Războinici, jefuitori, dar și poeți cu o mitologie bogată, mari exploratori și cei mai buni marinari din epoca lor, vikingii nu încetează să fascineze. În fiecare vară, în Danemarca și în Norvegia, familii întregi adoptă pentru câteva zile modul de viață al înaintașilor. Bărbați, femei și copii se îmbracă cu haine de lână vopsite cu pigmenți naturali, taie carnea porcului cu sabia, navighează prin fiorduri și, odată cu venirea serii, îi ascultă pe cei bătrâni cum spun povești, bând bere și mied din pocale. Veniți din toată Europa, din Statele Unite și chiar din Australia, acești nostalgici ai trecutului încearcă să reconstituie viața cotidiană a eroilor lor și să afirme adevărul istoric, dincolo de clișee: nu, vikingii nu purtau căști cu coarne (zvon răspândit de creștini, pentru a-i înfiera pe păgânii sălbatici care le jefuiau mânăstirile lipsite de apărare) și nu beau bere din craniile dușmanilor lor. Și, mai ales, dacă "oamenii Nordului" erau niște bărbați puternici, gata să prade oricând, trebuie să ne reamintim, înainte de a-i considera niște barbari, că toate castele războinice din Europa medievală făceau la fel.
Dar vikingii nu erau doar niște războinici, ci și depozitarii unei mitologii fascinante, politicieni abili și navigatori extraordinari, care au dat naștere ducatului Normandiei, au fondat primul stat rus, au colonizat Islanda, au descoperit Groenlanda și au traversat Atlanticul de Nord, pentru a ajunge pe continentul american, cu cinci secole înainte de Columb. Dovada a fost făcută în 1960, odată cu descoperirea unor vestigii arheologice vikinge în Terra Nova, în Canada.
În Țările Scandinave, nostalgia vikingilor are tradiție: încă din secolul al XIX-lea, de pe când Suedia își pierduse provincia din Finlanda luată de ruși, iar micile popoare din Europa de Nord se simțeau marginalizate pe un continent dominat de Anglia, Franța și Germania, intelectualii și naționaliștii scandinavi au fost cuprinși de pasiunea pentru vikingi, pentru puterea și splendoarea lor.
În prezent, motivațiile lor sunt mai puțin politice. "Cultura vikingă îți permite să evadezi din rutina vieții moderne și să accezi la o existență mai simplă", consideră sociologul Thomas Lekfeldt. "O lume în care dependența de telefoanele mobile nu vine să polueze chiar și cel mai mic moment de intimitate, o lume în care bărbații erau bărbați și neînțelegerile se rezolvau pe câmpul de luptă". Sigur, recunoaște Lekfeldt, această evadare este "un vis, o iluzie", dar, în timpul unei reconstituiri istorice, adepții "își creează mica lor lume, lipsită de stres". Și, cu siguranță, acest vis seduce: în Danemarca, muzeul arheologic în aer liber de la Sagnlandet Lejre este vizitat, în fiecare an, de peste cincizeci de mii de "vikingi".