Generalul DAN VOINEA Procuror militar (r) - "Trăiesc și victimele, trăiesc și criminalii. Sper să se facă dreptate într-o zi"

Ion Longin Popescu
25 de ani de la Decembrie 1989

Pentru români, 22 Decembrie 1989 a fost o zi în care timpul și-a suspendat zborul, iar lan­țurile pușcăriei numite Republica Socialistă România au căzut zornăind cu zgomot asurzitor. A fost piatra de hotar între comunismul sângeros și o "revo­lu­ție" și mai însângerată, lăsând în istorie mai multe în­trebări decât răspunsuri. A fost evenimentul care, în câteva orașe, în special în București, a determinat cons­truirea de noi cimitire, cimitire ale unor copii-eroi, în care du­rerea părinților a fost strigată până la ceruri.
Procuror militar în rezervă, general, conferențiar universitar de drept, Dan Voinea este unul dintre cei mai cunoscuți "actori" ai evenimentelor din decembrie 1989. De numele lui se leagă procesul Ceaușeștilor și dosarele Revoluției. În exclusivitate pentru revista noastră, Dan Voinea dezvăluie aspecte noi despre ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 25 de ani, când lumea românească s-a cutremurat din temelii.

"Mitingul din 21 Decembrie n-a fost «spart» de KGB-iști, ci de timișoreni"

- Să mergem înapoi, pe firul evenimentelor din decembrie 1989, reluând întrebări la care încă nu s-a răspuns. În București, mișcările de stradă (revoluția) s-au declanșat după spargerea mitingului din Piața Palatului, când au fost detonate petarde. Majoritatea cărților publicate afirmă că autorii ar fi fost agenți KGB. Investigațiile făcute de dvs. con­firmă acest ade­văr?

- Totul a fost o dezinformare. Mitingul din 21 a fost spart de trimișii Timișoarei! Punct. Nefiind siguri că vor afla toți românii despre mișcarea care începuse în Ti­mișoara, reuniți, din 20 decembrie, în cadrul Fron­tului Democrat Român, timișorenii au trimis la Bucu­rești, Sibiu, Cluj-Napoca, Reșița, Craiova, Ploiești, Arad și în alte orașe, ștafete formate din grupuri de tineri voluntari care aveau misiunea de a-i informa pe localnici despre ceea ce se întâmpla în capitala Ba­natului și să spargă eventualele mitinguri oficiale orga­nizate de comuniști. Aceasta este o informație în pre­mie­ră, pe care o ofer cititorilor revistei dvs. Au fost au­diați, avem mărturiile multora dintre ei. Cei apro­xi­mativ 50 de "curieri ai adevărului" ajunși la București cu acceleratul de ora 5 dimineața au stat în Cișmigiu, până s-au strâns sutele de mii de demonstranți scoși din fabrici. Era mitingul îndreptat împotriva timișorenilor răzvrătiți, numiți de Ceaușescu "huligani". Cei 50 au pă­truns în forță, după o încercare nereușită pe la bi­serica Crețulescu, pe la intersecția străzii Știrbei Vodă cu Calea Victoriei, în mijlocul mulțimii de la Athénée Palace, unde au început să povestească cu voce tare despre situația din Timișoara "liberă de comunism". Au putut sparge cordoanele de protecție a manifes­tan­ților, pentru că erau deja obișnuiți cu acest gen de ac­țiune. Veneau din orașul în care unități ale armatei fra­ternizaseră deja cu populația. Prinseseră curajul pe care ți-l dă libertatea. La un moment dat, unul dintre ei, aflat în apropierea Bibliotecii Centrale Universitare, a scos dintr-o cutie de pantofi două petarde de instrucție, pri­mi­te de la soldații timișoreni, și le-a aruncat în mul­țime, stârnind panică și spaimă. Mulți au aruncat pan­car­tele cu Ceaușescu și au luat-o la fugă. Celebrul stri­găt "Veniți cu noi" a fost lansat de acești tineri curajoși, determinându-i pe Ceaușești să strige disperați: "A-lo! A-lo! Tovarăși, stați la locurile voastre!"...

"Așa-zișii «turiști sovietici» nu erau decât moldoveni de la Chișinău, plecați în Iugoslavia să facă «bișniță»"

- Și cu agenții KGB cum rămâne? Cine au fost "turiștii" sovietici deghizați care au invadat România, cu ordin să provoace căderea lui Ceaușescu?

- Nici în 16, nici în 17, nici în 21 și nici după aceea nu au fost identificați astfel de agenți travestiți în tu­riști. Cine insistă pe acest scenariu am impresia că dorește să diminueze rolul românilor în înfăptuirea revoluției anticomuniste. E drept, au fost identificați mulți turiști din Republica Moldova, cu mașini Lada, care au tranzitat România spre Iugoslavia, ca să-și cumpere diverse mărfuri pentru revânzare, fenomen cunoscut și la noi după decembrie, când tot românul se ducea "la turci" să cumpere blugi. Făcând parte, încă, din URSS, moldovenii au beneficiat, înaintea fraților lor din București, de perestroika lui Gorbaciov și au ieșit pentru prima oară în străinătate, la "bișniță". S-au format grupuri-grupuri, cărora le-au fost impuși șefi de grup, de regulă de la Ministerul de Interne de la Chi­șinău, care le-au cerut să nu se bage în evenimentele declanșate în România, pentru a nu deveni victime. Cu toate acestea, la Brădești, lângă Craiova, un astfel de grup a fost atacat de militarii români, fără somație, fiind uciși trei dintre ei, iar ceilalți, răniți. Atunci s-a afirmat în presă că o femeie din grup ar fi fost maior KGB. Întâmplarea a făcut să primesc o scrisoare, un memoriu al acestor victime de la Brădești, printr-un preot din București. Așa am aflat că "maiorul KGB" era, de fapt, o învățătoare de lângă Chișinău, iar soțul ei, ucis de tirul soldaților, fusese tâmplar. Ambii, ro­mâni basarabeni. Le-au fost controlate mașinile, nu s-au găsit arme, nu s-au găsit nici măcar hărți. Le-au fost verificate traseul și orele de trecere a frontierei, dus și întors, și nu s-a aflat nimic care să-i incrimineze.

"După chemarea lui Ion Iliescu la Parchet, în calitate de învinuit,
s-a pus cruce cercetării dosarelor Revoluției"


- Înarmarea civililor, după 22, a avut drept mo­tivație lupta împotriva teroriștilor. Cine au fost tero­riștii? Au existat cu adevărat?

- Întrucât, după fuga lui Ceaușescu, încetase re­pre­siunea împotriva manifestanților anticomuniști, a fost pusă în operă o diversiune concepută dinainte. Anume, să se facă "totul" pentru salvarea adminis­trației co­mu­niste, a nomenclaturii de gradul 2 și 3, de îndată ce dic­ta­torul părăsea puterea. A fost aruncată toată vina asu­pra lui, de aceea Ceaușescu, prin moartea lui, a salvat ad­mi­nis­trația comunistă care a rămas la putere. În plus, tere­nul cu teroriștii fusese pregătit de însuși dictatorul, prin repetatele referiri la manifestanții din Timișoara, pe care-i califica ba "huligani", ba "teroriști". Când ge­ne­­ralul Stănculescu s-a întors la București, a avut un pre­text perfect pentru menținerea unor unități militare în stradă: apărarea civililor de "teroriști". "Teroriștii tră­­­geau din toate pozițiile", spunea Ion Iliescu, deci tre­buia să lăsăm armata să-și facă datoria. Lumea nu știa că întreaga con­ducere provizorie a țării, de la generali, la Ion Ili­escu et comp., a stat la Ministerul Apărării, cu de­­getul pe trăgaci, până n-a mai rămas niciun ma­ni­fes­tant în stradă. Așadar, "teroriștii" au fost fie în uni­tățile de tanchete conduse de ofițerul Trosca, executați pur și simplu, după ce fuseseră chemați să apere mi­nisterul, fie la televiziune, unde mulți soldați s-au îm­puș­cat între ei. Dosarul televiziunii este incredibil.

- Cine a tras din vilele ce înconjoară TVR? Am văzut cu ochii mei cum un soldat pândea mișcările dintr-o astfel de locuință. Stătea cu degetul pe trăgaci și spunea că acolo este un terorist.

- Am cercetat fiecare vilă în parte, inclusiv cele de pe strada Pangrati; am discutat cu locatarii, am stabilit câți și cine au fost "teroriștii", am vorbit cu ei. Cei mai mulți erau de la Gărzile patriotice, primiseră ordin să tragă în televiziune, unde li s-a spus că se aflau "te­ro­riștii". În Piața Dorobanți staționa camionul cu pistoale automate, de unde oricine se putea "servi" cu buletinul. Soldaților de pe stradă și din televiziune nu le-a spus nimeni că în vile sunt gărzi patriotice, așa că s-au îm­pușcat între ei. Mulți vorbesc de cele două elicoptere fără însemne militare, care au apărut dea­su­pra televi­ziunii și au fost întâmpinate cu foc de mi­traliere de la sol. Am vorbit cu unul dintre coman­danți. Primise or­din să șteargă însemnele armatei de pe fu­se­laj și să survoleze televiziunea, de pe acoperișul căreia trăgeau "teroriștii". Văzându-le fără însemne, soldații care apărau TVR au deschis focul. Un pilot a fost rănit și atunci au deschis și ei focul asupra celor de la sol. Pe scurt, au tras unii în alții. Dosarele sunt pline de cazuri ase­mănătoare, dar nimeni nu le trimite în judecată. Fenomenul "terorist" trebuie, încă, să supraviețuiască, fiind eșafodajul preluării puterii în stat după revoluție. De altfel, după chemarea lui Ion Iliescu la Parchet, în calitate de învinuit, ca urmare a dovezilor documentate de noi, s-a pus cruce cercetării dosarelor Revoluției. Pe mine m-au pensionat, iar zecile de mii de pagini au fost închise în fișete.

"Fenomenul terorist a fost creat de Ministerul Apărării Naționale"

- Și, totuși, cine a declanșat fenomenul "terorist"? Cine a pus în operă această psihoză?

- Ministerul Apărării Naționale! Din cercetări re­zultă că cel care a antrenat unitățile militare în lupta di­versionistă din București, de exemplu, a fost gene­ra­lul Eftimescu, unul din locțiitorii generalului Stăncu­les­cu. Am identificat nu mai puțin de opt situații diver­sio­niste cu multe victime. Pe lângă cunoscutul caz USLA, când oamenii maiorului Trosca au fost uciși și bat­jocoriți ca "teroriști", mai sunt înregistrate nu­me­roa­se situații. La o oră după distrugerea tanchetelor us­lașilor, aghiotanții lui Eftimescu au telefonat la Aca­demia Militară: "Să vină elevii să apere MAN, că sun­tem atacați de «te­roriști»". Elevii, înspăimântați că vor fi nevoiți să dea piept cu hidra teroristă, au plecat cu trei autobuze. În poarta ministerului, cu toate că auto­buzele aveau toate însemnele cunoscute, s-a de­clanșat focul. Morți și răniți. Cei care au scăpat au fost luați în dispozitivul de apărare, alături de cei care le îm­puș­caseră "din gre­șeală" camarazii. N-a fost de ajuns. Du­pă nici o oră, au sunat din nou, de la cabinetul gene­ralului Eftimescu, la Academia Tehnică Militară: "Să vină studenții, să apere ministerul!". S-au urcat și ei în autobuze, dar când au ajuns în aceeași poartă a mi­nisterului, s-a tras și în ei. Morți și răniți. Tot n-a fost de-ajuns, așa că au chemat de la Buzău o unitate de cercetare, cu uniforme speciale, de camuflaj, sub con­ducerea ofițerului Tru­țulescu. Cum au ajuns pe înserat, în camioane cu pre­lată cu însemnele armatei, au oprit la intrarea în mi­nister. N-au apucat să coboare, că mitralierele au fost pe ei. Un foc nimicitor au îndrep­tat asupra lor chiar cei care îi chemaseră. Povestea Tru­țulescu că numai lângă el au murit patru colegi. Unii s-au adăpostit pe străduțe, răniți, sunând la uși și ru­gându-se de locatari să le per­mită să telefoneze la uni­tate, să dea cineva ordin de în­cetare a focului.

- Este revoltător că ucigașii nu au fost pedepsiți! Dacă la Timișoara au fost câteva condamnări, la București, unde au murit cei mai mulți tineri, civili și soldați, nu a fost nimeni pedepsit. Din ce cauză?

- N-a venit rândul respectivelor dosare! De fapt, nu au mai fost trimise în instanță. Eu și echipa mea de 50 de procurori și polițiști am identificat peste 85% din făptuitori! Interogați, au recunoscut că au tras în mul­țime, nu au putut nega evidențele. Am muncit nebu­nește, primisem lumină verde de la președintele Emil Constantinescu, în perioada căruia am avansat cel mai mult cu cercetarea. Sub președintele Băsescu, Dosarul general al Revoluției a fost stopat. Curtea Constitu­țio­nală a decretat că procurorii militari nu mai pot an­cheta civili. Așa că au transferat dosarele la Parchetul Ge­neral, unde nu s-a mai făcut nimic, deși, spre exem­plu, la Brașov, am stabilit autorii fizici, cu nume, pre­nume, adresă, unitate militară, pentru 297 de victime, din 300; la Constanța, am stabilit autorii fizici, cu nume, pre­nu­me, adresă, loc de muncă/unitate militară, pentru toate victimele; la Reșița, am stabilit autorii fizici pentru toate victimele; la Caransebeș, știm cine a tras în toate victimele; la Craiova s-au stabilit autorii fizici pentru toate victimele; la Sibiu, la fel, se cunosc autorii fizici pentru 100% din victime. S-a spus că prin­tre teroriști au fost mulți străini de țară, iranieni, arabi, ruși etc. Nu am găsit nicio urmă. Nu a fost identificat ni­ciun străin de țară, nici măcar ca turist, în Arad, în Constanța, în Reșița, în Craiova, deși au fost uciși mulți revoluționari și acolo.

- Așadar, cine a oprit mersul firesc al dosarelor?

- Nu văd altă scuză a întreruperii cercetării do­sarelor decât aceea de a-l proteja pe Ion Iliescu. Pentru că dosarul Iliescu nu înseamnă numai Ion Iliescu, ci peste 100 de persoane! Sper, însă, că se va face drep­tate în cele din urmă. Trăiesc și victimele, trăiesc și cri­minalii. Cu precizarea că aceștia din urmă trăiesc mult mai bine decât victimele.