și ne vor ține în priză multă vreme de acum înainte. Nu cred însă că vom asista în final la o restaurație a ordinii corupte create după decembrie 1989. Aceasta a devenit inacceptabilă, atât pentru români cât și pentru aliații noștri occidentali, care nu pot lăsa apă­rarea flancului estic al NATO pe mâna unei bande de mi­zerabili, deciși să-și distrugă țara pentru a se îmbogăți, cum s-a întâmplat în Ucraina. Fie că-i convine sau nu, dacă vrea să supraviețuiască, PNL va fi nevoit să înțeleagă și el acest lucru.