"Suntem în câștig, dar purtăm sechelele primilor ani de tranziție"

Rodica Culcer
- Ne apropiem de sfârșitul anului. Puteți sintetiza, în câteva idei principale, ce a câștigat și ce a pierdut România în cei 25 de ani de la Revoluție?

- Ca să-l parafrazăm pe Marx, în 1989, România nu avea nimic de pierdut, decât lanțurile regimului comunist. Marele câștig, imposibil de evaluat în cuvinte, a fost atunci libertatea, cea care ne-a permis, 18 ani mai târziu să intrăm, cu pași mărunți și poticniți, în Uniunea Europeană și să trecem la construirea unui stat cu adevărat democratic, stat care nu ar fi avut nicio șansă dacă am fi rămas în afara comunității euro-atlantice. Regăsindu-și destinul european, România a evitat soarta Ucrainei, de stat eșuat din cauza corupției ende­mice întreținute de o clasă politică imorală și cupidă, devenit pradă ușoară pentru regimul neo-imperialist al KGB-iștilor lui Vladimir Putin. Imaginați-vă că, în actualul context in­ter­na­țional, definit de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, România nu ar fi fost membră a NATO și UE, ci o feudă a clicii de jefuitori, structurate în jurul și după modelul PSD, cum reise din actualele dosare ale DNA. Imaginați-vă că nu am fi avut un stat de drept și că mass-media și internetul ar fi fost con­trolate total de propaganda guvernamentală aservită Krem­linului și veți avea amploarea dezastrului care ne pân­dea. Este util, de altfel, să facem un astfel de exercițiu inte­lec­tual, pentru a ne feri de ofensiva propagandei pro-Putin, care se extinde în România. Libertatea se cere păzită și apărată, căci în partea noastră de lume se găsesc încă forțe puternice dor­nice s-o anihileze. Este o lecție pe care suntem pe cale să ne-o însușim, căci un alt mare câștig, evidențiat la 16 noiembrie, este eliberarea mentală a poporului român de dependența de mitologia atotputerniciei puterii politice și de condiția de subordonare față de guvernanți.
Suntem, deci, în câștig, dar purtăm sechelele primilor 18 ani de tranziție, care nu au fost nici ușori, nici luminoși. Au fost anii în care o elită kleptocratică, provenită din nomenkla­tura securist-comunistă a fostului regim, a spoliat România. În loc să privatizeze marile întreprinderi, adică să le dea o nouă șansă printr-un management performant și accesul la in­ves­tiții, cum au făcut cu succes Polonia, Cehia și Ungaria, gu­ver­­nanții au preferat să le ruineze și să le vândă pe nimic, apro­­piaților lor din țară sau din afara ei. Companiile occi­dentale serioase și prospere au fost refuzate, în favoarea unor firme de buzunar, care mascau de regulă grupuri de profitori și/sau es­croci. S-au pierdut nu numai o forță de muncă pro­fesio­nalizată, ci și spiritul antreprenorial și o sursă sănătoasă de venituri private și publice. Aceeași elită kleptocratică a je­fuit bu­getul de milioane de euro în taxe și impozite neplătite, ram­bursări fictive de TVA și despăgubiri ilegale pentru pro­prietăți deținute abuziv sau ilegal - căci dreptul de proprietate al celor neafiliați puterii a fost sever cenzurat, dacă nu sufocat, de no­ua clasă de îmbogățiți. Această clasă a tratat contractele pu­­bli­ce și serviciile publice ca pe o sursă de îmbogățire pentru sine, și de aceea, infrastructura, sănătatea și educația se află într-o stare jalnică. România a fost ocupată - de la economie, la justiție și mass media - de o "tagmă a jefuitorilor", deve­nind "copilul-problemă al Europei", cum memorabil a spus co­­mi­sarul european Verheugen în 2001. După acest parcurs ane­­voios, avem un nou moment de grație, în care ne putem lua țara înapoi - dacă vrem cu adevărat și suntem pregătiți să o reconstruim și să ne apărăm libertatea. Să ne bucurăm, așa­dar.

- Victor Ponta anunță o formulă guvernamentală re­structurată, prin cooptarea grupului Tăriceanu. Credeți în ea? PSD-ul se mai poate reinventa, și pentru cât timp?

- Din tot ce am scris până acum cred că este limpede că nu cred în potențialul PSD de a se reinventa. Pentru aceasta ar fi trebuit să aibă o bază politică sănătoasă și nu să fie o rețea de tip mafiot, programată să dreneze fondurile publice în folosul propriu și în dauna interesului public. Lectura dosarelor DNA oferă un temei solid pentru această concluzie. De altfel, aproape toți liderii locali ai PSD sunt vizați de DNA și nici cei de la centru nu se simt prea bine. Cine să reinventeze partidul? Ioan Rus, care ne spune minciuni despre bunele intenții ale gu­vernului, cu privire la votul din diaspora? Niciunul din ac­tualii lideri nu mai are credibilitate în fața cetățenilor, iar schimbarea bruscă de discurs nu mai păcălește pe nimeni. Tot ce poate face PSD - și ce face, de altfel - este să încerce niște ope­rațiuni de imagine sortite eșecului. Cine să creadă în schim­­barea la față a lui Victor Ponta - care a descoperit, brusc, că președintele statului este "domnul președinte Bă­sescu" și nu pur și simplu și mitocănesc "Băsescu", dictator bețiv etc., sau care anunță pompos excluderea din partid a pre­șe­dintelui CJ Bu­zău, învinuit de luare de mită, dar se sperie când este întrebat de jurnaliști dacă îi va exclude și pe ceilalți lideri PSD învinuiți de fapte de corupție - cum ar fi Viorel -re­benciuc sau Tudor Pendiuc. PSD, așa cum îl știm, se va re­grupa pro­babil după gratii, achitând nota de plată pentru două decenii și jumătate de jaf, corupție și proastă guvernare. Țara s-a schimbat și PSD nu a înțeles nimic. Nici Victor Ponta nu mai crede, de altfel, în reinventarea vechiului PSD, punân­du-și speranțele în noul partid pe care-l anunță amicul Sebas­tian Ghiță. Cum spunea Monica Macovei, acest partid va fi exact precum inițiatorul său - pragmatic, orientat spre inte­re­sele de afaceri legate de contractele cu statul și amuzamente în Emirate. Nu am auzit de niciun program politic, de valori, de principii sau de un proiect de țară. Denunțarea ipocrită a lui Ion Iliescu (adulat până nu demult) nu mai impresionează pe nimeni, mai ales că Ion Iliescu nu s-a implicat deloc în campania prezidențială eșuată pe 16 noiembrie. Nu știm cine sunt ideologii noului partid și nici care îi este modelul (poate Che Guevara?), dar, având în vedere precaritatea intelectuală și culturală a întemeietorului Ghiță și a amicului său premier, nici nu putem spera la revelații salvatoare pentru țară.
În tot cazul, un partid nu se reinventează decât în opoziție, iar Victor Ponta vrea să mai guverneze și pune în scenă un guvern pentru salvarea sa pe termen scurt. Este o adunătură încropită de personaje politice compromise deja, de tipul Radu Stroe și Daniel Chițoiu, și alte personaje dubioase fur­ni­zate de UNPR, PC, PP-DD. Le cunoaștem tuturor poten­țialul și performanțele și știm că rostul lor este doar de a consolida o majoritate parlamentară de care PSD are nevoie îna­inte de moțiunea de cenzură anunțată de PNL, pentru februarie. Să sperăm deci că guvernul Ponta 4 nu va avea via­ță lungă.