MIHAIL NEAMȚU - "Cred că în politica românească urmează să se producă mari transformări. Revoluția procurorilor va genera un seism"

Președintele Partidului Noua Republică

Mihail Neamțu este unul dintre puținii ti­neri școliți în Vest, care au ales să se întoarcă în țară. Are 36 de ani, o dublă specializare, în Filosofie și Teologie, un masterat în Germania și un doctorat la Oxford. La revenirea în România, a ales să lucreze timp de un an ca director ști­ințific al Institutului de Investigare a Crimelor Co­munismului și Memoria Exilului Românesc. A renun­țat, însă, la această slujbă confortabilă, pentru a se an­gaja în politică, de partea dreptei. Cum vechile partide nu îl mulțumeau, s-a gândit să întemeieze unul nou nouț. I-a spus "Noua Republică", cu gândul că tinerii ar trebui să joace un rol hotărâtor în arhitectura Ro­mâniei de mâine, și cu speranța, nemărturisită, că va reuși să mobilizeze acea parte a electoratului nostru care e sătulă de vechea clasă politică, aflată la putere, prin rotație, de aproape 25 de ani.
La europarlamentarele din acest an, nici Mihail Neamțu și nici partidul său nu au avut succes. Nu au reușit să strângă decât 17.000 de voturi, adică 0,3% dintre opțiunile românilor. Interviul de mai jos a ple­cat de la acest duș rece și a continuat abordând cam­pa­nia prezidențială din acest an care, mai mult ca ni­ciodată, înfățișează alegătorilor, spectacolul trist al unei drepte fărâmițate.

"Jos pălăria pentru administratorul Klaus Johannis!"

- Domnule Mihail Neamțu, v-ați revenit după șocul europarlamentarelor?

- Sincer, nu a fost niciun șoc pentru mine. Noi am în­ceput de la zero, suntem un partid care nu a bene­ficiat de sprijinul nimănui, nici media­tic, nici finan­ciar. În plus, analizele noastre interne ară­tau o in­de­cizie strategică a românilor, în ceea ce ne privește. Ce înseamnă acest lucru: dacă astăzi în­trebi pe cineva pe stradă ce vrea partidul Noua Re­pu­blică, o să obții un răspuns neclar sau imprecis. Noi pu­­nem accentul pe familie și pe credința creștină, ceea ce ar însemna un discurs conservator, și punem accentul pe taxe cât mai mici. Nu avem încă un mesaj defini­toriu pe care să îl identifice toată lumea cu Noua Repu­blică.

- Experiența dvs. politică vă permite, desigur, să priviți cu oarecare "știință", evoluția evenimentelor din prezent. Ce șanse îi dați, de pildă, candidatului dreptei, Klaus Johannis, în fața mașinăriei PSD-ului?

- Mi-aș dori să cunosc mai bine povestea de viață a lui Klaus Johannis, povestea unui dascăl de fizică, un profesor care pornește cu resurse modeste, ajunge liderul Forumului Democrat al Germanilor, apoi e votat primar, reconfirmat de câteva ori, al Sibiului, și - în ultimă instanță - devine o figură proeminentă a politicii românești. Aș vrea să cunosc povestea lui de viață, ca să pot să îl judec mai atent. Ce pot să iden­tific de la distanță este, cu siguranță, potretul unui om gospodar, care a făcut din urbea lui un oraș existent pe harta Europei. Și nu o spun ca să jignesc alte orașe, ci ca să observ diferența între anumiți administratori ai acelor orașe. El este un administrator bun. Sigur că l-a avantajat etnia germană, l-a avantajat geografia transilvăneană, l-a avantajat legătura între industriașii germani și acea parte de Românie - zona Sebeș, Alba, Sibiu este o zonă cu foarte multe investiții străine -, dar el a știut să beneficieze de pe urma acestor le­gă­turi. Deci, jos pălăria pentru administratorul Klaus Johannis! Dar, oare, este el o figură capabilă să se confrunte cu marile provocări pe care, de pildă, po­li­tica externă le presupune astăzi? Nu știu, nu am văzut încă argu­mentele. Cu siguranță, Victor Ponta, spre deo­se­bire de Klaus Johannis, nu are acest parcurs, nu poate să arate că a administrat timp de un an ceva și că a făcut din acel ceva un lucru recunoscut la nivel eu­ropean.

"Ponta convinge la nivelul comunicării"

- A fost premier timp de doi ani de zile, ar trebui să se vadă ceva...

- Să mergem, atunci, la o analiză și mai adâncă. Vorbiți cu cei 90.000 de oameni de afaceri care și-au băgat firmele în insolvență în ultimii doi ani, din cauza climatului economic creat; vorbiți cu medicii care continuă să plece - au plecat peste 3.000, sub guver­narea Ponta. Deci, ceva putea să se întâmple și nu s-a întâmplat. Pentru mine, lucrurile stau foarte simplu: Victor Ponta pică testul integrității morale - a mințit cu privire la doctoratul său și nu și-a dat demisia, nici măcar nu a renunțat la titlu; pică testul integrității morale și când vine vorba de oamenii cu care se înconjoară, căci toți baronii cu care el pleacă la drum - o oaste de pesediști - sunt anchetați, majo­ritatea lor, de către DNA; pică și testul compe­tenței manageriale, pentru că avem un guvern cu 24 de ministere și avem o contracție economică, la mijlocul anului, mai mare decât toate țările europene. În timp ce Germania are un guvern cu doar opt mi­nistere, gu­vernul nostru, cu 24, este subperformant. Știu că pică testul administrării, și când vorbim despre Oltchim, și despre muncitorii de la Râmnicu Vâlcea, care încă așteaptă o rezoluție, și ea nu apare. S-a privatizat? Nu s-a privatizat? Știm că vorbim despre o proastă ad­ministrare și în cazul privatizării CFR-ului Marfă, care tot în coadă de pește a rămas. Deci acest faliment pe care îl păsto­rește Victor Ponta sub raport economic și adminis­trativ este dezamăgitor. Unde convinge Victor Ponta, este la nivelul comunicării. Cade tot timpul în picioare, prin­tr-o știință aplicată cu adeziune la psihi­cul ro­mânesc. El știe să iasă cam din orice scandal, prin exces de comunicare și printr-o știință foarte abi­lă a banalizării și a bagatelizării subiectelor impor­tan­te. El știe să arate că subiectul Oltchim nu este unul național, el știe să arate că toată contracția eco­no­mică nu are, de fapt, un mare impact. Asta este arta lui, pe care, din păcate, ceilalți candidați nu o stăpâ­nesc la fel de bine.

"Psihologic, Elena Udrea este cea mai bună soluție pentru Băsescu"

- Un subiect dezbătut cu vehemență în presă este candidatura Elenei Udrea la președinție și sus­ținerea pe care i-o acordă Traian Băsescu.

- Eu cred că orice președinte are dreptul să își desemneze un succesor; nu îi putem contesta acest drept, dar putem să ne îndoim de discernământul lui. Și mai cred că Traian Băsescu trece printr-un feno­men pe care bănuiesc că îl pot aproxima, chiar dacă de la mare distanță, și este un fenomen psi­ho­logic. Aș vrea să stăruim un minut asupra lui. Orice om con­testat cu o vehemență ieșită din comun, așa cum e ca­zul lui, orice om distrus public, a cărui ima­gine se fa­ce praf sistematic, timp de zece ani, prin calomnie și min­ciună, orice om care descoperă că nu există limite la adversarii săi are, la un moment dat, gestul reflex de a se consulta doar cu cei care îi arată totală lo­ialitate. Teoria crizei de transfer al legiti­mității pentru oamenii carismatici a fost foarte interesant elaborată de Max Weber. El spune că oamenii carismatici își transferă legimitatea către un succesor care nu mai are aceeași carismă, dar care a fost în proximitate și a garantat o anumită loialitate. Traian Băsescu este omul carismatic care a trebuit să lase o moștenire unei persoane extraordinar de loiale. Oamenii cu valoare, cu greutate, cu profil preziden­țiabil, cu experiență ministerială și managerială, cu darul vorbirii, cu pregătire în problematica relațiilor externe, care s-ar fi putut bucura de încrederea lui Traian Băsescu au toți, absolut toți, un defect: o gândire critică. Și, pen­tru un om rănit, gândirea critică poate fi o problemă. Când investești în personalitatea lui Mihai-Răzvan Ungureanu, care la un moment dat a fost uns premier de către Traian Băsescu, și după șase luni de la acea ungere, constați că Mihai-Răzvan Ungureanu și-a luat distanță față de tine, te repliezi pe soluția sigură.
Elena Udrea este, din punct de vedere psihologic, soluția cea mai bună pentru Traian Băsescu. Nu este, însă, și cea mai bună soluție pentru țară. Traian Bă­sescu pariază pe o persoană care e ambițioasă, ceea ce e o calitate în politică, care are resurse de indepen­dență financiară, are putere de muncă, ceea ce iarăși mi se pare demn de apreciat, dar nu are totuși două lu­cruri esențiale astăzi pentru România. În primul rând, nu are pregătire pe tot ceea ce înseamnă dosarul po­liticii externe românești la Marea Neagră, într-o zonă de conflict care este acum Ucraina, Crimeea și Rusia. În al doilea rând, nu știu dacă Elena Udrea e pregătită sau poate să facă marea schimbare din politica ro­mâ­nească.

"Monica Macovei nu are șanse să câștige alegerile, dar va crea un pol de coagulare"

- E vreun candidat pregătit pentru asta?

- Candidatul care are cu adevărat un proiect de țară este Monica Macovei, dar nu știm exact dacă ea va reuși ceea ce alții nu au reușit. Hai să recunoaștem: sunt, până acum, încercări de înnoire ale politicii românești, care nu au convins. Ea a reușit, până acum, să creeze niște instituții care astăzi contează enorm în ecuația viitorului țării noastre: DNA și ANI. Dar Monica Macovei mai are câteva lucruri de făcut: trebuie să transmită emoție legată de omul care este Monica Macovei, nu doar de politicianul care se luptă. Și, nu în ultimul rând, doamna Macovei trebuie să explice că lupta împotriva hoției și a furtului nu e un scop în sine, este doar un instrument prin care tu poți să eliberezi o țară de o tiranie pe care Joe Biden a numit-o "tirania corupției".

- Nu riscă Monica Macovei o distrugere de imagine? Ea era un tehnocrat foarte respectat, cel mai bun europarlamentar român, iar acum intră într-o cursă în care nu se știe dacă va ajunge măcar la procentele doamnei Udrea.

- Eu nu sunt convins că aici se oprește parcursul doamnei Macovei care, totuși, e europarlamentar pentru încă cinci ani. Eu cred că în politica româ­nească urmează să se producă mari transformări, cred că revoluția procurorilor, pe care am văzut-o în ulti­mii ani, care nu ar fi fost posibilă fără Monica Macovei și fără DNA, va genera în politica româ­nească un seism. Cred că deja seismul s-a produs, dar el nu se simte, este undeva în adânc, în zona tectonică a politicii românești, dar el va fi resimțit foarte mult, peste doi sau trei ani. Cred că oamenii care vor să intre în politică doar ca să facă bani vor fi din ce în ce mai speriați de acest destin, pe care majoritatea ho­ților din politica românească au trebuit să și-l asume, anume, destinul unor pușcăriași. Să ne gândim unde era acum zece ani domnul Adrian Năstase: la vârful puterii în stat! Unde este astăzi? Nicăieri, sau a fost, până mai ieri, deținut. Unde era Sorin Ovidiu Vântu acum zece ani și unde este astăzi? La pușcărie. Unde era acum zece ani Dan Voiculescu - el voia să fie al doilea om în stat, șeful Senatului - și unde este as­tăzi? La pușcărie. Unde era Copos acum zece ani - cred că era vicepremier sau prim-vicepremier. Unde este astăzi? La pușcărie. Astăzi, avem un fond de cu­rățire, pe care această revoluție a procurorilor îm­potriva "republicii borfașilor" îl creează. Fondul acesta de curățire va permite inclusiv activarea so­cietății civile - și vom asista, în următoarele luni, la o reaprindere a unor poli de societate civilă în Ro­mânia. De asemenea, vom avea o creștere a acestor pro­iecte, precum Noua Republică, care au pornit de la zero și vom avea, probabil, un plus de simpatie față de oameni ca Monica Macovei, căci oamenii vor vedea că omul trebuie judecat după roade, nu după vorbe. Ea nu are șanse să câștige alegerile prezi­dențiale, dar va reprezenta un pol de coagulare a unor sensibilități pe care alții nu au reușit, din lipsă de notorietate, ori din lipsă de credibilitate, să îl creeze. Oameni din so­cietatea civilă, care nu vor să audă de partide de niciun fel, sunt astăzi în jurul doamnei Ma­covei și fiecare o sprijină sub o formă sau alta, ceea ce este, în sine, remarcabil.