Cadavrul mamiferului marin, lung de 10 m, fusese găsit în urmă cu un an, pe o coastă a Oceanului Pacific. Conform rezultatelor autopsiei, balena murise pentru că înghițise 18 kg de bucăți de plastic, care-i astupaseră prima din cele două cavități ale stomacului și organul digestiv plesnise.
Trei sferturi din obiectele care plutesc astăzi pe valurile mărilor europene sunt din plastic. Conform unor aprecieri, în oceanele lumii ajung anual 26 de milioane de tone de deșeuri din plastic, care reprezintă un pericol mortal pentru vietățile marine. Păsări, pești, broaște țestoase, foci și balene - toate mănâncă bucățile de plastic sau se strangulează cu funii, plase ori ambalaje rupte.
Până în prezent, oamenii de știință și ecologiștii s-au ocupat cu precădere de uriașele covoare de gunoi prezente în Pacificul și Atlanticul de nord. Noile cercetări arată, însă, că plasticul de dimensiuni microscopice, măcinat de soare, vânt și valuri, ajunge și în alimentația noastră. Aruncate din inconștiență, aceste deșeuri perfide ar putea regăsi drumul înapoi, la oameni. Cumplită răzbunare a naturii!
Bucățelele minuscule, așa-numitul microplastic, îi interesează în mod deosebit în acest moment pe cercetători. Prin "microplastic" se înțelege totalitatea particulelor cu un diametru mai mic de 5 mm. Majoritatea nu pot fi văzute cu ochiul liber.
Pentru a studia drumul materialului plastic spre lanțul alimentar, biologul englez Richard Thompson, de la Universitatea din Plymouth (sudul Angliei), a hrănit viermi (folosiți ca momeală) și raci cu bucățele de plastic. "Toate speciile le-au mâncat în doar câteva zile", este concluzia lui Thompson, unul din cei mai buni cunoscători ai problemei.
Dacă particulele sunt suficient de mărunte, ele sunt mâncate și de zooplancton, acele animale mici care le servesc drept hrană peștilor și balenelor.
Și hrana regurgitată de pescăruși conține cantități mari de microplastic. Și, de asemenea, și excrementele de focă și balenă.
Grupul de cercetători condus de Richard Thompson a descoperit prezența acestor particule minuscule de plastic în fiecare al treilea pește pe care l-au cercetat, inclusiv la pești de consum, precum dorade, lupi -de-mare și macrouri. "În cazul acesta nu există, însă, niciun pericol pentru sănătatea oamenilor", spune biologul Thompson, "deoarece plasticul a fost găsit în intestinele peștilor, pe care nu le mâncăm".
Dar unele particule sunt, totuși, atât de mici, încât pot pătrunde prin pereții celulari, depunându-se în țesuturi. În cadrul unor experiențe efectuate în acvarii, cu midii, s-au descoperit particule de polietilenă în celulele tractului lor digestiv, dozele mari conducând la reacții infecțioase puternice.
Numeroase produse din material plastic realizate pentru uz industrial conțin adaosuri toxice, ignifuge sau plastifiante. Printre ultimele se numără și așa-numiții ftalați, care au în organism același efect ca hormonii.
Începând din anii '50, producția de mase plastice a crescut uimitor, astfel că în 2011, în lume se produceau 280 de milioane de tone de material plastic. 40% din plasticul vândut în Europa servește la producerea ambalajelor, la care se adaugă articole de unică folosință, precum pahare, scutece sau ochelarii 3D. Dacă aceste obiecte nu ajung la gunoi, ci în mediul înconjurător, râurile le transportă în mare, unde nu putrezesc, ci se descompun, încet, în particule tot mai mici. Razele ultraviolete produc găuri în structura lor chimică, iar vântul și valurile macină plasticul, mărunțindu-l.
Între timp, cercetătorii au găsit deșeuri de plastic mai mari sau mai mici pe țărmurile tuturor continentelor, inclusiv în Antarctica. Și chiar și pe fundul mării dintre Groenlanda și Spitzbergen (insulă din arhipelagul norvegian) au fost detectate pungi din plastic.
În Marea Nordului, cantitatea deșeurilor a atins o cotă îngrijorătoare: pe o suprafață de plajă de 100 m2 au fost găsite 230 de bucăți de plastic mai mari de 2,5 cm. Iar printre deșeurile care pluteau pe valuri erau fragmente de computere, periuțe de dinți, jocuri mecanice etc. Multe dintre ele veneau de departe: coșuri pentru homari din Anglia și folii de plastic de la fermele de scoici din Franța. Dar particule de plastic s-au găsit și în nisipul plajelor: aproape 500 de particule minuscule în 10 g de sediment. "Microplasticul este prezent pe toate plajele", concluzionează cercetătorii.
Dar cea mai mare parte a "gunoiului" marin provine din navigație și pescuit, deși aruncarea produselor plastice peste bord este interzisă. Dar e mai ușor și mai ieftin să le arunci, decât să le depozitezi corect în port.
Albatroșii și alte specii de pescăruși confundă particulele de plastic ce plutesc la suprafață cu hrana și le mănâncă pe săturate. Acestea rămân în organism și pot provoca ocluzie intestinală. "În stomacul unor animale", afirmă cercetătorii, "s-a găsit o cantitate de deșeuri care corespunde unei pungi de 1-1,5 l plină cu plastic".
Deosebit de periculos. Materialul plastic care plutește pe valuri transportă pe mări și oceane agenți patogeni, printre care și pe cei ce produc holera. Bacteriile folosesc bucățile de plastic ca pe niște taxiuri, pentru a ajunge la destinație. Până în 2020, problema plasticului trebuie rezolvată în așa măsură încât să nu mai producă pagube în mediul înconjurător al mărilor și oceanelor. Cel puțin acesta este obiectivul măreț al Uniunii Europene. Ar fi minunat să se întâmple așa, înainte ca plasticul ucigaș să ajungă de la animale la om.