"Putin a renăscut visul unei Rusii puternice"
- Agresiunea Rusiei e o temă fierbinte în toată lumea, Vladimir Putin pare că vrea să refacă o Rusie țaristă, să reactiveze sferele ei de influență din secolul XIX. E nebun? E exaltat? Sau e un om politic versat, care mizează pe slăbiciunea energetică a Uniunii Europene, pe dependența ei de petrolul și gazele din Siberia?
- E ușor să spui despre cineva că e nebun, doar pentru că nu îl înțelegi. Eu cred că Vladimir Putin este un om lucid, care a reușit să țină Rusia într-o zonă de relevanță geopolitică timp de peste 15 ani. El a renăscut visul unei Rusii puternice, și aici calculele sale au fost validate. De Rusia se ține cont acum mult mai mult decât în anii '93-'94, când Elțîn era la putere. Deși avea idei mai bune decât Putin, Elțîn era un om politic slab. Deci, obiectivul lui Putin a fost atins prin practicarea unui discurs patriotard, antifascist, pe care l-am văzut practicat în relația cu Maidanul kievean și, mai nou, în relație chiar și cu NATO și țări precum România. Cred că este un calcul intern care vizează, mai întâi de toate, ranforsarea puterii lui Vladimir Putin și, în primul rând, a simpatiei de care el se bucură astăzi, mai mult decât acum un an, mai ales în fața tinerilor ruși. Vladimir Putin, ca orice figură autoritară, care nu vrea să renunțe de bunăvoie la putere, are nevoie de o întărire a simpatiei față de persoana lui publică, și se pare că i-a ieșit. Dincolo de acest calcul intern, trebuie să analizăm însă situația cu realism politic. Ce a reușit Putin până acum? A reușit să anexeze Crimeea, iar Europa să nu protesteze. A invadat granița de est a Ucrainei și nu i s-a întâmplat nici atunci absolut nimic. Ce a mai reușit? Să finanțeze separatiștii care au doborât un avion de linie în care erau peste 200 de civili nevinovați, iarăși, fără să i se întâmple nimic. Până unde, până când? se întreabă toată lumea. Eu cred că până când, probabil, leadership-ul lui Barack Obama se va schimba. Jocul Rusiei ar fi fost cu totul altfel, dacă noi am fi avut comasați la granița cu Republica Moldova și cu Ucraina, peste 10.000 de soldați NATO, dacă am fi avut zboruri spectaculoase ale avioanelor F-16 deasupra Bucureștiului. Am fi avut o altă atmosferă dacă Barack Obama ar fi avut curajul să fie prezent la fiecare două săptămâni într-una din capitalele aliaților săi din Europa de Est. Dar președintele SUA are o mare dificultate astăzi, pentru că, pe lângă frontul ucraineano-rusesc, există multe alte fronturi deschise în întreaga lume. În primul rând, a apărut uriașa problemă a fundamentalismului islamic din Siria și din Irak. În condițiile recentelor decapitări de jurnaliști americani, când toate orașele importante cucerite, la propriu, de către soldații americani în Irak în 2004-2005 au fost recapturate de către radicalii islamici, Barack Obama se află în cea mai dificilă situație în care s-ar fi putut afla la final de mandat, aceea de a avea încă un război, pe lângă cel din Afganistan, deschis acum în Siria. Și atunci, pe lângă Afganistan, Siria, Irak, mai avem și Ucraina și Rusia - e deja foarte mult pentru o putere, chiar și așa de mare ca Statele Unite. Nu întâmplător, Rusia a profitat de pe urma deciziei administrației Obama de a retrage scutul antirachetă din Cehia și, o vreme, chiar și din Polonia. Au fost ezitări ale administrației Obama care au sugerat că ei nu vor să deranjeze Moscova, au fost iluzii pe care ei le-au nutrit, împreună cu Hillary Clinton, și toate acestea au încurajat agresivitatea lui Vladimir Putin.
"Nu pui călușul, cumperi gura cu totul"
- În acest context internațional, așa de încordat, ce poziție credeți că va adopta premierul român Victor Ponta? La început a fost extrem de imprecis în politica externă.
- Eu am spus mereu că nu văd o simpatie directă a lui Victor Ponta pentru persoana lui Vladimir Putin, dar văd mai degrabă o convergență de modele politice. Hai să le luăm pe rând: ce înseamnă să fii o democrație funcțională? Unu, să ai o societate civilă - ăsta este începutul democrației, când un grup de oameni care se strâng sub cupola unui crez pot să se manifeste liber. Însă în Rusia, societatea civilă este aproape inexistentă. Acolo, chiar și biserica ortodoxă este anexată într-un fel în care, sper eu, nu se va întâmpla în țara noastră. Al doilea lucru: în Federația Rusă, presa are un pumn în gură permanent. În România, presa nu are un pumn în gură, dar este "cumpărată" politic. Cu excepția unor ziare precum "Formula As", majoritatea presei este astăzi neutră sau, în orice caz, simpatetică față de guvernul Ponta. Deci, iată o strategie: nu pui călușul în gură, cumperi gura cu totul. Al treilea lucru: într-o democrație ai nevoie de o economie vibrantă, în care prosperitatea să fie ruptă de contractele cu statul. În România, banii mulți se fac repede, atunci când ai relații cu statul. În Rusia, cu asupra de măsură! Nu în ultimul rând, aș mai adăuga dictatura baronilor, a oamenilor din jurul președintelui - din jurul lui Ponta, din jurul lui Putin -, baronii aceștia, care pot să aibă oricând acces la resurse, care pot să mobilizeze zeci de mii de suflete pentru o cauză anume. Asta face eficient mecanismul de partid. Nu în ultimul rând, o mare slăbiciune a opoziției la aceste forme de autoritarism îi pun pe cei doi, pe Vladimir Putin și pe Victor Ponta, într-o anumită convergență - nu de ordin psihologic, nici măcar de ordin ideologic, ci mai degrabă sub raportul modelelor de funcționare a unui stat.
- E și cazul premierului ungur Viktor Orban?
- Problema e complicată, pentru că pe harta Europei, în centrul ei, avem poziția Austriei, care este foarte critică la adresa sancțiunilor față de Rusia, deci pro-rusească. La Viena sunt foarte mulți bani rusești. Avem apoi Bulgaria, unde presa este în proporție de 70% cumpărată de oameni apropiați Moscovei și foști KGB-iști, și avem, în fine, Ungaria, unde Viktor Orban se declară foarte admirativ la adresa modelului civilizațional rusesc. Ne-au mai rămas în estul Europei doar două țări mari - Polonia și România, care sunt ultimii aliați ai Americii la granița de est a civilizației euro-atlantice.
"Niciodată n-am avut un aliat atât de puternic"
- Ne plasați peste civilizata, imperiala, Austrie?
- Din punct de vedere geopolitic, România, care are un parteneriat strategic cu Statele Unite, e mai importantă pentru americani de o sută de ori decât Austria. În Austria nu există staționate trupe americane, în România există. În România avem toată logistica pusă la punct, așa încât trupele speciale care vin din Afganistan să poată poposi în țara noastră. Și poposesc trupele speciale americane, împreună cu cele românești, la Mihail Kogălniceanu sau în alte locuri, așa cum nu poposesc la Gratz. Din punctul de vedere, repet, strict logistic, ieșirea noastră la Marea Neagră îi avantajează foarte mult pe americani, fiindcă, în contextul instabilității din Turcia, România prezintă mult mai multe garanții de statornicie, până la urmă. Nu în ultimul rând, și pentru că o altă țară ortodoxă, precum Serbia, este foarte anti-americană, după bombardamentele din anii '90. Acum, România chiar este un actor esențial pentru americani și lucrurile astea se și văd: prezența unui vicepreședinte, precum Joe Biden, prezența șefului CIA la București și, nu în ultimul rând, prezența unor trupe militare. Toate astea arată clar că noi suntem aliați strategici, și nu sunt doar vorbe în spatele acestor cuvinte, sunt fapte. Americanii s-au convins că românii sunt serioși în Afganistan și Irak. Acolo, trupe speciale ale românilor au făcut fapte de eroism, pe care americanii nu le-au mai văzut la alții și, de atunci, de la succesul acestui proiect militar în Afganistan și în Irak, viziunea administrației americane asupra României s-a schimbat foarte mult în favoarea noastră. Eu cred că America va fi o țară care va investi zeci de miliarde în România, în următorii 30 de ani, și cred că lucrul ăsta trebuia salutat și mai cred că România se află în cea mai bună situație din punct de vedere al constelației geopolitice, din ultimii 500 de ani. Noi niciodată nu am avut un aliat atât de puternic. Gândiți-vă că în urmă cu 300 de ani, pe vremea lui Brâncoveanu, un domnitor al Țării Românești trebuia să mulțumească deopotrivă Țarul Rusiei, și nu era simplu, Înalta Poartă, și nu era simplu, și trebuia să mulțumească și austriecii, occidentalii, care aveau un proiect teologico-politic prin introducerea Uniației în Transilvania. Era foarte greu în 1714 să reziști la atâtea presiuni. Astăzi, pentru România, printr-o împrejurare cu totul fericită, pe care noi nu am mai întâlnit-o în ultimii 500 de ani, avem un aliat de nădejde - cea mai puternică țară de pe glob! Și ar trebui să folosim această oportunitate, pentru următorii 20-40 de ani, să ne consolidăm statul de drept, să refacem prosperitatea acestei țări, prin eliberarea liberei inițiative și a antreprenoriatului, să aducem oamenii deștepți înapoi acasă, să dezvoltăm cetățenia activă și să scriem povești la firul ierbii. De la americani, asta cred că e de învățat: fapta bună se poate face fără decizia statului, fapta bună se poate face fără un telefon de la primar. E la îndemâna cetățeanului simplu, adică la îndemâna tuturor.