Ultimii vikingi

Andrei Cheran
- Jocul de-a istoria e la mare modă în Europa. Rușii lasă Moscova pentru taigaua siberiană, românii se duc la Sarmisegetuza și se îmbracă în daci, iar scandinavii se transformă în vikingi, retrăind saga oamenilor din Nord. Aflată în plină expansiune, nostalgia trecutului hipnotizează mase de oameni, părând să țină loc de viitor -

Războinici, jefuitori, dar și poeți cu o mitologie bogată, mari exploratori și cei mai buni ma­rinari din epoca lor, vikingii nu încetează să fascineze. În fiecare vară, în Danemarca și în Norvegia, familii întregi adoptă pentru câteva zile modul de viață al înaintașilor. Bărbați, femei și copii se îmbracă cu haine de lână vopsite cu pigmenți na­tu­rali, taie carnea porcului cu sabia, navighează prin fior­duri și, odată cu venirea serii, îi ascultă pe cei bătrâni cum spun povești, bând bere și mied din pocale. Veniți din toată Europa, din Statele Uni­te și chiar din Australia, acești nostalgici ai trecutului în­cearcă să reconstituie viața co­tidiană a eroilor lor și să afir­me adevărul istoric, din­colo de clișee: nu, vikingii nu purtau căști cu coarne (zvon răspândit de creștini, pentru a-i înfiera pe păgânii sălbatici care le jefuiau mânăstirile lipsite de apărare) și nu beau bere din craniile dușmanilor lor. Și, mai ales, dacă "oa­me­nii Nordului" erau niște băr­bați puternici, gata să prade oricând, trebuie să ne rea­mintim, înainte de a-i considera niște barbari, că toate castele războinice din Europa medievală făceau la fel.
Dar vikingii nu erau doar niște războinici, ci și depozitarii unei mitologii fascinante, politicieni abili și navigatori extraordinari, care au dat naștere ducatului Nor­mandiei, au fondat primul stat rus, au colonizat Islanda, au descoperit Groenlanda și au traversat Atlanticul de Nord, pentru a ajunge pe continentul american, cu cinci secole îna­inte de Columb. Dovada a fost făcută în 1960, odată cu des­coperirea unor vestigii arheo­logice vikinge în Terra Nova, în Canada.
În Țările Scandinave, nos­talgia vikingilor are tradiție: încă din secolul al XIX-lea, de pe când Suedia își pier­duse pro­vincia din Finlanda luată de ruși, iar micile popoare din Eu­ro­pa de Nord se simțeau margi­nalizate pe un continent do­mi­nat de Anglia, Franța și Ger­ma­nia, intelectualii și națio­na­liștii scandinavi au fost cuprinși de pasiunea pentru vikingi, pen­tru puterea și splendoarea lor.
În prezent, motivațiile lor sunt mai puțin politice. "Cultura vikingă îți permite să evadezi din rutina vieții moderne și să accezi la o existență mai simplă", consideră sociologul Thomas Lekfeldt. "O lume în care dependența de telefoanele mobile nu vine să polueze chiar și cel mai mic moment de intimitate, o lume în care bărbații erau bărbați și neînțelegerile se rezolvau pe câmpul de luptă". Sigur, recunoaște Lekfeldt, această evadare este "un vis, o iluzie", dar, în timpul unei reconstituiri istorice, adepții "își cre­ează mica lor lume, lipsită de stres". Și, cu si­gu­ranță, acest vis seduce: în Danemarca, muzeul arheologic în aer liber de la Sagnlandet Lejre este vizitat, în fie­care an, de peste cincizeci de mii de "vikingi".