Nucul n-are nevoie de prezentare. Este unul din cei mai falnici arbori din România, cultivat prin livezi, prin vii și grădini, crescând, uneori, și sub formă sălbatică, pe margini de drum și prin pădurile din zona de dealuri. Vizibil de la distanță, cu statura lui înălțată în văzduh și-n lumină, el absoarbe atât de intens căldura și energia solară, încât altor soiuri de plante le e greu să trăiască alături de el.
Recoltare și uscare
De la nuc se pot utiliza nucile (miezul), frunzele (Folium juglandis) și pericarpul (Pericarpus nucis juglandis), învelișul verde.
Fructul nucului este alcătuit dintr-un înveliș exterior cărnos (pericarp), de culoare verde, ce acoperă un sâmbure care este de fapt nuca propriu zisă. La coacere, acest înveliș (carapace) crapă, se desprinde ușor de pe nucă și începe să se înnegrească din interior. Sunt apreciate soiurile de nuci care au coaja moale, iar miezul se desprinde ușor de pe axul nucii. Nucile care au coaja tare și au miezul lipit pe axul nucii, desfăcându-se foarte greu, se numesc nuci costelive și se găsesc mai frecvent în nucii sălbatici.
Momentul optim de recoltare depinde de ce intenție avem. Astfel, nucile întrebuințate în alimentație și pentru virtuțile lor terapeutice se recoltează când învelișul (pericarpul) ce înconjoară nuca a început să crape, îndepărtându-se ușor. O întârziere a culesului sau ținerea nucilor în coaja verde, după recoltare, duce la înnegrirea sau chiar mucegăirea miezului de nucă. După decojirea de pericarp, nucile se pun la uscat la soare câteva zile și apoi se vor păstra întregi, în pungi de hârtie sau săculeți de tifon, în locuri răcoroase, uscate și întunecoase, pentru a preveni râncezirea. Ținute în condiții corespunzătoare, nucile se pot folosi până la recolta anului următor.
Frunzele se recoltează din mai până în august, când au conținutul cel mai ridicat în substanțe active. Pentru a nu vătăma arborii, nu se recoltează de pe același copac mai mult de 2-3 kg de frunze proaspete. Frunzele de nuc se brunifică ușor, iar în cazul manipulării îndelungate și, mai ales, prin presare, devin necorespunzătoare. De aceea, se vor usca cât mai repede după recoltare, pe cale naturală, în strat subțire, ferite de soare.
Pericarpul fructelor se obține în august-septembrie, imediat după recoltarea nucilor, astfel ca acest înveliș să fie verde-brun; nu se ia de la nucile la care acesta s-a înnegrit, îngălbenit sau înmuiat. Se așează apoi pe rame, rogojini sau cartoane cu scobitura în sus, pentru a le grăbi uscarea.
Precauții: La decojirea nucilor de învelișul verde se pătează mâinile, de aceea se vor purta mănuși de protecție din latex sau se vor curăța mâinile cu o soluție concentrată de tiosulfat de sodiu.
Compoziția chimică
Miezul de nucă se încadrează în grupa alimentelor-medicament, fiind bogat în proteine, acizi grași esențiali (acidul linolenic = omega 3 și acidul linoleic = omega 6), vitamine hidrosolubile (vitaminele din complexul B, vitamina C, vitamina P), vitamine liposolubile (vitaminele A, E și F), numeroase săruri minerale (macro, oligo sau microelemente).
Frunzele și coaja verde (pericarpul) conțin taninuri, flavone, acid cumarinic, acid elagic, acid clorogenic și un derivat naftochinonic (juglonă).
Preparate din nuc
Uleiul de nucă
Se obține mai greu în gospodărie, pentru că avem nevoie de o presă de mână, pentru stors. Se găsește în comerț, îmbuteliat, putând fi folosit la gătit, în locul uleiului de măsline sau de floarea-soarelui. Uleiul de nucă are un dezavantaj: râncezește mult mai repede decât celelalte uleiuri alimentare.
Miezul de nucă natur
Se folosește ca atare sau în diferite specialități de cofetărie, atât pentru efectul gustativ plăcut, cât și pentru proprietățile terapeutice.
Infuzia
Mod de preparare: o lingură de frunze de nuc uscate și mărunțite groscior se infuzează timp de 30 minute, cu 250 ml de apă fiartă, după care se filtrează. Se îndulcește după gust cu zahăr sau miere.
Decoctul
Mod de preparare: o lingură de coji verzi de nuci uscate și mărunțite groscior se fierb la foc mic, timp de 30 de minute, în 500 ml apă, într-un vas de preferință din inox sau emailat. Se va avea în vedere să se completeze la final apa evaporată. Se filtrează fierbinte, prin tifon sau vată medicinală (aceasta din urmă se va umecta cu puțină apă înaintea filtrării, altfel o parte din soluția extractivă se va pierde, din cauza îmbibării filtrului din vată). Se îndulcește ca și infuzia.
Tinctura
Mod de preparare: 2 linguri frunze sau coji verzi uscate și mărunțite groscior se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obținut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic prevăzute cu dop picurător. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Uleiul terapeutic
Mod de preparare: Miezul pisat de la 4 nuci se fierbe împreună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui, câteva minute, pe baie de aburi, în flacoane de sticlă. Se lasă în repaus timp de 2 zile, după care se filtrează. Se folosește extern, în bolile dermatologice.
Nota farmacistului: Dezvoltarea și funcționarea organismului uman, în speță procesul vieții, se desfășoară dacă organismul dispune în principal de hidrați de carbon (glucide), lipide (grăsimi) și proteine (aminoacizi), toate acestea provenind în primul rând din alimentație. În categoria lipidelor se încadrează și acizii grași nesaturați, numiți și acizi esențiali sau acizi omega. Grăsimile animale sau vegetale solide (precum slănina, untura, margarina) au în compoziție acizi grași saturați care sunt dăunători sănătății, spre deosebire de grăsimile lichide (uleioase) care sunt acizi grași nesaturați, benefici pentru buna funcționare a organismului. De aceea, se recomandă ca aportul de lipide necesar metabolismului uman să fie în primul rând sub formă de ulei vegetal. Uleiul de nucă, prin conținutul ridicat în acizi grași esențiali, tip omega (acidul linolenic și acidul linoleic) depășește cu mult uleiul de măsline, struguri, avocado, apropiindu-se foarte mult de uleiul de pește. Se justifică pe deplin consumul regulat de miez de nucă sau ulei de nucă în alimentația cotidiană.
Tratamente interne
Pentru prevenirea unor boli și menținerea stării de sănătate se recomandă, adesea, practicarea curelor terapeutice cu diferite legume, fructe sau preparate din ele. Sunt deja cunoscute curele de pepeni pe timp de vară sau cele de struguri, toamna. Puteți introduce și cura cu miez de nucă în tabietul dumneavoastră zilnic.
* Boli ale aparatului cardio-vascular - boală coronariană, hipertensiune, angină pectorală, infarct miocardic
Miezul de la trei 3 nuci se consumă după fiecare masă, dimineața sau seara, pentru a preveni bolile inimii și ale vaselor. Dacă deja există o boală instalată, folosim infuzia, câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere, decoctul - câte 2 cești pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere, sau tinctura - câte 20 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau saschiu.
* Ateroscleroza (depunerea de grăsimi pe artere, care are ca efect îngustarea și pierderea elasticității lor)
Poate fi prevenită, dacă se consumă regulat miezul de nucă sau uleiul de nucă. Este demonstrat clinic faptul că depunerile de colesterol rău (LDL) pe artere sunt împiedicate de acizii esențiali omega 3 și 6, prezenți în cantități mari în miezul de nucă sau uleiul de nucă.
* Boli ale aparatului circulator periferic - varice, tromboflebite, hemoroizi, fragilitate capilară
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr și miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau saschiu.
Decoctul: se administrează câte 2 cești de ceai pe zi, îndulcit după gust cu zahăr sau miere.
* Boli ale aparatului digestiv - dispepsii, regurgitații, colici, diaree de natură bacteriană, flatulență, balonări
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
Decoctul: se administrează câte 2 cești pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Dacă infuzia, tinctura sau decoctul obținute din frunze sau coajă verde de nuc combat diareea, consumul de miez de nucă (de la patru nuci), seara, reglează tranzitul intestinal, adică combate constipația.
* Boli hepatice - hepatite , ciroze, steatoze
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Decoctul: se administrează câte 2 cești pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
* Boli ale aparatului urogenital - cistite, pielite
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Decoctul: se administrează câte 2 cești pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
* Boli metabolice și endocrine - diabet zaharat, hipotiroidie
Infuzia: se administrează câte 3 cești pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Decoctul: se administrează câte 2 cești pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de teci de fasole.
* Bolile pielii (dermatologice) - dermatite, dermatoze, infecții stafilococice și streptococice, fungice
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Decoctul: se administrează câte 2 cești pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de trei-frați-pătați.
* Boli ale anexelor pielii (păr) - alopecie, calviție, peladă
Una din cauzele căderii părului este și lipsa zincului din organism. Nucile conțin acest element, deci se recomandă să fie consumate regulat de cei ce au predispoziție spre calviție. Doza zilnică este de câte 2 nuci, dimineața și seara, după mese.
* Afecțiuni alergice - urticarie, prurit, eriteme
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Decoctul: se administrează câte 2 cești pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de trei-frați-pătați.
* Boli din sfera ORL - rinite, sinuzite, epistaxis, faringite, laringite
Decoctul: se administrează câte 2 cești pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de mușețel, coada-șoricelului sau salvie.
* Boli de natură inflamatorie tip reumatic
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Decoctul: se administrează câte 2 cești pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de salcie.
Administrarea internă se completează cu aplicarea unor cataplasme (prișnițe) cu o fiertură obținută din frunze de nuc, puse pe locul afectat.
* Boli de nutriție - inaniție, cașexie
Datorită conținutului bogat în proteine și a acizilor esențiali tip omega, consumul regulat de miez de nucă sau ulei de nucă combate inaniția și cașexia, ce apar în bolile cronice consumptive (cancer, tuberculoză, ciroză, diverticuloză).
Miezul de nucă măcinat se amestecă cu miere și se consumă de 2 ori pe zi, după masă.
Ulei de nucă: se ia câte o linguriță pe zi sau se pune în diferite salate de legume proaspete.
* Obezitate
Remediile din frunzele și cojile de nuc, prin conținutul lor bogat în acid clorogenic, sunt recomandate în curele de slăbire.
Infuzia: se administrează câte o cană pe zi.
Decoctul: se bea câte o ceașcă pe zi.
Tinctura: se ia câte 1/2 linguriță, înainte de mesele principale.
* Sarcină și alăptare
În perioada de sarcină și alăptare, se recomandă consumul zilnic, dimineața și seara, de miez de nucă (de la 2 nuci) acesta fiind un supliment alimentar de excepție, folositor atât pentru mamă, cât și pentru bebeluș.
* Boli hematologice - anemia
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Decoctul: se administrează câte 2 cești pe zi, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de pir.
* Boli oncologice
Se recomandă consumul regulat de miez de nucă sau de ulei de nucă (conține acid elagic, care împiedică multiplicarea celulelor canceroase).
* Boli ale cavității bucale - afte, gingivite, micoze, abcese dentare
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Decoctul: se administrează câte 2 cești pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
* Afecțiuni ale anusului și rectului - hemoroizi, fisură anală, prurit anal, rectită
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Decoctul: se administrează câte 2 cești pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
* Inapetență sexuală
Vitamina E și acizii esențiali tip omega conținuți în miezul de nucă ajută la sinteza hormonilor masculini (testosteron) de către organism.
Tratamente externe
* Băi vaginale și de șezut - sunt recomandate în afecțiunile vaginului (micoze, infecții bacteriene cu germeni gram pozitivi și negativi), ale anusului și rectului (anite, rectite, hemoroizi externi).
Se prepară o fiertură de frunze sau coji verzi de nuci (4 linguri la 1 l apă), făcându-se băi locale. Se pot utiliza apoi unguente, creme, ovule sau supozitoare.
* Gargarisme pentru boli ale cavității bucale - afte, gingivite, stomatite, abcese dentare
Se face gargară după fiecare masă, folosind o infuzie din frunze de nuc. Se poate aplica și local un badijonaj specific bolii respective. (Farmacia Faltis prepară frecvent asemenea produse la prescripția unor medici ORL sau stomatologi.)
* Băi terapeutice
În diferite afecțiuni extinse ale pielii de natură bacteriană sau fungică, înainte de aplicarea unor creme sau unguente, se fac băi cu o fiertură de frunze sau coji verzi de nuci.
* Masaje locale - în cazul eczemelor uscate și al dermatitei atopice a pielii adultului, cu ulei terapeutic, obținut după metoda prezentată mai sus.
* Tamponări locale cu infuzie de nuc, pentru toaletarea unor eczeme (escarele de decubit) sau ulcerațiile supurânde (ulcerul varicos). Se pot aplica apoi unguente topice. (Farmacia Faltis prepară asemenea unguente.)
* Fricționări locale în bolile pielii capului și ale părului
Tinctura de nuc, împreună cu tinctura de țelină și de usturoi se pot folosi în diferite afecțiuni ce se localizează la nivelul scalpului. Farmacia Faltis prepară o asemenea tinctură compusă. Totodată, preparăm o loțiune contra căderii părului, pe bază de tinctură de nuc, tinctură de ardei iute și tinctură de china.
Notă: Cei mai în vârstă își amintesc că uleiul de nucă era la mare modă în trecut, folosit pentru păr, pentru a-i da strălucire. Renumita briantină nu era altceva decât ulei de nucă parfumat cu diferite esențe frumos mirositoare.
O ultimă întrebuințare: O fiertură din frunze de nuc dezinfectează tot așa de bine ca fumul de pucioasă sau soluția de dioxid de sulf butoaiele în care se păstrează vinul nou, tras de pe drojdie. Fac această afirmație, având în vedere propria-mi experiență în ale tehnologiei vinului.
Pentru informații despre procesarea plantelor medicinale sau despre alte preparate produse în laboratorul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@ yahoo.com Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro
Farmacia sa deține "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciștilor din România.