Dr. Constantin Dulcan: Avem nevoie de bucurie ca de pâinea cea zilnică

"Gândul, cea mai puternică forță din univers"

- În "Inteligența materiei", prima dvs. carte, ați demonstrat cu argumente științifice că, dincolo de toate lucrurile vizibile, concrete, există un câmp de energie și lumină, coordonat de o minte inteligentă. Cu alte cuvinte, că nu suntem singuri în univers, că Dumnezeu chiar există. V-a afectat certitudinea aceasta modul în care vă trăiți viața de zi cu zi?

- Odată ce am înțeles că, de fapt, noi ne creăm pro­pria reali­tate, felul în care pri­veam lumea s-a schimbat. Descope­ririle fizi­cii cuantice au arătat că mintea noastră e cea care face să colap­seze undele de energie și le trans­formă în parti­cule, adică în materie. A gândi înseamnă a transforma nevăzu­tul în văzut. Gândul e creator, e cea mai pu­ter­nică forță din uni­vers. Iar Dumnezeu ne-a dat pu­terea ca, din milioanele de reali­tăți posi­bile, care există în stare latentă, să aducem pe pământ, cu gân­durile noastre, doar una. Pe cea care seamănă cel mai mult cu gândurile noastre.

- Vreți să spuneți că ceea ce ni se întâmplă e oglinda a ceea ce gândim și simțim?

- Exact. Când făceam cerce­tări pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia că celulele au inteligența lor. Și m-am speriat. Celulele reacționau la gândurile și sentimentele celui în cauză. S-a făcut și un experi­ment în Occident, cu un eșantion de ADN, recoltat de la un individ și dus la 1000 de km distanță, într-un laborator. Persoana în cauză a fost pusă să privească un film frumos, cu ima­gini minunate, care stârneau bucurie. În același timp, la 1000 de km distanță, mă­surătorile arătau cum spi­ra­la de ADN se relaxează. Când imaginile au fost schim­bate cu un film de groa­ză, ADN-ul a început, brusc, să se restrângă, contrac­tân­du-se. Aflând asta, m-a chinuit o întrebare: cum știe corpul nostru ce e rău și ce e bine? Dacă organis­mul nostru reacționează pozitiv la bine și negativ la rău, nu există decât o singură mare concluzie.

Legea binelui

- Care e aceea?

- Înseamnă că universul întreg are ca fundament o lege morală, legea binelui. Abia acum vă pot răs­pun­de la prima întrebare. Da, ca să fim fericiți și să­nătoși, nu e nevoie decât să ne construim viața după legea aceasta.

- Cu alte cuvinte, un stil de viață sănătos începe de la a gândi și a făptui binele?

- Când comit un act contrar acestei legi, îmi creez singur mecanismele biochimice care duc la boală. Cinci minute de mânie sau suferință imobilizează pen­tru 5, 6 ore celulele gardian ale sistemului imuni­tar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apă­rare, iar milioanele de celule moarte, viruși și bac­terii circulă libere prin organism, se pot localiza un­deva și declanșa boala.

- Se și spune în popor că "a murit de inimă rea". La asta se referă oare?

- Stresul, care azi a luat proporții gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalți, invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are și ea un efect nociv asupra organis­mu­lui, nu doar că împiedică vindecarea, dar poate favo­riza debutul altor boli. Dar știați că și frica ne face rău? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Într-o cușcă s-a pus un miel și într-o cușcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a murit în scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoțional adu­ce, mai devreme sau mai târziu, boala.

- Cu emoțiile nu-i de glumit. Cum ne putem pro­teja?

- Eu am învățat să le stăpânesc. Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă enervez. Dacă cineva îmi greșește, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate într-o zi va înțelege și el ceea ce înțe­leg eu acum. Să iertăm, fiindcă iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin, favo­rabil sănă­tății. Sigur că sunt și suferințe care nu pot fi evitate. Dar e im­portant să rămânem con­știenți că fiecare minut de suferință sau stres ia din viața ce­lulei noastre.

Relaxare și respirație

- Statisticile arată că stresul profesional e azi una din marile surse de boală. Munca în exces amenință să ne omoare lent.

- Dacă nu ne putem lua mici vacanțe, regulat, să ne luăm mă­car pauze de zece minute, la fiecare oră, în care să ne golim mintea și să respirăm adânc. Putem să ne ridicăm de la birou și să privim ceva frumos pe fe­reas­tră. Sau, în loc să bem trei cafele cu ochii în computer, să bem un ceai fără să ne gândim la nimic altceva. Să ne bucurăm de gustul și aroma lui. Cu timpul, înveți să te relaxezi în orice condiții. Beduinii, de pildă, se odih­neau mergând pe cămile. Și eu scriu și citesc de dimineața până seara. Dar când simt că începe să se așeze oboseala pe mintea mea, mă opresc și aplic câte­va tehnici de relaxare.

- Ne puteți da și nouă un exemplu?

- Toate tehnicile de relaxare se bazează pe respi­rație. Oboseala vine și dintr-o lipsă de oxigenare a creierului. Stau câteva minute cu ochii închiși, încerc să îmi reprezint oboseala ca senzație la nivelul creie­ru­lui și apoi, cu fiecare expirație profundă, îmi imagi­nez că o elimin. Fiecare își poate crea propria lui tehnică. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Mă relaxez, mă concentrez pe starea de bine și cald, o trec prin inimă și apoi o trimit acolo unde mă doare. Fac asta de câteva ori și durerea dispare.

- Să-ți vizualizezi boala pare o condiție foarte importantă pentru vindecare.

- Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai mulți bolnavi de cancer în ultima fază și i-a învățat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia să-și ima­gineze că distrug cance­rul din corp cu un foc, cu un animal care-l mă­nâncă, fiecare după cum dorea. După șase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat. La testele psi­hologice, s-a dovedit că cei care s-au vin­decat erau cei optimiști, cei care credeau în Dumne­zeu și cei care erau calmi. Îndoiala este un ob­stacol în calea oricărui succes și mai ales a vindecării.

"Rugăciunea - o realitate fizică"

- Ați amintit de Dumnezeu. Credința e și ea parte din ecuația stării de bine?

- Rugăciunea e o realitate fizică, e un fel anume de a vorbi cu universul. Am testat eu însumi asta, de ne­nu­mărate ori, și am rămas înfiorat văzând că poți obține un răspuns. Prin rugăciune, realitatea din jur se transfigurează, aducem la noi lumina din univers. Există cazul celebru al neurochirurgului american Eben Alexander, care, la 54 de ani, a făcut o meningo­en­cefalită bacteriană gravă. A stat o săptămână în comă, timp în care foarte multe persoane s-au rugat pentru el. După ce și-a revenit, a spus că în tot timpul cât era în comă a văzut în jurul lui siluete umane care păreau să stea în genunchi și de la care veneau spre el valuri de energie. Rugăciunile altora l-au vindecat. Dar și propriile noastre rugăciuni ne ajută. Credința mobilizează, în mod cert, întreg sistemul imunitar. Nu spunea Iisus "credința ta te-a vindecat" ?

- Nutriționiștii pun și ei pe listă o condiție a să­nă­tății: ce, cum și cât mâncăm. Țineți cont de ea?

- Eu respect o regulă care se știe încă de la Hipo­crat: să mănânci fără să satisfaci complet senzația de foame! Adipocitele așteaptă semnalul că te-ai săturat ca să-și extragă din alimente grăsimea. Dacă nu te sa­turi, nu te îngrași. Studii de ultimă oră arată că lungi­mea telomerilor de la extremitățile cromozomilor, de care depinde durata vieții, e influențată favorabil de alimentația cu puține calorii. Mănânc legume, icre de pește, iaurt, lapte de soia, pe care îl beau dimineața, cu cereale integrale, mazăre, linte. Mănânc foarte rar carne. Nu beau, nu fumez, nu consum zahăr. Și am grijă să țin, din când în când, câte o zi de post, în care beau doar ceaiuri și las organismul să se refacă. Dar, înainte de orice, am grijă să nu mă așez niciodată la masă supărat. Masa ar trebui să fie o sărbătoare, să fie prilej de bucurie alături de ceilalți. Sigur că azi nu ne mai potrivim toți la masă, dar atunci când pre­pa­răm ceva de mâncare, s-o facem cu drag. Gândurile gospodinei trec și-n bucatele pe care le gătește.

- Din tot ce ați spus, trag o concluzie: cele mai bune medicamente ne sunt, de fapt, la îndemână.

- Așa e. Dumnezeu ne-a dat deja totul. Dacă vrem să rămânem sănătoși și fericiți, e suficient să păstrăm în minte câteva lucruri: să mâncăm sănătos, fără să ne îmbuibăm, să facem mișcare, să ne odihnim corect, să fim optimiști și plini de speranță. Să fim perseve­renți cu pasiunile noastre, să ne antrenăm intelectual și să ne ferim de rutină. Să facem constant schimbări în viața noastră. Și să nu uităm că trebuie să păstrăm în permanență un echilibru între energia consumată prin efort și energia obținută prin odihnă și activități care ne fortifică. Gândurile rele ne iau din viață, bucu­riile ne dau viață. Să căutăm bucuria, avem ne­voie de ea ca de pâinea noastră zilnică. Chiar dacă, uneori, n-o putem avea decât în imaginație.