Fazele de somn în care apar visele se caracterizează printr-o activitate electrică specifică a creierului și prin mișcări rapide ale ochilor. În timpul experimentelor, aceste activități sunt măsurate prin fixarea unor electrozi pe capul persoanelor aflate în stare de somn. Dacă ele sunt trezite în faza REM (mișcarea rapidă a ochilor) se obțin, fără excepție, relatări extrem de vii și concrete ale viselor, care lipsesc atunci când trezirea se face în altă perioadă de somn. Fazele REM apar pe parcursul unei nopți de somn, de 4-5 ori. Durata lor - la început de 20-25 de minute - crește atunci când visăm. Prin această descoperire a devenit posibil ca o persoană aflată în faza REM să fie trezită și pusă să povestească în detaliu ce a visat. Relatările au fost imprimate de specialiști și sistematizate în scenarii. În cadrul unui experiment la care participă și o persoană "emițător", în clipa când pe aparatul de înregistrare apare semnalul de declanșare al unei noi faze REM, "emițătorul", aflat într-o altă încăpere, începe să se concentreze asupra unei anumite imagini pe care i-o transmite, mental, celui care doarme. În mod de-a dreptul uluitor, când acesta este trezit, povestește un vis care seamănă până la îngemănare cu imaginile ce i-au fost induse, când se afla în faza REM.
Experimentele lui Upton Sinclair
Celebrul prozator american Upton Sinclair (1878-1968) a fost un mare pasionat al telepatiei, publicându-și experimentele și opiniile într-o carte de mare succes în epocă, intitulată "MENTAL RADIO". Dotată cu o sensibilitate senzorială deosebită, soția sa, Craig, s-a oferit voluntar, pentru toate problemele inventate de soțul ei. După debutul modest, în care i s-a transmis să vizualizeze o sapă, apoi o căpiță de fân, Craig Sinclair a ajuns la performanța uluitoare de a-i relata consortului ei conținutul capitolului pe care tocmai îl terminase de scris, în biroul său, aflat într-o altă aripă a reședinței. Din păcate, celebritatea l-a împiedicat pe autorul american să accepte expertize asupra experimentelor telepatice, motiv pentru care și-a atras multe critici și ironii.
Mona Lisa
O colaboratoare a celebrului parapsiholog german Hans Bender nota, pe 12 aprilie 1951, în jurnalul ei de vise: "Pe perete atârnă tabloul Mona Lisei, iar în față stă un bărbat înalt, cu părul cărunt. Brusc, se întoarce către mine și spune surprins: «Dvs. sunteți Mona Lisa sau aceea din tablou?»". Două zile mai târziu, persoana în cauză a primit o scrisoare de la Paris. Provenea de la un bărbat pe care îl cunoscuse în urmă cu câțiva ani și care îi scria că într-o vizită recentă la Luvru, unde o admirase pe Mona Lisa, îi sărise în ochi cât de mult semăna cu ea.