Aveți un exces de colesterol? Sau de hipertensiune? Un diabet? S-ar putea să fi fost contaminați cu virusul hepatitei C sau cu Sida? Dar la oftalmolog când ați fost ultima oară?
În mod evident, depistarea unei afecțiuni este capitală. Scopul este de a putea acționa din vreme, pentru ca boala să nu evolueze. O maladie depistată de timpuriu poate fi controlată mai bine. Este valabil și pentru cancer, care poate fi prognosticat mai sigur, dar și pentru multe alte afecțiuni. Fără a mai vorbi de factorii lor de risc. Depistarea unui exces de colesterol permite tratarea lui cu un regim sau cu un medicament și evitarea apariției unei boli cardiovasculare (infarct, accident vascular cerebral...). Extirparea unui polip de pe colon înseamnă împiedicarea degenerării lui în cancer. Și lista este lungă.
În cele ce urmează vă prezentăm principalele metode de depistare a unor afecțiuni, care pot ameliora calitatea vieții, dacă nu chiar viața însăși.
STAREA GENERALĂ
Controale care trebuie făcute regulat
• Măsurarea tensiunii arteriale, la fiecare control medical
Hipertensiunea arterială (HTA) este maladia cea mai frecventă în Europa. Ea sporește riscul unei crize cardiace (infarct miocardic), al unui accident cerebral (AVC) și al insuficienței renale. Este clar că depistarea hipertensiunii ar fi benefică sănătății. Ceea ce este relativ simplu, cu ajutorul tensiometrului. Această brasardă gonflabilă, aplicată pe braț sau pe încheietura mâinii și legată de un manometru, măsoară presiunea exercitată de sânge asupra pereților arterelor, atunci când inima se contractă (presiune sistolică) și când se relaxează (diastolică). Cele două cifre indicate sunt exprimate în milimetri coloană de mercur (mmHg): cea mai mare nu trebuie să depășească 140 mmHg, iar cea mai mică, 90 mmHg. "Hipertensiunea este diagnosticată atunci când presiunea arterială, măsurată de mai multe ori în stare de calm și odihnă, nu scade sub aceste valori", explică specialiștii. Și cum ea are tendința de a crește odată cu vârsta, se recomandă măsurarea ei regulată, după 40 de ani.• Palparea, un gest simplu
Nu e nevoie de instrumente ultraperformante pentru a depista totul. Palparea, care face parte din examenul clinic cu aceeași denumire (ascultarea inimii și a plămânilor cu un stetoscop), este cât se poate de performantă pentru depistarea anumitor afecțiuni. Ea constă în atingerea diverselor zone ale corpului pentru descoperirea unei anomalii (o tumoră, în general). Palpând abdomenul, de pildă, medicul încearcă să detecteze o creștere a volumului ficatului sau al splinei, care-ar putea indica o afecțiune gravă.Palparea bazei gâtului
Permite detectarea unor eventuali noduli pe tiroidă. Palparea zonelor ganglionare (gât, zona inghinală, axile) poate descoperi un ganglion suspect, ce ar putea fi semn al unei infecții (toxoplasmoză, mononucleoză, maladia ghearelor de pisică), al unei maladii sistemice (lupus, poliartrită...) sau al unui cancer (leucemie, limfom, maladia Hodgkin...).
Palparea sânilor
Realizată în cadrul depistării cancerului mamar, le este recomandată tuturor femeilor, din trei în trei luni.
• Fundul de ochi (la oftalmolog)
Dacă există un examen oftalmologic important la vârsta adultă, acesta este cel al fundului de ochi. Permite examinarea părții posterioare a ochiului, în special a retinei, a părții centrale (macula) și a vaselor de sânge. Deci permite depistarea maladiilor ce evoluează pe nesimțite, precum degenerescența maculară (legată de vârstă), glaucomul (creșterea presiunii în ochi) sau cataracta (opacifierea cristalinului).Grație oftalmoscopurilor actuale, examenul se poate face fără pregătire. Dar poate necesita, totuși, instilarea prealabilă a unui colir, care să dilate pupilele, dacă acestea sunt prea mici. Dacă nu există probleme speciale, consultațiile la oftalmolog sunt recomandate din 3 în 3 ani, sau din 5 în 5 ani, până la 45 de ani, o dată la doi ani sau trei ani, între 45-65 de ani și anual, la o vârstă trecută de 65 de ani.
• Analiza de urină, o dată pe an
Este un examen foarte simplu, pentru că este suficient să prelevăm noi înșine, într-un flacon curat și uscat, un eșantion de urină, și anume dimineața, la prima micțiune (al doilea jet). Flaconul este, apoi, predat la un laborator. Indicată în cazul schimbării aspectului urinei sau al unei infecții urinare, analiza constituie un test de rutină.Dozajul zahărului
Zahărul apare în urină (glicozurie) atunci când cantitatea din sânge (glicemia) este prea mare. Ceea ce poate semnala o afecțiune a ficatului sau a pancreasului și, mai ales, un diabet.
Prezența sângelui
Numită hematurie, aceasta poate indica o afecțiune a rinichilor, a prostatei sau a vezicii urinare și poate revela chiar un cancer. Medicii preconizează depistarea individuală a persoanelor predispuse (fumători trecuți de 50 de ani, lucrători din industria chimică...). Este deci importantă acceptarea analizei propuse de medicina muncii.
Investigarea proteinelor
Prezența lor poate fi semnul unei maladii renale, al unei inflamații sau al unui cancer al căilor urinare (vezică, prostată, uretră).
• Analiza sângelui (pentru cele 3 dozări indispensabile)
Toată lumea cunoaște acest examen, care constă în prelevarea de sânge dintr-o venă (de obicei la nivelul îndoiturii cotului), după legarea cu un garou. Analiza anumitor parametri ai sângelui permite depistarea a numeroase maladii.Colesterolul
Este cea mai importantă lipidă din organism. Dozarea ei, efectuată după 12 ore de nemâncare, permite depistarea unei hipercolesterolemii, unul din principalii factori de risc ai maladiilor cardiovasculare. Include nivelul colesterolului total, existent în sânge și pe cel al proteinelor care-l transportă: HDL sau colesterolul "bun" și LDL, sau colesterolul "rău", responsabil pentru depozitele de grăsimi care se formează pe pereții arterelor (aterom). La adulții fără alt factor de risc, valoarea e considerată normală, dacă colesterolul total este sub 2,20 g/l de sânge, LDL-ul, inferior sau egal cu 1,60 g/l și HDL-ul, peste 0,40 g/l.
Trigliceridele
Sunt alte forme de grăsimi detectabile în sânge. Constituie, la fel ca și colesterolul, un factor de risc important pentru afecțiunile cardiovasculare (aterom, infarct, AVC...) și pentru diabet. Valoarea lor este măsurată tot după 12 ore de nemâncare și se estimează că nivelul lor este anormal, dacă depășește 2 g/l.
Zahărul din sânge
Glicemia corespunde nivelului glucozei din sânge, principalul zahăr din organism. Valoarea ei normală, pe stomacul gol, este cuprinsă între 0,70 și 1,10 g/l de sânge. O cifră mai mare decât 1,26 g/l, constatată în două reprize, indică un diabet. Între 1,10 g/l și 1,26 g/l se vorbește de glicemie non-diabetică.
În practică, această măsurare poate fi sugerată tuturor persoanelor trecute de 45 de ani, care prezintă factori de risc (supraponderalitate, hipertensiune arterială, exces de colesterol). Același lucru este valabil și în cazul diabetului familial sau gestațional (instalat în timpul sarcinii).
• Audiograma (recomandată la 45-50 de ani)
Evidente sau insidioase, tulburările auzului sunt adeseori subestimate. Dar este dificil să scăpăm de ele: principala cauză a pierderii progresive a auzului este legată de vârstă. Este, de altfel, unul din motivele pentru care se propune depistarea tulburărilor auditive între 45-50 de ani (sau mai devreme, în situații de risc - munca în mediu zgomotos). Se evaluează perceperea sunetelor (audiometrie tonală) testând, cu ajutorul unei căști, pragul auditiv, conform frecvențelor (înalte, medii, grave). Și se evaluează, de asemenea, înțelegerea cuvintelor într-un mediu zgomotos (audiometrie vocală). Ulterior, rezultatul este reprezentat într-o audiogramă.
RISCUL DE CANCER
Examene sistematice
Depistarea rămâne arma cea mai eficientă pentru a lupta împotriva cancerului. Ea permite luarea de măsuri timpurii, înainte de instalarea bolii. Ceea ce aduce după sine tratamente mai ușoare și șanse de vindecare sporite.
• Colul uterin - Un frotiu, începând de la 20-25 de ani
Cu ce frecvență?Din trei în trei ani, după două prime frotiuri constatate ca fiind normale, efectuate la un interval de un an. Doar repetarea frotiurilor permite, efectiv, asigurarea unei bune depistări. Ele se continuă până la 65 de ani, menopauza nereprezentând un motiv de sustragere de la acest examen.
Cum se procedează?
"Cheia" depistării, frotiul, se realizează în timpul examenului ginecologic. Celulele colului sunt prelevate din fundul vaginului, cu o mică perie sau cu o spatulă, și sunt trimise la un laborator. Dacă rezultatele sunt suspecte, se prescriu alte examene: alte frotiuri, test de detectare a papilomavirusului, examen detaliat al colului (colposcopie).
• Sânul - O mamografie după 50 de ani
Cu ce frecvență?
O dată la 2 ani, până la 74 de ani. Și în fiecare an, dacă există antecedente personale sau familiale de cancer de sân sau de ovare.
Cum se procedează?
Depistarea cuprinde un examen clinic (cu palparea sânilor) și o mamografie. Fiecare sân este comprimat între două plăci și radiografiat de două ori. În caz de anomalie, medicul poate propune alte investigații: ecografie, biopsie...
• Pielea - O supraveghere, începând de la 20 de ani
Cu ce frecvență?Fiecare femeie trebuie să efectueze o auto-examinare a pielii, de 3 ori pe an și să se prezinte pentru o consultație la dermatolog, cel puțin o dată pe an, dacă există riscuri. Adică, dacă pielea ei se arde ușor, se bronzează puțin sau deloc. Aceeași precauție, dacă are multe alunițe sau pistrui, dacă se expune la raze ultraviolete artificiale sau dacă există antecedente de cancer de piele în familie.
Cum se procedează?
Fiecare își "inspectează" pielea, inclusiv în fața oglinzii. Reperarea vizuală a alunițelor suspecte se face după criteriile așa-numitei reguli "ABCDE": asimetrie, borduri dantelate, culoare neomogenă, diametru în creștere și evoluție. Dermatologul verifică fiecare bucățică de piele cu ajutorul unei lupe sau al unui dermoscop, mai precis. Dacă există vreo îndoială, poate extrage o aluniță, sub anestezie locală, pentru a fi analizată la un laborator.
• Colonul - Un test după 50 de ani
Cu ce frecvență?
Din 2 în 2 ani.
Cum se procedează?
Depistarea se bazează pe căutarea urmelor de sânge - invizibile cu ochiul liber - din fecale. Testul actual constă în prelevarea mai multor eșantioane de fecale și analizarea lor într-un laborator. La începutul lui 2015 el va fi înlocuit printr-un test mai sensibil și mult mai puțin restrictiv (o singură prelevare, în loc de șase). Dacă iese pozitiv, este necesară o colonoscopie (examinarea interiorului intestinului gros). Aceasta le este recomandată de la bun început persoanelor cu risc de cancer rectal (antecedent familial apropiat).
SUPRAVEGHEREA INIMII
Cele 4 examene-cheie
• Ecografia cardiacă
Ce este?Eco-cardiografia vizualizează, în timp real și în mișcare, inima, pereții și valvele ei. Ideală pentru detectarea unei tulburări a contracției inimii sau a unei anomalii a valvelor, a unei hipertrofii a mușchiului sau a unei malformații cardiace. Când este cuplată cu Doppler-ul, ecografia cardiacă permite studierea circulației sângelui în inimă și în artere.
Cui îi e destinată?
Acest examen este necesar adeseori în cazul unor simptome ce indică o afecțiune cardiacă (suflu sistolic, dureri toracice, stare de rău...).
• HOLTER ECG
Ce este?
Este o investigație care permite detectarea tulburărilor ritmului cardiac sau a conducției, care survin, în mod episodic, de-a lungul timpului. Este un fel de electrocardiogramă în miniatură. Electrozii plasați pe torace sunt legați printr-un cablu de un înregistrator portabil, care înregistrează impulsurile electrice ale inimii în 24 de ore din 48.
Cui îi e destinat?
Această investigație este indicată atunci când un simptom se poate datora unei anomalii a ritmului sau a conducției cardiace (sincopă, stare de rău, palpitații nocturne).
• ELECTROCARDIOGRAMĂ
Ce este?Este examenul de bază în cardiologie. Realizată în cabinetul medicului generalist sau al cardiologului, electrocardiograma înregistrează, în câteva minute, impulsurile electrice ale inimii, prin intermediul unor electrozi plasați la nivelul încheieturii mâinilor, al gleznelor și al pieptului, permițând detectarea unor anomalii cardiace (tulburări ale ritmului sau ale conducției electrice, dificultăți de oxigenare a inimii).
Cui îi e destinată?
Ar trebui să fie, sistematic, pentru sportivii de performanță (inclusiv copiii) și pentru persoanele trecute de 50 de ani, mai ales dacă sunt sedentare și se (re)apucă de sport, sau dacă au factori de risc cardiovascular (tabagism, hipertensiune, obezitate abdominală...). Le este recomandată femeilor care doresc un tratament hormonal pentru menopauză.
• PROBĂ DE EFORT
Ce este?Este examenul ideal pentru a descoperi un ritm cardiac dereglat sau o vascularizare dereglată a inimii (ischemie), care nu apare decât la efort. Un aparat pentru electrocardiogramă cu 12 derivații este cuplat cu un exercițiu fizic de intensitate progresivă, pe o bicicletă statică sau un covor rulant. Acest test are loc într-un mediu spitalicesc, cu un cardiolog, cu o infirmieră și cu un material de reanimare la-ndemână. În cazul femeilor, se preferă frecvent ecografia de stres, care îmbină o ecografie cardiacă cu o stimulare a inimii, fie prin efort, fie prin perfuzia unui medicament.
Cui îi e destinată?
Este recomandată celor trecuți de 50 de ani, care au factori de risc multipli de insuficiență coronariană (hipercolesterolemie, hipertensiune, tabagism, sedentarism, diabet...). Dar și în caz de simptome de insuficiență coronariană (dureri toracice sau tăierea respirației la efort, mai ales) și, de asemenea, sportivilor.
SITUAȚII SPECIALE
Teste ce nu trebuie uitate
Atunci când se manifestă, o mare parte din afecțiuni au produs deja stricăciuni, uneori ireparabile. Este cazul maladiilor infecțioase ale ficatului, al patologiilor care fragilizează oasele și al afecțiunilor respiratorii cronice.
• Hepatite C și B - Cel puțin o dată în viață
Depistarea hepatitelor B și C se face printr-o simplă prelevare de sânge. Grosso modo, ar trebui să o efectuați și dvs. dacă vi s-a făcut o transfuzie de sânge înainte de 1992, dacă ați fost supuși la acte medicale invazive înainte de 1997, dacă ați folosit droguri și dacă ați avut un tatuaj, un piercing sau mai mulți parteneri sexuali. Mai nou, ministerele sănătății din Uniunea Europeană recomandă ca fiecare cetățean între 18-60 de ani, să facă acest test cel puțin o dată în viața lui.
Depistarea hepatitei, ca și cea a Sida, este gratuită și anonimă în centrele de depistare.
• Evaluarea respirației - Chiar și pentru nefumători
Este un examen ce-ar trebui să fie la fel de obișnuit precum măsurarea tensiunii arteriale, mai ales la persoanele trecute de 40 de ani fumătoare sau nefumătoare și la persoanele expuse substanțelor poluante, profesionale sau domestice. Examenul, denumit spirometrie, constă în măsurarea cantității maximale de aer expirat, timp de o secundă. Este un instrument de diagnosticare util, în cazul astmului și al maladiilor pulmonare obstructive cronice (MPOC). Medicul generalist poate efectua un prim test, cu un spirometru miniaturizat.
Dar respirația poate fi măsurată și la domiciliu cu un debitmetru minuscul ("peak flow"), care se găsește în farmacii și înregistrează viteza maximală a ieșirii aerului din plămâni.
• OsteodensiometriE - Pentru femeile de peste 60 de ani
Acest examen radiologic măsoară densitatea minerală osoasă și permite detectarea persoanelor cu risc de osteoporoză. Această patologie, care aduce după sine un risc ridicat de fracturi (la șold, la vertebre, la încheietura mâinii) afectează o femeie din trei, după instalarea menopauzei.
• Testul HIV - Dacă a existat vreun risc
Testul de depistare SIDA le este recomandat intens celor care și-au asumat vreun risc (raport sexual neprotejat, ruptură de prezervativ, folosirea aceleași seringi). Dar și celor care vor să abandoneze prezervativul (cupluri stabile, dorința de a rămâne însărcinată) și la început de sarcină. Testul este efectuat printr-o prelevare de sânge. Unele asociații propun, de asemenea, teste rapide, pornind de la o picătură de sânge din vârful degetului, interpretabile în 30 de minute. Dar care trebuie confirmate, dacă sunt pozitive, printr-o prelevare normală de sânge. La fel ca și autotestele salivare, care sperăm că vor fi disponibile curând și în farmaciile românești.