Trei cauze: antibiotice în exces, alimentație proastă și sedentarism
- Mai ales în cazul femeilor, infecțiile urinare au devenit o boală "la purtător", o infecție cronicizată, imposibil de vindecat. Care e cauza?
- Infecțiile urinare pot fi împărțite în două mari categorii: infecții urinare înalte (care afectează și rinichii) și infecții urinare joase (care afectează vezica urinară, uretra și prostata la bărbați). Principalul motiv care duce la creșterea numărului de infecții urinare rezistente la tratament este abuzul de antibiotice. Putem spune că antibioticele sunt implicate aici prin două mecanisme. Administrarea incorectă a lor duce la apariția fenomenului de rezistență. Bacteriile își dezvoltă mecanisme de apărare și încep să se înmulțească acele tulpini care au învățat cum să facă față antibioticului, care astfel devine ineficient. În al doilea rând, utilizarea antibioticelor în exces distruge flora microbiană bună, cea care face parte din mecanismele de apărare ale organismului. La ora actuală se știe că această floră are un rol foarte important în menținerea stării de sănătate. La femei, de exemplu, prin utilizarea excesivă și nejustificată a antibioticelor, se distruge și flora vaginală specifică, lăsând cale liberă bacteriilor patogene de tipul Escherichia coli, care se dezvoltă în voie și produc infecția tractului urinar. Același fenomen poate apărea prin folosirea diafragmei sau a prezervativelor, care conțin substanțe spermicide și care pot genera o alterare a florei vaginale.
Creșterea numărului de infecții urinare rezistente la tratament mai ține de stilul de viață și de regimul alimentar. Se știe că o modificare în fluxul urinar, în sensul de obstrucție sau îngreunare a eliminării urinei, este un factor favorizant al infecției. Un stil de viață sedentar, când se stă mult pe scaun (la birou, de exemplu), când nu se consumă suficiente lichide, când nu se evacuează regulat vezica urinară, favorizează staza vezicală, ceea ce creează condițiile apariției infecției urinare. De asemenea, un regim alimentar neadecvat, mai ales consumul de sucuri artificiale, cu mulți aditivi, favorizează apariția nisipului sau a pietrelor la rinichi, factori care contribuie la apariția infecțiilor urinare recidivante. Creșterea frecvenței dereglărilor metabolice, în special diabetul zaharat sau hiperuricemia - afecțiuni determinate tot de stilul de viață și de alimentație, este o altă problemă care care favorizează infecțiile urinare.
- Ce factori infecțioși atacă vezica și căile urinare?
- Majoritatea infecțiilor urinare sunt produse de bacterii. Pe locul doi ca frecvență sunt fungii sau ciupercile, de exemplu Candida albicans. Mai puțin comune sunt infecțiile cu virusuri sau paraziți. Acestea din urmă apar în special la persoanele cu imunitatea compromisă și se asociază cu anumite boli (diabetul, de exemplu), malformații sau obstrucții ale căilor urinare, ori la cei care au suferit o intervenție chirurgicală la nivelul aparatului urinar sau cei care au avut sondă urinară. Dintre bacterii, cel mai frecvent implicate în infecții sunt enterobacteriile. Escherichia coli este "vinovată" de 75% din cazurile de infecții urinare (după unele studii, chiar până la 95%). În restul cazurilor sunt implicate alte bacterii: Klebsiella, Proteus sau Pseudomonas. O altă categorie de bacterii care pot favoriza apariția infecțiilor urinare sunt cocii, mai ales Enterococul și Streptococul. La pacienții spitalizați, mai pot fi implicate și Serratia sau stafilococii.
Calea infectării este ascendentă, de la uretră spre rinichi
- Cum se ajunge la infecție? Pe ce căi pătrund aceste bacterii în organism?
- În mod normal, tractul urinar este steril, de la meatul uretral și până la rinichi. Principalul mecanism care menține această condiție este golirea regulată și completă a vezicii urinare. Alți factori care intervin în apariția infecțiilor sunt aciditatea urinei, valvele dintre vezică și uretere (care împiedică trecerea urinei din vezică spre rinichi), mucoasa urinară și factorii imunologici de la acest nivel. Atunci când sunt perturbați acești factori, poate să apară o infecție urinară: evacuarea vezicii nu se mai face la timp sau complet, există leziuni la nivelul mucoasei urinare, factorii imunologici sunt scăzuți etc.
Principala cale pe care se produce infectarea este ascendentă, de la nivelul uretrei terminale, care este contaminată frecvent cu microbi din flora intestinală. Acești microbi urcă pe uretră și, dacă găsesc condiții favorabile, se dezvoltă în vezică sau mai sus, în rinichi, producând infecția. 95% din infecțiile urinare apar pe această cale, restul fiind produse prin diseminare hematogenă (microbii ajung la nivel urinar prin sânge).
- De ce sunt atât de greu de combătut aceste bacterii? Au devenit ele mai puternice, ori sistemul imunitar uman este mai slab?
- Răspunsul este afirmativ la ambele variante! Așa cum spuneam, bacteriile au devenit mai puternice din cauza folosirii excesive a antibioticelor. În prezent, aceasta este o problemă serioasă pe plan mondial. Antibioticele care acum 10-20 de ani făceau față cu succes la anumite bacterii, acum sunt ineficiente și trebuie dezvoltate noi și noi generații, din ce în ce mai puternice. Fenomenul rezistenței apare de multe ori la același pacient, cu aceeași infecție. El face tratament cu antibioticul la care este sensibil microbul implicat, dar infecția nu dispare, iar când se repetă antibiograma, se constată ca microbul a devenit rezistent la antibioticul respectiv.
Pe de altă parte, sistemul imunitar poate să fie slăbit sau depășit din cauza unor condiții sistemice sau locale. Aici putem enumera cauzele generale - diabetul zaharat sau alte boli cronice care epuizează sistemul imunitar; cauze locale - obstrucția căilor urinare, igiena locală deficitară, anumite obiceiuri sexuale (parteneri multipli, contact sexual anal), diverse manevre medicale (sondă urinară, intervenții chirurgicale în sfera genito-urinară).
Homeopatia blochează recidivele
- Ce soluții are homeopatia împotriva acestor infecții? Este mai eficientă în astfel de cazuri?
- Marele aport al homeopatiei în aceste situații se referă, în special, la infecțiile urinare care recidivează. De multe ori, se intră într-un cerc vicios, prin medicația alopată, care constă în antibiotice. Sunt pacienți care răspund foarte greu la terapia cu antibiotice, tocmai din cauza apariției fenomenului de rezistență de care vorbeam. În această situație, homeopatia poate avea efecte salutare prin prevenirea recidivelor. Există remedii homeopate care se pot administra atunci când identificăm anumite condiții generale la pacientul respectiv - aici mă refer la remediile constituționale (preparate de medicul specialist). Avem și remedii pe care le putem administra atunci când identificăm condiții particulare - de exemplu, Staphysagria este indicată la femeile cu infecții apărute la debutul vieții sexuale sau la care infecția apare după fiecare contact sexual. Sarsaparilla este indicat în cistitele recurente. Există remedii care pot fi admistrate în funcție de simptomele pe care le are pacientul: Equisetum este util în simptomele apărute atunci când se acumulează cantități mici de urină în vezică; Natrium carbonicum - atunci când apare durere la sfârșitul micțiunii; Benzoicum acid sau Nitricum acidum - atunci când urina este închisă la culoare și are un miros înțepător puternic; Cantharis - atunci când există senzații puternice de arsură, Nux Vomica - atunci când pacientul este foarte sensibil la expunerea la rece.
- Cât durează un tratament homeopatic și ce avantaje aduce acesta, față de tratamentul alopat?
- Durata tratamentului homeopat se stabilește în functie de vechimea afecțiunii. La pacienții cu infecții urinare vechi de ani de zile, poate să dureze 6 luni sau chiar un an. La pacienții cu infecții recente, care nu au avut multe recidive, poate să fie suficientă și o lună de tratament. Mă refer la infecțiile recurente, recidivante, pentru că aici consider că homeopatia aduce un aport deosebit în terapie. Avantajele, față de tratamentul alopat sunt acelea că nu se distruge flora microbiană bună pentru organism și nu se favorizează dezvoltarea unor tulpini bacteriene rezistente.
- În paralel, bolnavii pot folosi și alte tratamente complementare, de exemplu fitoterapia? Aveți câteva rețete cu plante eficiente în astfel de cazuri?
- Și plantele medicinale sunt eficiente în infecțiile urinare. Acestea se pot combina cu tratamentul homeopat, dacă sunt administrate sub formă de capsule. Dintre produsele pe bază de plante menționez: merișorul, coada-șoricelului, coada-calului, iarba neagră, ienupărul, mesteacănul, păpădia, usturoiul, pătrunjelul, afinele, cătina.
În arsenalul terapeutic, un rol foarte important îl au uleiurile volatile. Acestea au eficiență, chiar și dacă sunt administrate ca tratament singular. Cele mai utilizate sunt uleiul de cimbrișor, uleiul de oregano, uleiul de cuișoare, uleiul de scorțișoară. O modalitate de administrare foarte eficientă o reprezintă amestecarea lor în miere. Se pun 3-5 picături de ulei într-o linguriță cu miere și se administrează de trei ori pe zi. Pentru copii, doza trebuie redusă la jumătate. Uleiurile volatile se pot combina și cu tinctura de propolis, care le sporește mult eficacitatea. Doza de propolis este de 20 picături, de trei ori pe zi, administrată în aceeași linguriță cu miere. Durata tratamentului cu uleiuri volatile este de 10-14 zile. Nu este recomandată utilizarea uleiurilor volatile fără sfatul medicului.
- Ce sfaturi de îngrijire și de viață aveți pentru cei care se confruntă cu aceste infecții?
- Recomand în primul rând evitarea abuzului de antibiotice. Nu orice răceală, cât de mică, trebuie tratată cu antibiotice! În al doilea rând, trebuie asigurată o igienă locală foarte bună, în special la femei. Apoi, trebuie evitate sedentarismul, frigul, umezeala. Trebuie asigurat un aport suficient de lichide și trebuie evacuată periodic vezica urinară, înainte să apară senzația de plenitudine sau de apăsare în zona perineală. Un alt aspect important pentru prevenirea recidivei este evitarea anumitor practici sexuale (contact anal, parteneri multipli, folosirea spermicidelor sau a diafragmei) la persoanele predispuse la infecții urinare.
D-l dr. RAREȘ SIMU poate fi contactat la Cabinetul "APIMEDICA" din str. C. A. Rosetti nr. 31, tel. 021/317.37.91, 021/317.38.96 sau la Centrul de Sănătate și Viață "ARMONIA" din str. Italiană nr. 13, ap. 3, sector 2, București, tel. 031/437.96.29