Lavanda
(Lavandula angustifolia)
Uleiul obținut din florile de lavandă este încorporat în numeroase săpunuri, parfumuri și săruri de baie, dar între timp a fost demonstrată științific și acțiunea sa terapeutică. În ultimii patru ani, mai multe studii au pus în evidență efectul anxiolitic al unui preparat ce are ca principal ingredient uleiul pur de lavandă.
Administrat în scopul combaterii anxietății, medicamentul respectiv s-a dovedit la fel de eficient ca psihotropele tradiționale. Însă, spre deosebire de ele, nu dă dependență și nici nu provoacă o stare de oboseală.
Mușețelul
(Matricaria chamomilla)
Nicio altă plantă medicinală n-a fost atât de amănunțit studiată de oamenii de știință, iar lista performanțelor sale este impresionant de lungă - într-un cuvânt, ea desfide orice concurență. Substanțele active pe care le conține, unele dintre ele volatile, au un puternic efect antibacterian, antifungic și antiinflamator. Și acțiunea calmantă, antispastică și cicatrizantă a mușețelului este atestată dincolo de orice dubiu. Toate acestea fac din el o armă universală împotriva inflamațiilor de la nivelul căilor respiratorii, al cavității bucale și intestinului, precum și a durerilor menstruale, a afecțiunilor cutanate și a iritațiilor de orice tip apărute pe piele. Unele din principiile sale active acționează în creier în același mod ca sedativele de sinteză, întrucât se adresează acelorași receptori.
Armurariul
(Silybum marianum)
Medicamentele cu extract de armurariu sunt întrebuințate ca adjuvante în tratarea afecțiunilor hepatice cronice, a cirozei și chiar a leziunilor hepatice provocate de substanțe nocive. Secretul puterii lor tămăduitoare constă în acțiunea similarinelor, o categorie specială de flavonoide, care stimulează regenerarea ficatului, protejează membranele celulare împotriva toxinelor și măresc nivelul glutationului în interiorul acestui organ.
Glutationul, un antioxidant cu funcții multiple, joacă un rol esențial în detoxifierea organismului și în activarea sistemului imunitar.
Sunătoarea
(Hypericum perforatum)
Galbenul vesel al florilor ei ne creează deja o dispoziție optimistă - și într-adevăr, extractul de sunătoare este, înainte de toate, un excelent antidepresiv. S-a constatat că, administrat în doze mari, el are o eficiență cu nimic mai prejos decât aceea a preparatelor sintetice. Câteva din substanțele sale active blochează recircularea serotoninei (neurotransmițătorul responsabil cu starea noastră de mulțumire), mărind astfel concentrația ei în creier.
Administrată extern, de exemplu sub formă de creme sau uleiuri, sunătoarea reduce inflamațiile și asigură o bună protecție celulară, fiind de mare folos în tratamentul neurodermitei.
Pătlagina
(Plantago lanceolata)
Valoarea ei terapeutică se datorează frunzelor: mucilagiile prezente în ele au o acțiune antibacteriană și dezinflamatoare. Fiind o componentă naturală a secrețiilor bronșice, aceste mucilagii se întind ca o peliculă protectoare pe mucoasele cavității bucale și gâtului, calmând tusea seacă. Tananții conținuți în frunzele de pătlagină au efect astringent și antihemoragic. De aceea, planta este folosită de milenii în medicina populară ca prim ajutor în cazurile de rănire. Frunzele proaspete, zdrobite sau frecate bine între degete, se aplică pe înțepăturile de insecte, pentru a le face să se dezumfle mai repede și a elimina durerea. Cercetătorii au neglijat deocamdată pătlagina, cu toate că puținele studii efectuate până acum sugerează că potențialul ei terapeutic este mult mai amplu decât cel cunoscut în prezent. Specialiștii de la Universitatea Wurzburg intenționează să aprofundeze tema în viitorul apropiat, motiv pentru care au și ales pătlagina drept "planta medicinală a anului 2014".
Tătăneasa
(Symphytum officinale)
Acolo unde avem de-a face cu bursite sinoviale, contuzii, entorse și alte microtraumatisme, unguentele și compresele cu tinctură și alifie de tătăneasă sunt cea mai bună alegere posibilă: ele calmează durerea, iar prin conținutul lor ridicat de mucilagii și tananți, stopează procesele inflamatorii. Pe lângă aceasta, prezența alantoinei (un derivat al acidului uric) grăbește vindecarea. Cu prilejul unui studiu, s-a observat că, la pacienții care sufereau de dureri de spate, s-a putut obține o ameliorare importantă în decurs de numai cinci zile, întrebuințând un unguent pe bază de tătăneasă. În cadrul unui alt studiu, s-a dovedit că același tratament dă rezultate și la entorse ale articulației tibio-tarsiene.
Păducelul
(Crataegus laevigata)
Din acest arbust cu flori delicate se extrag remedii eficiente pentru îmbunătățirea funcțiilor inimii: substanțele sale active, printre care se află la loc de cinste flavonoidele, mențin elasticitatea miocardului, combat aritmiile cardiace, activează circulația în vasele coronariene și fac să crească toleranța la deficitul de oxigen. Cercetătorii au reținut faptul că, la pacienții cu insuficiență cardiacă, tratați timp de trei ani cu un preparat bazat pe extract de păducel, simptomele (și implicit calitatea vieții) s-au ameliorat cu 43%, comparativ cu numai 41% în grupul bolnavilor cărora le fusese prescris un tratament clasic. Dintr-un alt studiu a reieșit că riscul de infarct miocardic se micșorează semnificativ atunci când pacienților li se administrează, pe lângă medicația alopată, și preparate cu extract de păducel.
Țintaura
(Centarium erythraea)
Nu e deloc plăcut să înghiți o tinctură sau un ceai de țintaură, deoarece în această plantă se găsește o mare cantitate de principii amare foarte concentrate. Mai puțin agreabile la gust, ele sunt însă de mare ajutor împotriva tulburărilor digestive, a balonărilor și diareei, fiindcă stimulează activitatea pancreasului, a ficatului și colecistului. Țintaura acționează cu rezultate bune și contra lipsei poftei de mâncare, întâlnită frecvent la persoanele vârstnice. Cercetătorii presupun că planta posedă și alte valențe terapeutice. Astfel, un studiu recent a arătat că formele mai ușoare de infecție urinară pot fi tratate, în loc de antibiotice, cu o combinație de extracte din țintaură, rozmarin și leuștean.