În căutarea unui cățel dispărut, am ajuns să vizitez de câteva ori adăposturile de câini din București. Îți trebuie inimă tare ca să reziști în vacarmul de lătrături chinuite ale sutelor de animale. Fiecare ar vrea să scape din crâncenele boxe de metal, în care disperarea și durerea vestesc o moarte sigură, administrată barbar, de oameni fără Dumnezeu. Este spațiul fărădelegii, unde justiția și milostenia sunt ignorate pe altarul lăcomiei fără margini. Baza acțiunii celor care ucid este o lege dezonorantă, votată sub presiunea televiziunilor tabloide de o majoritate parlamentară speriată de vociferările câtorva inchizitori nervoși de pe ecrane. Astăzi, legea este suspendată de Curtea de Apel București, dar suspendarea pare a fi ignorată de șeful și de unii angajați ai așa-zisei autorități pentru protecția animalelor (ASPA).
Printre medicii veterinari care s-au opus de la început campaniei de ucidere a câinilor fără stăpân se află dr. Ionuț Lungu, un profesionist al cărui cuvânt ar trebui să determine parlamentul să inițieze schimbarea legii care ne face de râs în Europa.
"O lege care face legală crima"
- Care sunt provocările cele mai dureroase ale unui medic veterinar din zilele noastre?
- Din punctul meu de vedere, ca practicant al medicinei veterinare atât în mediul urban, cât și în cel rural, cele mai dureroase aspecte ale acestei profesii sunt următoarele: lipsa de informare, uneori de educație, a proprietarilor, în legătură cu animalul pe care-l dețin; mijloacele financiare precare ale unora dintre proprietarii de animale și, poate cel mai dureros, legislația precară din domeniul protecției animalelor. Pe de altă parte, medicina veterinară este practicată, mai ales în zonele rurale, de indivizi fără pregătire de specialitate, care se substituie medicului veterinar. Acțiunile lor sunt adesea haotice, "tratamentele" fac mai mult rău decât bine animalelor, iar proprietarii apelează la adevăratul medic veterinar numai când este prea grav, sau prea târziu.
- Mulți români sunt revoltați de legea care permite eutanasierea câinilor comunitari, cel mai retrograd act normativ din Europa. Ce părere aveți de existența acesteia?
- Corectă ar fi denumirea: "Legea de ucidere a animalelor sănătoase", adică legea care face legală crima. Pentru că eutanasia are o altă definiție: inducerea pe cale medicală a morții fără durere la pacienții cu afecțiuni incurabile, irecuperabili. Bineînțeles că nu sunt de acord cu ea, pentru că, la nivel local, noi, medicii veterinari, nu am fost consultați (nici chiar medicii de la adăposturile de câini, adică cei direct implicați în această problemă). Așa cum s-au luat multe hotărâri în această țară, legea uciderii câinilor comunitari a fost luată într-un moment de criză emoțională, bazată pe un caz izolat. Nimeni nu s-a gândit că direct responsabilă pentru moartea copilului Ionuț este bunica acestuia, care nu l-a supravegheat; nu am auzit nicăieri că aceasta ar fi cercetată pentru neglijență sau altceva. Pe proprietatea pe care copilul a intrat și a murit, putea fi o groapă în care să cadă, putea fi un gard în care să se spânzure sau puteau fi pedofili sau violatori, criminali. Care ar fi fost legea atunci? Toate gropile din România ar fi fost astupate, toate gardurile - dărâmate, toți pedofilii, violatorii și criminalii - eutanasiați sau puși pe scaunul electric? Ca orice lege promulgată sub imperiul emoțiilor și furiei generale, al presiunii exercitate de media, s-a dovedit un text negândit, o lege care contravine altor legi din interiorul aceluiași stat (vezi Legea protecției animalelor), o lege care nu-și găsește norme de aplicare, care este contestată și suspendată și care este și contrară legislației europene. Dar care, după cum era de așteptat, a dat apă la moară unei categorii umane care de mult timp o aștepta: a celor care, dintr-un instinct criminal nativ (pentru că așa ceva nu se poate dobândi, trebuie să te naști cu el), omoară câini, erijându-se în protectori ai copiilor sau cine mai știe ai cui, la umbra acestui simulacru legislativ. Dacă, până la apariția legii, câinii erau omorâți când și de cine poftea, fără ca poliția sau alte instituții să se implice și să ia măsuri, acum, indivizi sadici (care în state civilizate sunt aruncați în închisori pentru acte de cruzime, fiind considerați potențiale pericole pentru semenii lor) ucid fără milă patrupezii lipsiți de apărare, fără să li se întâmple nimic.
"Medicii veterinari din adăposturi sunt plătiți pe kilogram de câine ucis"
- Deși Curtea de Apel a suspendat eutanasierea, veterinarii din adăposturi au avut ordin să omoare mai departe. Ce statut au acești medici? Ei n-au depus același jurământ ca dvs.?
- Ca în orice alt domeniu, există indivizi care nu fac cinste profesiei lor. Acești "medici" sunt cei care ar face orice pentru bani. Pentru că ei sunt plătiți în urma licitațiilor la care au participat și pe care le-au câștigat. Atenție: sunt plătiți pe kilogram de câine ucis. Da, știu că sună înfiorător, dar primăriile dintr-o țară europeană numită România fac ofertele de licitație pe kilogram de câine, de parcă am vorbi de cartofi sau ceapă! Sunt oameni care nu pot trăi de pe urma exercitării legale și morale a profesiei, din diverse motive, iar eu, unul, intuiesc ca motiv major incompetența. Acest refugiu - uciderea câinilor pe bani - le convine de minune și, culmea, li se oferă și protecția autorităților. Eu nu îmi aduc aminte ca la Facultatea de Medicină Veterinară să fi învățat să ucidem animale sănătoase, lipsite de apărare, și nici nu aș putea să fac așa ceva vreodată, deoarece, la intrarea în profesie, am jurat, printre altele, să exercit profesiunea în spiritul normelor Codului de deontologie medical-veterinară și să-mi folosesc toate cunoștințele profesionale și științifice pentru promovarea și apărarea sănătății animalelor, nu pentru uciderea lor. Consider, de aceea, că medicul veterinar care ucide animale sănătoase își pierde atributul de bază al profesiei - lupta pentru viața și bunăstarea animalului - și este o rușine pentru profesia noastră.
"Mă simt frustrat și rușinat de țara mea"
- Cum vedeți, din experiența proprie, rezolvarea problemei câinilor comunitari?
- Eu, ca medic veterinar, mă simt frustrat, năpăstuit, rușinat de țara mea. Toate categoriile vulnerabile - bătrâni, copii, animale - sunt neglijate, există o ignoranță ucigătoare, singura lege care funcționează cu adevărat este cea a junglei: supraviețuiesc numai cei puternici. Tot sistemul de gestionare a problemei câinilor comunitari este defectuos. În opinia mea, cheia succesului rezolvării acestei probleme este tocmai realizarea unui front comun al autorităților publice locale cu ONG-urile și mass media, iar acest tip de colaborare, existent în Brăila, orașul în care îmi exercit profesia în prezent, poate constitui un exemplu. La noi, președinții organizațiilor "Suflet lângă suflet" și "Vreau să fiu liber", Cosmin Cândea și Ani Zorilă, militanți pentru drepturile animalelor, au găsit la primarul municipiului, prof. dr. Aurel Simionescu, înțelegerea și deschiderea necesare. Primarul se implică direct în coordonarea adăposturilor publice, pentru a se asigura de buna lor funcționare și, de asemenea, sprijină și promovează campaniile de sterilizare și adopție. Așa-zisul sistem de capturare și sterilizare în adăposturi funcționează în România de ani buni de zile. Dacă animalele ar fi fost strânse de pe străzi și sterilizate în adăposturi, apoi returnate pe străzi, cum se proceda înainte de apariția Legii eutanasierii, acum nu ne-am mai fi confruntat cu populații-record de câini comunitari. Încă o dată spun: ca medic veterinar, mă simt mic, frustrat, umilit, blestemat, ghinionist și rușinat în țara mea. Am devenit recent membru al RCVS (Colegiul Regal al Medicilor Veterinari din Anglia) și mă gândesc să plec să-mi practic meseria acolo, unde, atât animalelor, cât și oamenilor, are cine să le poarte de grijă, și toți o fac legal, moral și profesionist.
Dr. Marian Dorobanțu
Medic primar la Clinica BIOVET din București
"Câinii sunt ca niște copii: dependenți de oameni, pot fi veseli sau triști, se joacă, gândesc, suferă și sunt foarte sinceri. Nu ar fi nicio exagerare dacă ar fi numiți «persoane non umane»"
Medicul primar veterinar Marian Dorobanțu este foarte cunoscut în unele comune și mici orașe de provincie din sudul și sud-estul țării. Acolo își petrece aproape o lună de zile pe an, operând (castrând) gratuit câini și pisici, cu și fără stăpân. Face acest lucru împreună cu câteva ONG-uri reunite sub sigla "Chance C.A.R.E.S. Romania" și "Lamento Rumeno Onlus Italia". Castrarea gratuită, altminteri destul de costisitoare, îi ajută pe mulți iubitori de animale să-și împlinească dorința de a adopta un câine sau o pisică.
- Îndepliniți gratuit un important serviciu social, domnule doctor. Așa ceva mai rar, în zilele noastre...
- Eu și ONG-urile care organizează aceste campanii considerăm că sterilizarea este soluția umană de a rezolva problema câinilor și pisicilor, cu și fără stăpân. De aceea, încercăm să reducem suferința inutilă. Există o mare diferență între România rurală și România urbană, din punct de vedere al modului cum este văzut câinele. Dacă, în mediul urban, în marea majoritate a cazurilor, câinele este un animal de companie, la țară, câinii sunt tratați ca niște animale de pază, având un rang inferior, chiar și față de păsările din curte; sunt ținuți în lanț, hrăniți cu resturi, pedepsiți atroce pentru orice "greșeală" (fuga din lanț, uciderea unei găini etc). Puii acestora sunt de regulă nedoriți și uciși, de multe ori imediat după fătare. În consecință, campaniile noastre se adresează în special acestor câini din zone rurale sau din orașe mici.
- Care este rolul medicului veterinar în societatea românească, unde sunt mulți iubitori de animale, dar și mulți "terminatori" de ocazie?
- Într-o astfel de societate, medicul veterinar ar trebui să facă educație medicală și civică, să le arate oamenilor cum pot conviețui în armonie cu animalele și care sunt beneficiile acestei conviețuiri. Câinele nu poate fi eliminat din viața societății, așa cum nici calul nu poate fi eliminat, omenirea a evoluat cu ei. Aș putea spune că sunt inserați în codul nostru genetic.
- Cum ar fi dacă toți medicii veterinari din România ar lupta pentru viața animalelor, în special a câinilor?
- Medicii veterinari chiar luptă pentru salvarea vieții animalelor; sunt condamnați să facă asta, cel puțin dacă vor să profeseze și să trăiască din această meserie. Din păcate, asistența medical-veterinară este o ramură privată a medicinei veterinare, care se ghidează după regulile capitalismului. Cu toate acestea, marea majoritate a cabinetelor veterinare oferă, după posibilități, reduceri sau gratuități pentru câinii fără stăpân.
- Delfinii au fost definiți în Florida "persoane non umane". Credeți că și câinii sunt, și ar trebui să fie numiți în mod oficial, persoane non umane?
- Am avut multe situații în practica mea medicală, care m-au impresionat profund. Câinii sunt ca niște copii: dependenți de oameni, pot fi veseli sau triști, se joacă, gândesc, suferă și, nu în ultimul rând, sunt foarte sinceri. Da, cred că nu ar fi nicio exagerare dacă ar fi numiți "persoane non umane".