Asta, pentru că ne-am obișnuit ca școala, care, între noi fie vorba, nu mai e nici ea ce a fost, să ne ofere toată informația de care avem nevoie. Din păcate pentru noi și pentru vecinii bulgari, care stau și mai prost la acest capitol, lumea s-a schimbat. Nu știu dacă în bine sau în rău, căci discuția ar depăși cadrul acestui editorial, dar e cert că, în zilele noastre, un meseriaș care are experiență de o viață și se bazează doar pe ea poate să fie depășit de un ucenic dornic să învețe mereu.
Și asta se întâmplă pentru că trăim într-o lume a revoluțiilor tehnologice. Ceea ce acum douăzeci de ani era la vârf, acum e bun de pus în muzeu. Alan Greenspan, cel mai longeviv guvernator al Rezervei Federale a Statelor Unite ale Americii (care e echivalentul BNR de la noi), numea acest proces "distrugerea creatoare a capitalismului". Adică, pe măsură ce știința evoluează, creează premisele unui salt tehnologic, care atunci când își produce efectele în economie, duce la dispariția unor tehnologii mai vechi. Doar că înlocuirea produce multă suferință - oamenii își pierd slujbele și, ca să obțină unele noi, trebuie să țină pasul cu schimbările. Din ce în ce mai rapide, din ce în ce mai radicale. Așa ajungem la ideea de învățare continuă - anii de liceu sau de facultate nu mai sunt suficienți. Viața în sine devine o instituție de învățământ pe care nu o poți absolvi decât la pensie și poate nici măcar atunci. Dacă pici aceste examene permanente, societatea te scoate de la sine din circuitul ei. Așa s-a ajuns ca 31% dintre danezi să învețe continuu toată viața. Ei sunt urmați de suedezi și de finlandezi. Societățile lor se află permanent în mișcare și asta se și vede în nivelul lor de trai foarte ridicat. Comparați acest procent al lor cu cele 2% de la noi și veți înțelege că niciun guvern și nicio politică socială nu ne va aduce bunăstarea nordicilor, dacă nu îi urmăm și în educația perpetuă. Fără această adaptare riscăm să ajungem șomeri pe viață. În Marea Britanie, spre exemplu, 10 milioane de oameni își vor pierde slujbele în următorii douăzeci de ani, doar din cauza automatizării. Conform unui studiu al Oxford University, agenții de credite, recepționerii, funcționarii care lucrează în relații cu clienții, vânzătorii și șoferii profesioniști riscă să fie înlocuiți în proporție de 90% de roboți, în următorii 10-20 de ani.
Iar noi, ceilalți, va trebui să învățăm să lucrăm cu aceste mașini, altminteri ne vor lua pâinea de la gură tuturor. Pentru că proprietarii marilor companii știu că roboții, spre deosebire de noi, bieți oameni cu carne, oase, boli și dureri, nu dorm și nici nu au nevoie de salarii, de pauze de masă, de concediu sau de pensie. Iar când se strică, pot fi lesne înlocuiți cu alții noi. Distrugere de oameni creatoare... de roboți.