KLAUS JOHANNIS - "Președintele trebuie să-i aducă me­reu împreună pe cei responsabili, putere și opoziție, în vederea unui consens asupra marilor probleme ale țării"

Președintele Partidului Național Liberal, candidat la președinția României din partea Alianței Creștin Liberale

Am văzut pe un post de televiziune un ce­tă­țean "de bine", revoltat că "unul, Johannis, a venit din Germania, și-a luat cetățenia română și acum, io-te, nene, candidează la preșe­din­ție". Un minut mai târziu, însuși candidatul stângii, d-l Victor Ponta, se împăuna retoric: "Să nu-mi spună mie cineva că e un defect să fii ortodox și român în țara ta". Oare de ce n-a comentat domnul Ponta și candidatura lui Kelemen Hunor, un maghiar de religie reformată? Nici domnul fost ministru al Culturii nu e ortodox... Dar d-l Kelemen nu este o "țintă" electorală demnă de luat în seamă. În schimb, d-l Johannis îi suflă d-lui Ponta în ceafă, ca zmeul zmeilor din po­veste (în unele sondaje, chiar îl depășește), drept care ne-am decis să-i facem "sasului luteran" din Sibiu, un portret cu propriile sale mărturisiri și pro­fesiuni de credință. Totodată, ne rezervăm plăcerea de a-l găzdui în această pagină, dacă va binevoi, și pe d-l Ponta. De îndată ce se vor sfârși vacanțele.

"Este o coincidență cel puțin curioasă că, întotdeauna, după ce fac eu un pas în politică, și ANI îmi găsește o «incompatibilitate»"

- Sunteți sas ardelean, o etnie cu care românii trăiesc în prietenie și bună vecinătate de aproape o mie de ani. Pentru cititorii revistei noastre, care nu cunosc istoria Transilvaniei, ar fi potrivit să vorbiți puțin despre rădăcinile dvs. Cine vă sunt strămoșii?

- Istoria sașilor este, în general, cunoscută. În urmă cu aproximativ 850 de ani, ei s-au așezat în sudul și centrul Transilvaniei. Toate indiciile arată că și strămoșii mei direcți au făcut parte din grupurile venite în secolele al XI-lea și al XII-lea. Surse scrise indică numele "Johannis", încă din secolul al XVI-lea, la Cisnădie, lângă Sibiu. Bunicul meu din partea tatălui a fost, în secolul al XX-lea, primul Johannis care a venit în Sibiu. Fiind un mare iubitor de auto­mobile, a fost primul care a condus o mașină în oraș, stârnind senzație și urmând să dezvolte o negustorie auto la București, după al doilea război mondial.

- După ce ați fost ales de patru ori primar în Sibiu, un oraș căruia i-ați dat o nouă înfățișare, pur­tându-l spre gloria de a fi devenit capitală culturală euro­pea­nă, v-ați lăsat molipsit de politică și ați ales Bucu­reștiul. Ce spun familia dvs., pri­etenii apro­piați și concetățenii, despre această decizie care pune capăt liniștii dvs. ardelenești?

- Constat cu bucurie că în momentul de față există un larg sprijin în Sibiu pentru candidatura mea. Soția mă sprijină total și-și dorește să câștig. Pe de altă parte, sunt sibieni care spun: "Ar fi excelent dacă ați ajunge acolo, dar ar fi bine să rămâneți și la pri­mărie...". Acest lucru îmi place, pentru că este o con­firmare a faptului că am făcut ceva în acel oraș, unde oamenii își doresc să rămân.

- Cu educația dvs. de tip german, nu vă e teamă de ușurătatea balcanică a Capitalei, unde înțelege­rile nu durează mai mult de o zi și totul e luat în derâdere? Nu vă e teamă de capcanele politicii dâm­bovițene?

- N-am niciun motiv să mă tem, cum nimeni n-are niciun motiv să se teamă de mine... Nu sunt, to­­tuși, chiar "nou" în București... E deja un an și jumătate de când sunt membru în conducerea PNL și am avut și înainte numeroase contacte și colaborări. Nu am venit chiar "de ieri" în politica națională și am foarte mulți colegi cu care mă înțeleg excelent. Nu văd aici niciun fel de incompatibilitate...

- Ieșirea dvs. în prim-planul scenei politice a creat imediat reacții. Printre acuzațiile care vi se aduc sunt invocate incompatibilitatea raportată de Agenția Națională de Integritate - ANI (între func­ția de primar și aceea de lider politic) și achiziția "du­bioasă" a șase case în Sibiu.

- Cu ANI sunt foarte încrezător că voi trece și de ul­timul hop. Toate rapoartele de până acum ale agen­ției au fost anulate de instanță, am câștigat pe toată linia. Nici de apelul ANI la Înalta Curte de Casație și Justiție nu mi-e teamă. Acesta se va judeca probabil în 2015, dar nu văd posibil un alt verdict decât res­pin­gerea acuzațiilor ce mi se aduc. Nu vreau să acuz ANI că face dosare politice, dar este o coincidență cel puțin curioasă că întotdeauna după ce fac eu un pas în politică, și ANI îmi găsește o "incompatibilitate", anulată în cele din urmă de justiție. Cât despre case, nu-mi fac nici în cazul lor vreo problemă. Ce am, am cumpărat împreună cu soția, este munca vieții noastre și a părinților și bunicilor noștri. Nu am de ce să mă ascund, nici nu cred că este o mare avere care trebuie foarte complicat motivată. Absolut toate casele/apar­tamentele au fost legal achiziționate și nu există niciun fel de afaceri dubioase la mijloc.

"Am ținut neapărat să vin cu o viziune pe zece ani"

- Ați vorbit deseori de un "proiect de țară", concept de care clasa politică s-a ferit în ultimii 25 de ani. Cum arată viitorul României imaginat de Klaus Johannis?

- Am ținut neapărat să vin cu o viziune pe zece ani. Multe dintre nerealizările noastre se datorează lipsei unui plan, a unui proiect pe termen mai lung. Există tendința de a face proiecte pe termen scurt și foarte scurt, pe maximum 4 ani, cât este un mandat de parlamentar, primar sau consilier. Cea mai mare par­te a politicienilor și a partidelor vin cu proiecte, nimic de zis, dar pe termene scurte. Or, majoritatea proble­melor țării nu pot fi rezolvate decât pe termen lung, un răstimp care să permită aplicarea unei anu­mite politici. Cred că schimbarea de paradigmă, de la ter­menele scurte, la termene lungi și foarte lungi, ne va face bine, pentru că vom vedea lucrurile într-o altă pers­pectivă. O abordare economică sănă­toa­să nu se poate face decât pe zece, douăzeci de ani. Un sistem de educație performant nu poate cuprinde mă­suri doar pentru următorul an școlar. Gândirea trebuie să mear­gă mult mai departe. În context, rolul meu, ca even­tual președinte al României, va fi să concep vi­ziuni și să inițiez dezbateri între politicieni, specialiști și organizațiile neguvernamentale, pentru a găsi cele mai bune soluții. Președintele trebuie să-i aducă me­reu împreună pe cei responsabili, putere și opoziție, în vederea unui consens asupra marilor probleme ale țării. Ne lipsește, în sfera politică, abordarea consen­suală. Și este păcat. Vă dau două exemple unde Ro­mâ­nia a avut o abordare consensuală, cu rezultate ex­cepționale: NATO și UE. Două mari proiecte de țară, de care ne bucurăm în prezent.

"Autonomia pe criterii etnice nu mi se pare deloc o idee bună"

- Una din problemele grave ale țării, care preo­cupă mai mult populația decât pe guvernanți, este presiunea exercitată de UDMR, pentru realizarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, un demers susținut pe față de Ungaria. Ce ar spune preșe­din­tele Klaus Johannis despre aceste pretenții care ame­nință unitatea statului român?

- Regionalizarea sau autonomia pe criterii etnice nu mi se pare deloc o idee bună. Cred că trebuie să dis­cutăm în continuare dacă vrem sau nu regio­na­li­zarea administrativă. Să vedem dacă merită să păs­trăm acest concept în atenția publică. Despre con­ceptul autonomiei așa-numitului "Ținut Secuiesc", afirm categoric că nu este unul dintre conceptele pe care eu le-aș promova.

- Ați apreciat crearea parteneriatul strategic cu SUA, intrarea țării noastre în NATO și în UE. Cum veți aborda politica externă a României, în cazul când veți fi ales președinte?

- În acest domeniu nu este nevoie să reinventăm roata. Nu trebuie să facem mari schimbări față de po­litica de până acum. Politica externă a României se ba­zează pe trei piloni: parteneriatul strategic cu Sta­tele Unite, apartenența la NATO și la Uniunea Eu­ro­peană. Acești piloni definesc poziția Ro­mâniei, sunt ga­ranția securității României. Nu voi propune nicio nouă abordare, cea de până acum este suficientă pen­tru a consolida poziția și a garanta secu­ritatea țării. Pe scurt, ca președinte al României, voi fi garantul con­tinuării marilor direcții de politică ex­ternă și de securitate națională. Dacă voi fi ales pre­șe­dinte, voi susține creșterea bugetului Apărării. Con­sider că ținta în­tregii clase politice trebuie să fie asi­gu­rarea constantă a unei finanțări anuale de 2% din PIB. Nu voi ac­cepta, ca președinte, să continuăm să facem așa-zise economii la buget, refuzând sau amâ­nând ocupa­rea unor posturi care asigură reprezentarea țării în structurile NATO.

- Independența și eficiența justiției reprezintă unul din marile câștiguri ale țării din ultimii ani. Ce strategii veți aplica în acest domeniu? Lupta îm­po­triva corupției va continua, sub eventuala dvs. pre­ședinție?

- Dacă voi fi ales președinte, voi fi garantul inde­pendenței justiției și al funcționării neîngrădite a sta­tului de drept, a domniei legii. Dimensiunea mi­litară și politică a parteneriatului nostru strategic cu SUA este excelentă, dar dimensiunea economică tre­buie să devină la fel de dinamică. Nu putem atinge acest obiectiv decât dacă România va avea un stat de drept puternic. Între mediul favorabil investițiilor și statul de drept este o legătură foarte strânsă. Este ne­voie să avem instituții puternice, care să lupte îm­potriva corupției, pentru a arăta investitorilor că dom­nia legii funcționează.

- Susținătorii dvs. ar dori cu siguranță să știe cum veți aborda relațiile cu Basarabia (Republica Mol­do­va)? Chiar dacă a fost scos de pe agenda oficială, visul unirii celor două țări românești mai există.

- Relația noastră cu Republica Moldova este una specială, rămâne una specială și trebuie tratată în mod special. Avem o istorie comună, avem o limbă co­mu­nă, o tradiție și o cultură comună, chiar și un fel de a fi comun. Ceea ce trebuie să facem este să găsim proiecte co­mune care să aprofundeze această relație specială. După cum știm, cel de-al doilea stat ro­mânesc și-a în­ceput parcursul către Uniunea Euro­peană. Noi trebuie să sprijinim cu tot ce putem acest demers, pentru a ne regăsi membri în UE, într-un termen rezonabil. Avem, aș zice, obligația să sprijinim Republica Moldova în privința energiei, dar și s-o sprijinim, pe cât ne va fi cu putință, în plan economic, mai ales în contextul situației din Ucraina și al em­bargoului comercial instituit de Rusia.

"Relația mea cu domnul Băsescu este o non-relație"

- Aparțineți unei etnii care a avut o contribuție importantă la civilizația Transilvaniei și cu care românii n-au intrat niciodată în conflict. Care ar trebui să fie poziția statului nostru față de mino­ritățile românești din jurul României, în special cele din Serbia, Bulgaria, Ungaria și Ucraina?

- Noi, ca stat, avem obligația să ne pese de acești oameni. Pe de altă parte, întrucât nu există o abordare unitară la nivelul UE în această privință, nu trebuie să căutăm rezolvarea la Bruxelles, ci prin discuții directe, bilaterale, la nivelul cel mai înalt, cu vecinii respectivi. Discuții prietenești, dar ferme. Statul nostru are la îndemână soluții de sprijin pentru aceste minorități, în mod legal; mai rămâne să le pună în aplicare. Ca președinte, nu voi pierde nicio clipă din vedere aceste lucruri.

- Adversarii dvs. politici vă acuză de relații secrete cu președintele Băsescu, de continuarea re­gi­mului său sub un alt nume. Cum comentați?

- Relația mea cu domnul Băsescu este o non-re­lație, mai ales de când a respins nominalizarea mea la funcția de prim-ministru. Când am încurajat crea­rea unui mare partid de dreapta, împreună cu PDL, am spus că vrem să construim ceva nou pentru viitor, nu pen­tru trecut. D-l Băsescu și regimul domniei-sale sunt de domeniul trecutului, cei zece ani s-au ter­mi­nat. Noi vrem să mergem înainte, să găsim soluții pentru a face România prosperă și puternică. Sigur, trebuie să învățăm din trecut, dar trebuie să plani­fi­căm pentru viitor. Această falsă abordare, a conti­nuării, de către ACL, a regimului Băsescu, este peni­bilă și de­notă, pentru mine, o lipsă de viziune a PSD-ului și a lui Victor Ponta, și, totodată, un subterfugiu pentru lipsa unui proiect de dezvoltare concret, cu care să vină în fața românilor.

"La Roșia Montană s-a pornit, din capul locului, cu stângul și nu trebuie continuat pe aceeași cale"

- La loc de frunte în campaniile revistei "For­mula AS" se află marile teme ecologice: tăierea ile­gală și abuzivă a pădurilor, exploatarea aurului la Roșia Montană, gazele de șist etc. Dvs. cum abor­dați aceste probleme?

- A fi ecologist este de dorit să fie o atitudine generalizată în societate. Politicienii trebuie obligați de ONG-uri să găsească, prin legi adecvate, cele mai bune soluții pentru evitarea poluării, a proiectelor dă­unătoare pentru mediu, a defrișărilor ilegale, produ­că­toare de catastrofe, cum s-a întâmplat recent. Față de resursele ei, România ar trebui să aibă o atitudine res­ponsabilă, statul urmând să exploateze în avan­tajul său bogățiile subsolului. Nu putem avea o abor­dare prin care epuizăm în câțiva ani o întreagă re­sursă de aur, să spunem, cum e cazul la Roșia Mon­tană. Acel aur probabil că trebuie exploatat, dar nu în cinci ani, ci într-o sută cincizeci, în câteva ge­ne­rații. Locuri de muncă nu doar pentru azi, ci și pentru strănepoții minerilor de azi! De fapt, la Roșia Mon­tană s-a pornit din capul locului cu stângul și nu trebuie continuat pe aceeași cale. Nu putem fi de acord cu o tehnologie care poate să ducă la catas­trofe, cum s-a întâmplat zi­lele trecute în Canada. Trebuie căutate tehnologii mo­derne, performante, care să protejeze și patri­moniul arheologic unic de acolo. Locuri de muncă, păstrarea patrimoniului va­lo­ros, reprezentat de gale­riile miniere romane, ex­ploatarea zăcământului prin metode nepoluante: acesta este triunghiul posibil la Ro­șia Montană, și nu altul! La gazele de șist, ches­tiunea este oarecum simi­lară. Si­gur, trebuie să explo­răm, să știm ce avem. Ori­ce ța­ră vrea să știe ce re­sur­se are. Dar, la exploa­tare, trebuie să avem grijă. Frac­turarea este o teh­nologie scumpă. Din cauza crizei, a intrat în zona de profitabilitate, dar mai sunt foarte multe semne de în­tre­bare. De aceea, trebuie să vedem dacă tehnologia este sau nu periculoasă pentru oameni. Dacă avem în­doieli, mai bine așteptăm vremuri mai bune, când va fi găsită o altă tehnologie.

- Sunt mulți militanți care ar dori să cunoască poziția dvs. față de ONG-uri, față de societatea civilă. Președinții de până acum n-au dovedit prea multă înțelegere pentru acest sector al societății...

- Organizațiile neguvernametale sunt foarte im­portante pentru o societate sănătoasă. Inițiativele ce­tă­țenești care se manifestă în paralel cu viața politică trebuie luate în seamă și, mai mult decât atât, trebuie sprijinite. În Europa de Vest, există incom­pa­rabil mai multe ONG-uri decât în România, cu rezultate im­pre­sionante. De la oprirea unor trenuri cu deșeuri nu­cleare, până la oprirea lucrărilor unor autostrăzi ce ame­nințau colonii de rozătoare sau de păsări pro­te­jate, forța organizațiilor este recunoscută cu deosebit respect de societate.

"Securitatea, integritatea și unitatea statului român nu sunt negociabile"

- Un capitol dramatic al luptei societății civile sunt retrocedările abuzive de proprietăți în Transil­vania. Statul plătește a doua oară ceea ce a plătit cu vârf și îndesat în 1926. Din ce cauză se întâmplă astfel de lucruri nedrepte?

- Din cauza legislației românești. Întregul corp de legi pe retrocedări a fost incomplet și a dus la foarte multe sincope. Aici trebuie intervenit; luate toa­te le­gile de până acum și modificate, clarificate. Gre­­șeala a fost că parlamentul s-a apucat foarte târziu de aces­te legi, care au fost votate în etape și, până în zi­ua de azi, guvernele au venit cu ordonanțe care au bul­­versat totul. S-a lucrat atât de netransparent, încât nici nu-i de mirare că s-au înregistrat tot felul de erori.

- Liderii cei mai importanți ai statului vecin, Un­garia, vin în "excursii" în România și declan­șează, prin declarațiile lor, adevărate turbulențe în relațiile bilaterale, punând în pericol, potrivit MAE, tratatul de prietenie româno-ungar. Cum vedeți aceste lucruri?

- Când afirmațiile acestor lideri sunt extremiste, când vor să pună în discuție granițele stabilite la Tria­non, nu trebuie să le dăm prea multă importanță. Ele tre­buie, totuși, combătute. Clar și răspicat. Dar dis­cu­ția nu trebuie dusă prea sus. Replicile trebuie să vină de la istorici, de la jurnaliști, de la deputați, de la or­ga­nizații neguvernamentale. Desigur, declarațiile aces­tea belicoase nu sunt binevenite, ele rănesc sen­si­bilitatea românească, dar nu trebuie să uităm nicio clipă că suntem membri ai Uniunii Europene și ai NATO, iar acest lucru îl știu și ei... Securitatea, inte­gri­tatea și unitatea statului român nu sunt nego­cia­bi­le.