În ultima vreme, am remarcat că tot mai mulți români au evlavie la Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul. Mulțimi tot mai numeroase vin în pelerinaj la Mânăstirea "Radu Vodă", la hramul Sfântului (pe 9 noiembrie). Mii de oameni așteaptă răbdători, timp de ore în șir, ca să se poată închina la moaștele Sfântului lor drag, grabnic ajutător.
Vă mărturisesc că eu l-am descoperit pe Sfântul Nectarie cu totul întâmplător, trecând pe la Mânăstirea "Radu Vodă", la scurt timp după aducerea moaștelor în acest sfânt lăcaș. Și, din prima clipă, m-am simțit atrasă și cucerită de chipul lui blând și prietenos. M-am închinat la moaște, m-am rugat pentru sănătatea mea și a familiei mele și m-am simțit, dintr-odată, ocrotită.
De atunci, de câte ori am avut câte o problemă de sănătate, am citit Acatistul și m-am rugat cu credință Sfântului. Iar Sfântul m-a ajutat mereu. Am trecut prin momente foarte dificile. Acum 10 ani, am fost suspectă de cancer, în urma unor sângerări masive datorate unui fibrom. Apăruseră la analiză, în urma unui chiuretaj biopsic, celule atipice, și mi s-a recomandat de urgență operația, pe care însă am tot amânat-o, timp de doi ani, până când Dumnezeu mi-a scos în cale un chirurg "artist" în profesia lui, care mi-a rezolvat cu succes această problemă de sănătate. Și, în ciuda pronosticurilor pesimiste ale unor confrați de breaslă, n-a fost cancer, ci doar fibrom și o hiperplazie a mucoasei uterine.
I-am promis Sfântului Nectarie că primul lucru pe care îl voi face după însănătoșire va fi să mă duc în insula Eghina, pentru a-i mulțumi. Și așa am și făcut. În mai 2005, am ajuns în Grecia și m-am dus în pelerinaj la Mânăstirea Sfântului Nectarie, convingând și alți turiști, care nu auziseră de minunile Sfântului, să facă acest lucru. Din păcate, în luna octombrie 2013, a trebuit să mă confrunt din nou cu spaima de boala cea teribilă, boala cea rea, iar de data aceasta nu a mai fost doar o simplă spaimă. Diagnosticul a fost sumbru: neoplasm mamar bilateral, avansat pe plan local. A trebuit să trec prin Purgatoriu, cu 8 ședințe de chimioterapie, o operație complicată, iar apoi 25 de ședințe de radioterapie. După prima ședință de chimio, mi-a căzut tot părul, într-o singură zi... Numai cine trece prin asta poate să înțeleagă oroarea de a te privi în oglindă și de a vedea acolo un cu totul alt chip, pe care nu-l mai recunoști... Chipul unui... extraterestru! Câteva zile pe lună, aveam imunitatea foarte scăzută, aproape de 0. Orice microb sau virus mă putea doborî. Dar Dumnezeu și rugăciunile către Măicuța Domnului mi-au dat putere și curaj. Eram liniștită, împăcată, în armonie cu viața și cu cei din jur. Știam că Dumnezeu ne-a dat această încercare, mie și familiei mele, pentru ca să facem o schimbare și să realizăm care ne sunt cu adevărat prioritățile.
Fiul meu a venit de la mii de kilometri distanță ca să fie cu mine, în clipele cele mai grele. S-a reînnoit între noi acea legătură trainică, pe care credeam că o pierdusem... A fost, de departe, cel mai minunat lucru care mi s-a întâmplat. Dar au mai fost și altele, multe: oameni care s-au rugat pentru mine, medici minunați pe care i-am întâlnit. Simțeam că Dumnezeu mă ocrotește, că Dumnezeu nu mă lasă! Nu m-am întrebat "De ce eu?", am acceptat totul și am continuat să-i mulțumesc zilnic Domnului, pentru binefacerile pe care le-a revărsat asupra mea. Poate pare greu de crezut, dar aveam clipe, nu puține, în care mă simțeam chiar fericită.
În tot acest timp, m-am rugat zilnic Maicii Domnului, Sfântului Nectarie și Sfântului Ioan Rusul. Am citit Paraclisul Icoanei Maicii Domnului Hodighitria de la Mânăstirea "Mihai Vodă" din București și acatistele Sfinților. Am ținut post și, pe termen lung, o dietă din care am exclus lactatele, zahărul, orice fel de dulciuri, carnea (cu excepția celei de pește). Și așa am reușit să trec destul de ușor peste efectele adverse ale tratamentelor oncologice agresive, mi-am păstrat energia și speranța. Acum, la 6 luni de la operație, un PET-CT și analizele specifice arată că am învins boala. Cel puțin deocamdată, pentru că este o luptă pe care trebuie să fii pregătit să o duci toată viața, cu aceleași arme: rugăciune, echilibru interior, dietă și un alt mod de a interpreta lucrurile care ți se întâmplă. Anul viitor, dacă mă ajută Dumnezeu, mă voi duce din nou în Grecia, la Mânăstirea Sfântului Nectarie din Insula Eghina, pentru a-i mulțumi sfântului și a mă ruga. Îl simt mereu aproape, blând și ocrotitor, ca pe un adevărat părinte.
Am icoanele Sfântului Nectarie peste tot în casă, îl prețuiesc și îl iubesc ca pe Ocrotitorul familiei mele. Este Sfântul care niciodată nu te lasă, nici în cele mai grele împrejurări!
Mesajul pe care doresc să-l transmit cititorilor revistei este că Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul, ca de altfel și alți mari părinți ai bisericii, este cu adevărat făcător de minuni și mare vindecător. Trebuie numai să credem și să ne rugăm! Iar cei care pot, și mai ales bucureștenii, să treacă pe la Mânăstirea "Radu Vodă" pentru a se închina la moaștele Sfântului! Cu siguranță le va asculta rugăciunile, dacă sunt rostite din inimă, cu evlavie și credință.
Cu deosebită considerație,
VIRGINIA M. - București
Sub pavăza rugăciunii
Rândurile mele se vor a fi o scrisoare de mulțumire, pentru că Dumnezeu este mereu alături de mine și de familia mea. Este o promisiune pe care am făcut-o de ceva timp, și anume, că voi face și eu, asemeni multor oameni, cunoscut faptul că rugăciunile noastre, spuse din tot sufletul, sunt ascultate, și ajutorul vine la momentul potrivit. M-am rugat Bunului Dumnezeu, Preasfintei Sale Maici, Sfântului Nectarie și Preacuvioasei Parascheva, să mă ajute pe mine și pe membrii familiei mele ori de câte ori aveam un hop de trecut, și rugăciunile mele au fost mereu ascultate. Dumnezeu ne ajută și ne iubește pe toți, chiar dacă nu merităm. Mă rog în fiecare clipă să-mi lumineze mintea și să-mi dea sănătate și putere de muncă. Forța unei rugăciuni (oricât de simplă ar fi ea), făcută din toată inima, este inimaginabilă. Este bine să te rogi Sfintei Fecioare Maria și oricărui sfânt de care te simți apropiat, față de care ai o afinitate, adesea inexplicabilă. Ei te vor asculta și ajuta.
Pentru mine, Preasfânta Fecioară Maria, Sfântul Nectarie și Preacuvioasa Parascheva sunt mijlocitori grabnic ajutători către Dumnezeu și nicio clipă nu încetez a le fi recunoscătoare și a le mulțumi pentru viața mea și a familiei mele. Citesc toate minunile despre care se scrie în revista dumneavoastră și mă bucur pentru fericirea celor care trăiesc aceste minuni, pentru că știu cât de mult m-a ajutat Dumnezeu pe mine, chiar și atunci când nu o ceream în mod expres. Abia după ce răul trecea cu bine, realizam că s-a întâmplat o minune, fără de care totul ar fi putut fi un dezastru.
Într-o lume în care parcă toate sunt pe dos și viața de zi cu zi este din ce în ce mai grea, rugăciunea și faptele bune trebuie să ne fie pavăză. Fără credința fermă că Dumnezeu este în toate, că ne iubește și ne ajută, nimic nu se va împlini. Minunile există și apar exact atunci când trebuie. Nu uitați însă să-i mulțumiți Bunului Dumnezeu, chiar și pentru faptul că sunteți vii, că vă redăruiește în fiecare dimineață viața, că sunteți sănătoși și vegheați din cer.
Îi mulțumesc revistei "Formula AS" că ne întărește spiritual, că ne oferă soluții pentru diferite probleme și că ne ajută să uităm puțin de greutățile zilnice.
Cu stimă,
ADRIA B. ANA