Ciupercile vindecătoare: KOMBUCHA

Natasa Galche
- Nu toate ciupercile ne mănâncă de vii, parazitându-ne organismul. Există și ciuperci fermecate, care fac tot ce pot ca să fim sănătoși -

Micoterapia este o metodă de tratare a dife­ri­telor boli cu ajutorul ciupercilor medi­cinale, folosită de mii de ani. Kombucha, denumită și "meduza japoneză" sau "ciuperca ceaiu­lui", a fost descoperită în urmă cu milenii și socotită în țările Orientului Îndepărtat un adevărat panaceu. În China, băutura produsă din această ciupercă era con­siderată sacră, un elixir al tinereții veșnice, permisă spre savurare doar nobilimii. Secole mai târziu, răz­boi­­nicii nordici și soldații legiunilor romane o consu­mau pentru creșterea rezistenței și vigoarea trupului pe câmpul de luptă. În zilele noastre, medicina mo­der­nă confirmă calitățile terapeutice deosebite ale ciu­percii ceaiului, recomandând-o în tratarea infecțiilor bacteriene, pentru îmbunătățirea metabolismului, îm­po­triva aterosclerozei, artritei, reumatismului și mul­tor altor afecțiuni.

Un elixir al vieții

Se spune că demult, în vremuri imemoriale, pe un tă­râm necunoscut, trăia un călugăr care avea darul de a vedea viitorul. Faima lui devenise atât de mare, încât ajunse până la urechile împăratului. De ani de zile, suveranul era țintuit la pat de o boală grea, fără leac, astfel că, într-o bună zi, l-a chemat pe sihastrul prezi­că­tor și i-a poruncit să-i spună când și dacă se va vin­deca de boala ce-i chinuia trupul. După o îndelungă tă­cere, călugărul i-a spus că în scurt timp se va însă­nătoși... bând ceai! După câteva zile, împăratul a ob­ser­vat în ceaș­ca lui de ceai o furnică și, dezgustat, s-a grăbit să o scoată cu lingurița. Atunci călugărul a spus: "Fur­nica din cană a adus cu ea un leac nevăzut! Aș­teaptă până ce la suprafața ceaiului va crește o medu­ză. Acea gelatină va transforma ceaiul într-un medi­ca­ment miraculos!" Așa s-a și petrecut și, în scurt timp, împăratul, după ce a înghițit băutura tămădui­toare, s-a vindecat de boala necunoscută. Deși poves­tea împăra­tului este o simplă legendă, oamenii de știință conside­ră că ea are la bază un sâmbure de ade­văr, anume că dezvoltarea ciupercii ceaiului este in­fluențată de bacterii care sunt răspândite de insecte.
Prima mențiune despre ceaiul din Kombucha a apă­rut în China, în secolul al III-lea î.e.n, pe vremea dinastiei Qin. Mai târziu, despre proprietățile terapeu­tice ale băuturii s-a aflat și în Japonia, în Coreea și în Tibet. Se presupune că în Europa, kombucha a pătruns după războiul ruso-japonez, adusă de soldații ruși. La începutul secolului al XX-lea, în mai toată Rusia se con­suma kombucha, sub denumirea de "cvas din ceai".

Ce este kombucha și care sunt proprietățile sale?

Ciuperca ceaiului este un organism viu, o simbioză de drojdii, bacterii și acizi, ce se formează în ceaiul îndulcit. Pelicula groasă, de culoare galben-brună, ce plutește la suprafața lichidului, transformă ceaiul cla­sic într-o băutură plăcută, ușor acidulată, aromată, ce potolește setea și, în același timp, previne și amelio­rează multe afecțiuni.
Cu un bogat conținut de vitamina C, P și B, amino­acizi, antioxidanți, acid ascorbic, minerale (zinc, iod, calciu), ceaiul de kombucha îmbunătățește circulația sanguină, stimulează metabolismul, elimină excesul de sare, previne și combate afecțiunile hepatice și bi­liare, reglează tensiunea arterială. În componența aces­tui ceai s-au descoperit bacterii cu proprietăți anti­biotice, fiind folosit ca leac eficient împotriva stafilo­co­cilor, streptococilor, în combaterea răcelilor și viro­zelor. De asemenea, băutura din ciuperca kombucha normalizează aciditatea gastrică, scade nivelul coles­te­rolului din sânge, este un remediu excelent împo­triva insomniei, dizenteriei, constipației, a durerilor de cap, revitalizează și întinerește corpul.

Prepararea băuturilor de kombucha

Pentru obținerea băuturilor din ciuperca ceaiului veți avea nevoie de o cultură de kombucha sănătoasă și de lichidul de start (ceai fermentat din kombucha). Acestea se pot achiziționa de la crescătorii de kom­bu­cha, de pe internet, sau se pot obține în casă. Pentru începători, este de preferat să apeleze la o cultură să­nă­toasă, căci obținerea ciupercii acasă este destul de anevoioasă și delicată.

Prepararea ceaiului cu ciuperca cumpărată

Ingrediente: 2 lingurițe de plante uscate, la ale­ge­re, 1 litru de apă, lichid de start și kombucha (se cum­­pără împreună).
Într-un recipient, se pregătește o infuzie de ceai verde sau din orice amestec de plante. La un litru de apă în fierbere, se adaugă două lingurițe de plantă. (Cea­iul negru se utilizează numai pentru creșterea ciu­percii, așa cum se va descrie mai jos.) Se lasă timp de 15 minu­te, după care se strecoară, se adau­gă 100 g de zahăr și se amestecă bine. Infuzia se lasă la răcit (dacă ceaiul este prea fierbinte, cultura de kombucha poate să moară) apoi se amestecă cu lichidul de start. Pentru preparare, se folo­sește un borcan din sticlă de trei litri, cu gura largă, în prealabil bine spălat și uscat. Niciodată nu utilizați ustensile sau recipiente din metal, pentru că pot distruge proprietățile bău­turii terapeutice și pot afecta ciu­perca. Turnați în borcan lichi­dul printr-un tifon, cu mare atenție, ca în recipientul de sticlă să nu pătrundă nicio rămășiță de ceai sau de zahăr, deoarece aces­tea dăunează ciupercii. Apoi, cu gri­jă, puneți ciu­perca în lichid. A­coperiți gura borcanului cu un tifon pus în mai multe straturi și legați-l cu o sfoară. Așezați reci­pientul într-un loc întunecat și călduros, cu o tem­pe­ratură (idea­lă) de 25 de grade. Proprietățile benefice ale ciupercii se pierd dacă temperatura locu­lui scade sub 17 grade sau dacă ciuperca este expusă în lumina directă a soarelui. O culoare maro închis su­­gerează că ciuperca și-a pier­dut calitățile curative.
Fermentația durează în func­ție de anotimp și de afecțiunea tratată (vara: 5-6 zile, iarna: 7-8 zile). (Exis­tă rețete pentru anumite afecțiuni care reco­mandă o fermenta­ție mai îndelungată, de până la 30 de zile.)
Când băutura ajunge la gustul și aciditatea dorite, cu mâinile curate, se scoate ciuperca din borcan, se clătește sub jet de apă rece și se introduce într-un nou borcan cu ceai preparat ca în rețeta anterior descrisă. Băutura obținută se toarnă în recipiente de sticlă, um­plute până sus, păstrând circa 10% pentru următoarea producție. Sticlele se astupă și se lasă încă 4-5 zile într-un loc răcoros. Înainte de utilizare, băutura se stre­coară printr-un tifon. Se conservă la frigider timp de maximum două săptămâni.

Obținerea casnică a kombucha

Este cunoscut faptul că această ciupercă se obține destul de greu, de aceea, dacă nu reușiți din prima în­cercare, nu abandonați!
Mod de preparare: într-un ceainic pentru infuzie, puneți 5 lingurițe de ceai negru și tur­nați o jumătate de litru de apă clocotită. După ră­cirea completă, se adaugă 7-8 linguri de zahăr și se amestecă până la în­corporarea perfectă. Se strecoară infuzia printr-un tifon și se toarnă într-un borcan de sticlă de trei litri, cu gura largă. Vasul se acoperă cu tifon în mai multe straturi și se așează într-un loc călduros și întunecos timp de șase săptă­mâni. Atenție: vasul nu trebuie miș­cat! Du­pă aproximativ zece zile, va începe pro­ce­sul de fermentație și va apărea un miros destul de puternic de oțet, care se va estom­pa după încă câteva zile. În săptămâna 2-3, la suprafața lichidului va apărea o peli­culă subțire, albicioasă. Aceasta este kom­bucha, care va continua creșterea și se va îngroșa în fiecare zi. Du­pă cele șase săptă­mâni, ciuperca se poate folosi pentru prepa­rarea băuturilor.
Este foarte important ca ciuperca să fie bine îngri­jită. Pentru aceasta, trebuie să utilizați numai instru­mente și recipiente foarte bine spălate, chiar sterilizate în cuptor. O dată pe lună, ciuperca se spa­lă într-un castron cu apă la temperatura ca­me­rei, îndepăr­tând cu grijă, fără să o rupem, muco­zi­tățile mai închise la cu­loare. După ce a crescut mai mult de șase centimetri, se pot scoate straturi din ea (pui) care se pun separat, în alte borcane, pentru a obține alte ciuperci.

Mod de administrare

Kombucha se poate bea pentru potolirea setei, ca energizant, sau în scop terapeutic. Trebuie reți­nut to­tuși că nu este o simplă băutură răcoritoare, și trebuie folosită cu moderație (maximum o jumătate de litru pe zi, excep­tând tratamen­tele cu indicații spe­ciale). Se administrează zilnic câte un pahar, cu o oră înainte de masă sau după trei ore după ce ați mâncat.
* În cure de slăbire. Ceaiul din kombucha este benefic pe perioada curelor de slăbire. Pentru a scăpa de kilo­gramele suplimentare, se administrează câte 6 pahare de ceai pe zi, astfel: un pahar cu o oră înainte de a mânca și încă un pa­har la două ore după masă (la cele trei mese principale ale zilei). Tratamentul durea­ză trei luni, în fiecare lună făcân­du-se câte o pauză de o săptămână.
* Ameliorarea simptomelor gas­tritei. Pen­tru a scăpa de durerile de stomac, se administrează kom­bucha de 3 ori pe zi, câte 100 ml. Pe durata trata­men­­tu­lui, se ține o dietă ușoară, fără grăsimi, prăjeli mezeluri, condimente, bău­turi alcoolice. Se evită, pe cât po­si­bil, fumatul. Durata tratamentu­lui este de 40 de zile. * Pentru vârst­nici, consumul regulat de ceai din kombucha îmbună­tățește starea de spirit, amelio­rează dure­rile de inimă și de cap, combate insomnia.
Atenție! Băutura din kombucha nu le este reco­man­dată celor care suferă de diabet sau de ulcer peptic.

Uz extern

* Soluție bucală: * Împotriva respirației urât mi­ro­sitoare: se clătește gura cu ceai de kombucha, fer­mentat timp o lună de zile. * Pentru albirea dinților, se folosește o soluție de 1:1 ceai din kombucha și apă fiartă și răcită. După periajul dinților, se clătește gura energic, timp de două minute. * Împotriva stomatitei și gingivitei, se folosește aceeași soluție de 1:1 apă și ceai de kombucha, cu care se clătește gura de 5-6 ori pe zi. Durata tratamentul este de regulă de 8-10 zile, însă se poate prelungi până la vindecarea completă.
* Curățarea tenului. Kombucha este indicată oricărui tip de ten. Întâi se curăță pielea cu lapte de­ma­chiant, apoi se înmoaie o batistă în apă călduță și se apli­că pe față timp de două minute. Se ia o altă batistă cu­rată, se înmoaie în ceai de kombucha fermentat timp de o lună, și se aplică pe față, așezând deasupra un prosop gros, flaușat, în prealabil bine încălzit. Du­pă 5 minute, se îndepărtează și se clătește fața cu apă călduță. Procedeul se face seara, o dată pe săptă­mână.
* Loțiune pentru ten gras. O jumătate de ceaș­că de ceai de kombucha, fermentat o lună de zile, se amestecă cu 5 linguri de apă minerală și o mână de petale de trandafiri. Soluția se toarnă într-un recipient cu capac și se lasă timp de două săptămâni, într-un loc întunecos. Se tamponează fața cu această loțiune, dimineața și seara.
* Împotriva căderii părului. Înainte cu două ore de a vă spăla pe cap, faceți timp de cinci minute un masaj al scalpului, umezindu-vă părul cu o jumătate de ceașcă de ceai de kombucha. Se acoperă capul cu un prosop și se lasă ceaiul să acționeze până la spăla­rea părului. În paralel, se administrează kombucha și pe cale orală, un pahar pe zi, înainte cu o oră de a mân­ca. Tratamentul durează opt săptămâni. Se face o pauză de 2-3 săptămâni și se poate relua.
* Întărirea firului de păr. * La o cană de ceai de kombucha se adaugă o lingură de miere. Se amestecă până la încorporare, apoi se aplică pe părul proaspăt spălat și se lasă să acționeze timp de o oră. Se clătește cu apă călduță. * Peste 4 linguri de frunze de urzică se toarnă un litru de ceai de kombucha, încălzit la o temperatură de 70-80°C. Se lasă la infuzat trei ore, se strecoară și apoi se aplică pe părul proaspăt spălat, masând scalpul. După tratament, părul nu se clătește.
* Împotriva mătreții și a mâncărimii scal­pu­lui. Timp de 3 luni, după fiecare spălare, se masea­ză scalpul cu ceai de kombucha. Părul nu se mai clătește.
* Petele maronii de pe mâini, ce apar odată cu înaintarea în vârstă, pot fi și ele combătute cu so­lu­ție din ceai de kombucha. Se amestecă două lingu­ri­țe de ceai cu o linguriță suc proaspăt de ceapă. Se a­pli­că pe mâini, în zonele afectate, și se lasă să acțio­ne­ze peste noapte. Soluția se utilizează pe termen lung, cel puțin trei luni.