Asumarea unei poziții este foarte importantă, chiar dacă ea nu este întotdeauna corectă și oportună. Condamnarea "mogulului" Dan Voiculescu, de pildă, după o exasperantă cursă a Justiției împotriva tuturor barierelor puse în drumul ei, a fost un prilej pentru poziționări colaterale. Victor Ponta, candidatul USD (PSD și sateliții) la președinție, s-a arătat brusc îngrijorat de libertatea presei, referindu-se la situația Antenelor (în special Antena 3) care, păsămite, n-ar mai putea emite din cauză că redacțiile au fost confiscate ca echivalent pentru datorii. Ponta știa foarte bine că preluarea de către stat a acestor active nu înseamnă interzicerea chiriașilor, Antenele putând să emită de acolo, dacă își onorează obligațiile financiare față de noul proprietar. Candidatul PSD-ist a vrut să exploateze starea emotivă indusă publicului de mercenarii anteniști ai lui Voiculescu, care au chemat, în numele "libertății presei", bucureștenii la o "plimbare" la Cotroceni. Neautorizată, manifestația a degenerat în acte de violență, nesancționate de jandarmii prezenți, semănând izbitor cu scenele de tristă amintire din vara lui 1990, când grupuri de bucureșteni i-au aplaudat pe mineri.
Șeful guvernului a sărit să apere Antenele și pentru că aparatul de propagandă creat de Voiculescu în anii săi de luptă cu Băsescu și cu Justiția, a devenit, prin condamnarea "patronului", disponibil pentru alte surse de finanțare. Sărind în "apărarea" lor, Victor Ponta a vrut să le sugereze că nu vor fi lăsați de izbeliște, că guvernul (și partidulul aferent) vor găsi, până la urmă, sponsorii necesari. Ponta este direct interesat de păstrarea în priză a Antenei 3, și pentru că este principalul difuzor al antibăsismului. Toți observatorii onești ai politicii românești au sesizat că Ponta își duce campania prezidențială pe unica temă a anti-băsismului, deși președintele își încheie funcția supremă în stat, după alegerile prezidențiale din iarnă. De fapt, ideea care încearcă să îi fie inoculată opiniei publice este asimilarea independenței Justiției cu Băsescu, pentru a putea clama existența unei "dictaturi". Sigur, am putea întreba ce dictator acceptă să fie terfelit - el și familia sa - zi de zi și ceas de ceas, de un organ mediatic oarecare? Ponta, care știe prea bine că situația reală este diferită, este interesat în păstrarea confuziei, pentru că astfel, anunțând amendarea viitoare a băsismului, poate sugera baronilor locali - de care depinde alegerea lui - că, după instalarea noului regim la Cotroceni, Justiția va deveni mai "flexibilă", mai blândă cu actorii marilor dosare de corupție. Victor Ponta este interesat în menținerea dezbaterii "băsism-antibăsism" ca temă centrală a campaniei electorale și pentru că este complet afon la oricare altă temă politică, socială sau economică, cât de cât serioasă. Blocat în miștocăreala de mahala, pe care a transfomat-o în stil personal, premierul își vădește imediat lipsa de pregătire și incompetența, refuzând, de altfel, orice polemică pe chestiuni serioase. (Chiar și calmul Klaus Johannis, candidatul dreptei, riscă să piardă, dacă se lasă angrenat în "jocul" propus de premier. În imprecații, obrăznicii și minciuni Ponta e neîntrecut.) În sensul acesta, o dovadă a "păcălelilor" PSD-iste, duse de premier la limită, este raportul Eurostat privind dezvoltarea economică a țării, în acest moment. Ponta a anunțat triumfalist, decolarea României, cu cea mai constantă creștere economică din UE, reducerea CAS-ului, fiind o consecință firească a "exploziei economice" și nu o măsură electorală. Decizia premierului e susținută de Institutul Național de Statistică, care declară o creștere de 1%. Eurostat, instituția similară a UE, constată însă că economia românească a scăzut două trimestre la rând, fiind în recesiune tehnică, iar creșterea este negativă (-1%). Dacă profesorul A. Tudorel, șeful INS, a calculat greșit, este incompetent, iar dacă a mințit - stimulat sau nu de premier - este fățiș angajat politic. În ambele cazuri, ar trebui să se retragă. Deformarea propagandistică a realității și abaterea de la dezbaterea responsabilă, prin utilizarea masivă a atacului la persoană și specularea deliberată a confuziei între teme, sunt urmărite de întreg angrenajul pontist, care nu se va bloca la "accidente" precum cel provocat de Eurostat.
Ei bine, opoziția ar trebui să-l oblige pe candidatul Ponta să evolueze tocmai pe acest teren. Opoziția e însă fragmentată și contradictorie, alegerea lui Johannis ca vârf de lance (după corecta și matura decizie de retragere a lui C. Predoiu) fiind contestată și concurată de candidați orgolioși sau "mesianici" din aceeași orientare. PMP a devenit deja, după toate aparențele, o jucărie a Elenei Udrea, care și-a anunțat propria candidatură la președinție. Exemple de aberații politice pe ultima sută de metri se mai pot găsi. Dacă nu vor înțelege că prioritatea absolută este, de acum, reacția dură și unitară la diversiunile grupării Ponta, liderii opoziției s-ar putea dezmetici când este deja prea târziu.