Oamenii de afaceri au simțit însă că e rost de profit în acest segment și au inventat cimitirele private. Ele funcționau, însă, la limita legii, de vreme ce niciun act normativ nu prevedea această posibilitate. Firmele respective se prevalau însă de faptul că serviciile funerare sunt private și asimilau înființarea și funcționarea unui cimitir acestui tip de afacere. Așa că, în câțiva ani, au fost cumpărate terenuri de către investitori particulari care le-au parcelat și vândut cu profit, ca locuri de veci.
Mai nou, Parlamentul a adoptat o lege - 102/2014, care reglementează existența cimitirelor private. Patriarhia Română s-a opus, acuzând faptul că, vreme de ani de zile, discuțiile pe marginea legii fiind mult mai vechi, nimeni nu a ținut cont de propunerile ei, iar actul normativ va pune probleme celor care vor beneficia de locuri de veci în cimitirele private. La protestul Bisericii Ortodoxe se va ralia și Biserica Catolică, îngrijorată, și ea, de problemele legale care pot apărea pe parcursul derulării afacerii private. Surse sigure au declarat că pentru adoptarea acestei legi a făcut presiuni UDMR-ul, la schimb cu susținerea pe care o acordă partidului aflat la guvernare, iar presa le-a făcut jocul, strigând că popii vor iarăși bani și se tem de concurența care ar putea să le ia caimacul. Ziariștii au scăpat din vedere că Biserica Ortodoxă nu e împotriva cimitirelor de stat și că a propus ca viitoarele inițiative private să coopteze și statul în proiecte, pentru a evita abuzurile.
Iar abuzuri pot exista. Din belșug. Orice investitor în domeniul imobiliar poate să sesizeze din avion oportunitatea de a cumpăra un teren extravilan la preț modic și de a-l vinde, apoi, parcelat în bucățele, ca locuri de veci. Doar că, spre deosebire de alte afaceri, aici, abia după ce vinzi tot și faci profit, încep problemele. Pentru că locurile de veci rămân în responsabilitatea ta... pe veci. Cât credeți că rezistă o firmă în România după ce și-a văzut banii în buzunar și a vândut toate mormintele? Zece ani, douăzeci? Să zicem că firma cu pricina a achiziționat terenul printr-un credit imobiliar, pe care-l plătește băncii în zece sau douăzeci de ani. Dacă ea vinde toate locurile de veci în cinci ani, poate să-și ia tălpășița și să-i lase pe proprietarii mormintelor și cu banii luați, și cu locul de veci ipotecat la bancă. În fond, s-au făcut astfel de afaceri cu apartamentele, de ce nu s-ar repeta acum cu mormintele? Apoi firma intră în faliment, iar banca - ce poate să facă altceva, decât să vândă silit terenul? Cu morți cu tot!
Aici, legea care urmează să intre în vigoare are și o salvare pentru cei îngropați "la privat". În caz de faliment al firmei, statul va prelua cimitirul. Și creditul ipotecar, dacă există unul? Despre asta nu se spune nimic în lege și tocmai asta e portița prin care, cred eu, se pot da câteva tunuri imobiliare. Creditul, în forma actuală, va rămâne cel mai probabil primăriilor. Curat afacere privată! În cârca statului, cum ne-am obișnuit...