"Picăturile «BERES» mi-au salvat viața"

Cititor Formula AS
Așa m-am vindecat

În vara anului 1987, mi-a apărut la sânul drept o formațiune conică dură, care creștea de la o săptămână la alta. În două luni ajunsese cam cât un măr. Lucrurile au evoluat spre tot mai rău. În­cepuseră dureri mari în zona omoplatului drept, noaptea în pat mă sufocam, mă durea mâna dreaptă rău de tot. Au urmat o vizită la medic, mamografia, "gata, te operăm, extirpăm", "nu vreau", "ești nebună, vrei să mori?", "ba nu vreau, o să iau picăturile «BE­RES»", despre care noi, ardelenii, tocmai aflaserăm de câteva luni de la televiziunea budapestană, că știți cum era atunci: în Ardeal - Budapesta TV, iar dincolo de munți - Bulgaria TV. Un singur doctor ginecolog, onest dincolo de poate, mi-a strâns mâna și mi-a zis: "Să ne vedem sănătoși!". Și am început tratamentul. După trei zile, durerile în spate și sufocarea au încetat, iar după 6 luni de tratament continuu, formațiunea dură, care s-a tot micșorat, a dis­părut de tot. Am continuat trata­mentul încă două luni, reducând treptat dozele.
Anul trecut, mi-a apărut la tâm­plă, sub păr, o umflătură cât o boabă de piper, ca o conopidă mică de culoare bej, care apoi a început să crească, să-și schimbe culoarea în roșu-maroniu puter­nic. Nu aveam mâncărimi, protu­beranța aia ajunsese cât o jumătate de nucă mare. Nu m-am mai dus la nici un medic, am început de urgență tratamentul cu picăturile "Beres", iar după câteva luni, pielea s-a curățat treptat, și gata! Iar acum nu mai am nimica. A rămas pe piele ca o ușoară rugozitate, care stă acolo fără vreo "inten­ție" de-a mai crește. Și dacă, Doamne ferește! va în­cepe iar, sper să-i pot da de cap cu picăturile, care acum se găsesc și în România, la orice farmacie.
La vremea când picăturile erau promovate prin intermediul televi­ziunii maghiare, informațiile au fost extrem de amănunțite, date chiar de inventatorul lor, care era doctor în biochimie și care a început să stu­dieze cancerul încă din anul 1960. Cel mai important sfat a fost: după tratamentul cu picături, nu vă lăsați operați! Sfatul acesta e vital și am să vă spun și de ce: am avut o cunoștință, o doamnă, căreia i-a apărut pe gât un ganglion care s-a dezvoltat în câteva luni de a ajuns cât o jumătate de portocală. A înce­put chimioterapia, apoi i-am spus de picăturile "Be­res". A în­ceput să le ia, în 3 luni de trata­ment ex­cres­cența se făcuse cât o unghie, doc­torii i-au zis că o ope­rație ar fi ca îndepărtarea unui neg de frumu­sețe, și a făcut-o. După vreo 2-3 luni de la operație, a plecat la în­geri...
Cum se iau picăturile:
* De trei ori pe zi, în timpul me­selor! nu înainte și nu după masă!
* Se mănâncă circa 50-70% din cantitatea de mâncare.
* Se suge o vitamina C pentru adulți.
* Se beau 15 picături diluate în 150 ml apă sau ceai diluat sau limonadă naturală (apă, lămâie, miere).
* Se continuă masa.
La masa respectivă nu se mănâncă roșii crude, sa­lată verde sau lapte crud. Între mese, se pot mânca și alimentele astea, dacă țineți neapărat. E foarte bine să vă abțineți de la fumat, cafea sau spirtoase.
Eu, în urma indicațiilor pe care le-am primit de la d-nul Beres personal, prin intermediul unei colege care a fost la dânsul în Ungaria, în chiar timpul când fă­ceam primul tratament, am mărit numărul de pică­turi până la 18, de câte 3 ori pe zi. Astfel: am luat 15 picături de 3 ori pe zi o lună, apoi am luat câte 18, cu care am mers până la dispariția simptomelor, apoi am început să iau câte 15 picături, de 3 ori pe zi, încă o lună, apoi câte 15 picături de două ori pe zi, încă 3 săptămâni, apoi 15 picături o dată pe zi, încă 2 săp­tămâni, apoi 15 picături o dată pe zi, dar la două zile, încă circa 2 săptămâni, apoi o dată pe zi la 3 zile, încă o săptămână, și gata tratamentul. Nu se întrerupe brusc!
Mai vreau doar să vă spun ceva din timpul pri­mului tratament. Era spre sfârșitul erei Ceaușescu, iar lucrurile se înrăutățiseră drastic, nu aveam voie să consumăm gaz metan mai mult decât cota care ne era alocată, stă­team iarna cu 12 grade în camere, iar eu, parcă în bătaia de joc a sănătății, umblam desculță prin casă, dar cam doi ani de zile n-am făcut mă­car un guturai cât de mic, ne­mai­vorbind de amigdalitele pe care le făceam până atunci, cam la 3-4 săptămâni, iarna.
O singură barieră serioasă exis­tă în luarea acestor picături: afecțiuni grave ale tubului digestiv (ulcere, hepatite, litiaze biliare, co­lite grave sau alte boli) care să pro­voace intoleranță - spre exem­plu vărsături sau diaree, deci, în aceste cazuri, picăturile nu se pot lua.
Trebuie totuși să vă mai spun ceva! Acum doi ani, cu toate riscurile, deși copiilor sub 12 ani le e interzis medicamentul, fetița de 9 ani a unei cunoștințe a făcut o formă foarte gravă de leucemie. Doctorii nu i-au mai dat nici o șansă, a făcut chimio­terapie mititica, i-a căzut tot pă­rul, ajunsese cât un copil de 5 ani în greu­tate, analizele erau dezas­truoase. Atunci am încercat să obținem ceva informații de la re­prezentanța Beres din județul Mureș, dar nu ne-a răspuns ni­meni la soli­citare, așa că pe proprie răspundere și intuiție, știind că dozele erau calculate de producătorul lor cam la o pică­tură pentru 5 kg/corp, am socotit și am zis să-i dau fetiței, pentru început, câte o picătură de 3 ori pe zi, și dacă le suportă, să treacă apoi la 2 picături de 3 ori pe zi și apoi la 3 picături de 3 ori pe zi. Pă­rinții fetiței au hotărât să între­rupă total și definitiv chimio­te­rapia. După câteva săptămâni de tratament, analizele s-au schim­bat complet. Fetița este acum sănătoasă, a luat serios în greu­tate, arată ca un copil normal de vâr­sta ei, iar boala a rămas un vis urât dat uitării.
Vă doresc tuturor sănătate și nu uitați: zahărul hrănește can­cerul! Dragii mei, uitați de za­hăr, mâncați numai miere de albine, dacă vă e poftă de ceva dulce concentrat, în rest, fructe, fructe, fructe. Și uite așa, tot vrând să vă mai spun câte ceva, s-a făcut hectarul de scrisoare. Dacă doriți să mă sunați (deși eu cred că v-am dat toate datele necesare), vă rog mult să o faceți numai în intervalul orelor 16-17, la tel. 0264/43.39.34.
Cu dragoste pentru toată familia cititorilor "For­mula AS",

GEORGETA CARP - Cluj-Napoca